miercuri, 29 mai 2019

“PEER GYNT” / “CARMINA BURANA” – OPERA NAȚIONALĂ BUCUREȘTI

SPECTACOL FĂRĂ … REGIZOR

         Acest spectacol - coupe cuprinde creații de referință pentru stilul muzical modern, ieșit din tiparele clasice ale operei – “Peer Gynt” (1876) de Edvard Grieg și “Carmina Burana” (1937) de Carl Orff. Fiecare compoziție își are specificul său, libret cu acțiune nu deține, dar compozitorii se inspiră din opere literare importante pentru a servi muzical idei cu profil filozofic despre existența umană. Astfel de creații muzicale celebre pentru un spectacol de operă și balet au nevoie astăzi și de fantezia unei viziuni regizorale pentru ilustrarea scenică. Din păcate, acestui spectacol - coupe îi lipsește … regizorul care să provoace dialogul între muzică și expunere scenică emoționantă.

“PEER GYNT” … DE ASCULTAT CU OCHII ÎNCHIȘI. Norvegia deține în palmaresul său cultural, două personalități cu valoare universală: compozitorul Edward Grieg (1843 – 1907) și dramaturgul Henrik Ibsen (1828 – 1906). Piesă de referință pentru dramaturgie – “Peer Gynt” aparține celui considerat o personalitate pentru construcția teatrului modern; piesa dezvoltă, cu tentă filosofică, tema conflictelor de identitate existențiale. Edward Grieg a fost cucerit de piesă, a compus 23 de scene muzicale din care a selectat opt pentru două suite muzicale prezente și în acest spectacol. Selecția compozitorului nu urmărește firul acțiunii din piesă, se rezumă la evocări melodice, majoritatea dublate de recitarea unor monologuri susținute de personajul Peer Gynt, completate prin aria lui Solveig, iubirea eroului, interpretată de o solistă vocală. “Peer Gynt” de Edward Grieg propune ascultării un poem muzical cu inserții vorbite. 
        
 Astăzi, în mileniul trei, modernitatea acestei compoziții solicită pentru o scenă de operă, intervenția modernă a unui regizor inspirat în a completa muzica prin imagine scenică în mișcare. Spectacolul nu beneficiază însă, de un regizor, doar de o scenografie vetustă și doi interpreți stând pe scenă pentru a ilustra vocal muzica. Fundalul scenei arată imaginea statică a unei păduri uscate, aflate în ceață și luminată divers, uneori prin detașarea unui dreptunghi sau anulată abstract printr-un X galben strident. În centrul scenei se află o bancă și o haină așezată la margine, se indică astfel locul care găzduiește personajul Peer Gynt, cititor de pe un pupitru al textului. Acest decor total neinspirat aparține scenografiei italianului Mario De Carlo, îndrumător și al efectelor luminoase care îi dă lui Peer Gynt un costum negru, întâlnit la tinerii de astăzi pe stradă și lui Solveig, o ținută obișnuită pentru concerte. 
         Orchestra e … personajul principal care execută partitura sub îndrumarea dirijorului Tiberiu Soare, corect, dar fără strălucirea nuanțelor. Ion Caramitru, maestru în arta recitării cuvântului, exploatează sensurile multiple deținute de evocările lui Peer Gynt, dar muzica îi acoperă uneori, citirea nuanțată a textului. Peer Gynt vine, pleacă din scenă, iar revine, rostul său de “miez” al muzicii nu e exploatat prin absența regiei. Soprana Veronica Anușca interpretează vocal remarcabil “cântecul” lui Solveig într-o limbă majoritar necunoscută multora, fără traducerea aferetă, proiectată la un spectacol de operă. 
         “Peer Gynt” este de fapt, un “concert – spectacol”, lipsit de o elementară vizualizare scenică în exploatarea muzicii și generoasei sale tematici.

“CARMINA BURANA” … DEMONSTRAȚIE DE FORȚĂ A BALETULUI. 
Compozitorul german Carl Orff concepe o operă originală, apropiată de cantată – oratoriu cu momente corale, intervenții solistice și predominant, cele dansate. Sursa de inspirație pentru compozitor au fost texte vechi medievale, descoperite în biblioteca mânăstirii Benediktbeuren din țara natală, texte cu o poezie specială; aceste texte stau la baza unui așa zis “libret” fără acțiune și conflict, cu tentă descriptivă. Tematic, “libretul” e apropiat de “Peer Gynt” și expune lupta omului cu destinul, cu încercarea de a îl înfrânge prin identitate, în centru demersului muzical fiind “Fortuna” (Destinul). Compoziția lui Carl Orff deține la origini patru secțiuni – “Destinul”, “Primăvara și bucuria vieții”, “Taverna” (locul poftelor omenești) și “Dragostea”, sentimentul major al vieții cu etapele sale. 

         “Carmina Burana” este o altă compoziție ofertantă pentru o vizualizare scenică modernă, dar și acestui spectacol îi lipsește …  regizorul. Italianul Davide Bombana conduce admirabil evoluția baletului și concepe excelent coregrafic secvențe, dar în spectacol mai intervin corurile de adulți și copii, intervin soliști cu “arii”, ansamblul reprezentării avea însă, nevoie de un regizor pentru a impune atmosfera generală solicitată de compoziția muzicală pe stilul cantatei.

         Mario De Carlo concepe un decor banal; schelele din lateralele scenei, îngrădesc spațiul de joc al baletului, un fundal se ridică și coboară în multe momente, e colorat uneori, dar prezența și manipularea sa nu e sugestiv raportată la secvența muzicală și mișcarea din scenă; coriștii îmbrăcați uniform în roșu, plasați pe schele, vor sta drepți pe tot parcursul spectacolului. Corul de copii intervine pentru o scenă, din lateralele scenei și membrii săi poartă uniforme albe; soliștii vin în costume ca pentru un concert, execută static partiturile ce le revin, cu excepția celui care e înveșmântat să amintească de … o pasăre dintr-o poveste pentru cei mici. Costumele scenografului Mario De Carlo, atribuite și baletului cu accesorii cu tentă metaforică, sunt lipsite de consistență expresivă pentru a sublinia credibil sensul intervențiilor în diferitele etape ale compoziției. Absența proiectării traducerii textelor cântate de soliști în special, ca și scenografia, aduc confuzie percepției sensurilor tematice nuanțate, cu motive muzicale sensibile, repetate în muzica lui Carl Orff. 

         Reușita deplină a acestui spectacol, este întâlnirea cu un ansamblu de balet de înaltă clasă, cum destul de rar s-a manifestat în ultima vreme. Davide Bombana a cizelat ansamblu de balet, a lucrat migălos pentru execuțiile tehnice, iar rezultatul este un ansamblu viguros, cu forță expresivă, cu linie plastică sincronică perfectă. Coregrafic, Davide Bombana concepe uneori momente explozive, conturează ca imagine subtilitatea muzicii, o dublează vizual cu emoții. 

         Acest ansamblu cu tineri minunați, s-a adaptat cu profesionalism solicitărilor dansului contemporan în care funcționează și elemente din cel clasic; tinerii interpreți reușesc să “vorbească” prin trupurile lor, despre pasiune, dragoste, furie, să … “traducă” scenic expresiv temele muzicale. Majorității celor din ansamblu, îi revin și interpretarea unor momente în cupluri solo – Cristina Dijmaru, Robert Enache, Marina Gaspar, Bogdan Cănilă, Rin Okuno, Valentin Stoica și în cupluri – Lorena Negrea, Oscar Ward, Ada Gonzalez, Egoitz Segura, Marina Gaspar, Marco Corcella, Rachel Gil, Alexandre Plesis; toți execută ireproșabil, cu sentiment în relație, fiecare apariție în cuplu. Raluca Jercea este cea care întrupează personajul simbolic Fortuna, rezumat la apariții sporadice, neexploatate coregrafic.

         Maestrul de cor Daniel Jinga conduce remarcabil numeroasele intervenții ale corului și aceleași cuvinte de laudă se pot adresa și copiilor, conduși de maestrul corului pentru copii, Smaranda Morgovan; corurile servesc apreciabil muzica.
         Soliștii – Veronica Anușca (soprană), Valentin Racoveanu (tenor) și Iordache Basalic (bariton), interpretează fără reproș partirurile, dar intervențiile lor nu au strălucire din lipsa unui concept regizoral.
         “Peer Gynt” și “Carmina Burana”, alcătuiesc un spectacol - coupe, apropiat de un concert, cu momente ilustrative în ultima parte, realizate admirabil de ansamblu de balet. Absența unui concept regizoral care să exploateze sensurile tematice ale celor două compoziții prin accente sugestive de ilustrare scenică, dezavantajează acest spectacol.

.

luni, 27 mai 2019

“MIHĂIȚĂ. RECONSTITUIREA UNEI VIEȚI” – TEATRUL DE COMEDIE / Sala Studio



DOCUMENT DE PREȚ PENTRU ISTORIA VALORILOR ARTISTICE 

        
 Recitalurile au devenit un mod de exprimare pentru unii actori, dar rar ele sunt dezvolte cu alegerea unor texte cu teme majore, de interes public general. Actorul George Mihăiță propune un one-man show surpriză care aparent pare o relatare despre biografia sa, dar este de fapt, o evocare a valorilor artistice întâlnite într-o carieră bogată în realizări personale. Este demn de toată admirația, cum actorul, cu modestie, se retrage în umbră pentru a evoca personalitățile care i-au marcat evoluția în film și în teatru. George Mihăiță transformă recitalul într-o emoționantă “lecție” document istoric despre artă și valoare.
         Textul recitalului pornește de la cartea de curând editată -  “Mihăiță. Reconstituirea unei vieții” aparținând Doinei Papp, un apreciat critic teatral. George Mihiță folosește momente din volumul mărturiilor, ca să le dea viață scenică și să le completează cu versuri remarcabile, recitate în amintirea lui Nichita Stănescu sau Marin Sorescu. Recitalul se derulează pe un “scenariu” aparent simplu, încărcat însă, de secvențe impresionante. Decorul minimalist e sugerat actorului de regizorul Vlad Christache și găzduiește plăcut, un bogat bagaj de proiecții, argumente grăitoare pentru viața artistului George Mihăiță care … și-a regizat singur recitalul. Proiecțiile destoinic manevrate de Alexandru Turcu, devin un sprijin important în prezentarea acestui recital cu trimiteri majore în sfera valorilor artistice. 
         Marele Public are prilejul de a cunoaște prin acest “one-man show” că în spatele unui mare talent, se află întodeauna, profesorul, regizorul care i-au dat aură să cucerească aplauzele visate și meritate. Băiatul din Moreni, poreclit Franzeluță, devine un actor de prestigiu prin harul personal, dar și prin întâlnirea cu profesorul de excepție Sanda Manu și cu memorabilul regizor Lucian Pintilie care îl lansează prin filmul de referință “Reconstituirea”; “întâlnirile” cu regizori de marcă vor continua în spectacole realizate de Alexandru Tocilescu, Alexandru Dabija sau Horațiu Mălăele. Viața artistului, George Mihăiță a însemnat și șansa “întâlnirilor” cu personalități care au știut să îi valorifice talentul complex.
         Destăinuirile artistului sunt emoționante amintind și viața personală, fără sclipirea reflectoarelor, dăruirea cu tot sufletul, ca un părinte, generației de adolescenți căreia i-a oferit un “cadou” căutat, revista “Salut”. Acest recital prilejuiește cunoașerea … OMULUI, George Mihăiță, cel mereu apropiat de tineri; o nouă dovadă e și invitarea în recital a tinerei pianiste, Samira Manole de la liceul “Dinu Lipatti” care deschide reprezentația și mai prezintă și un reușit moment muzical, special. 
         Sinceritatea ar putea fi motto-ul cunoașterii unui artist care mulțumește profesorului, regizorilor, colegilor și … Marelui Public pentru că … “rolurile sunt la loc sigur în sufletele dvs.”, cum rostește la finalul recitalului. “Jos pălăria” domnule artist pentru generozitatea de a sluji teatrul și respectul pentru VALORILE sale, manifestate în “reconstituirea” cu multă semnificație a unei biografii din care spectatorii descoperă multe despre ce înseamnă de fapt existența ca actor de exepție.

marți, 21 mai 2019

“ZADARNICILE CHINURI ALE DRAGOSTEI” – TEATRUL “BULANDRA” / Sala “Toma Caragiu”


FASCINANT SPECTACOL DE COMEDIE CU … TÂLC DRAMATIC

         Exegeții operei lui Shakespeare, consideră că “Zadarnicile chinuri ale dragostei” ar fi prima sau a doua piesă scrisă de el; piesa e o comedie, cu tâlc dramatic însă, în care se întâlnesc o sumedenie de elemente dezvoltate ulterior în tot ce a scris bătrânul Will, de pildă răsturnări de situații sau … “teatru în teatru”, ca în “Hamlet”. Regizorul Andrei Șerban se apleacă asupra textului cu aceiași atenție aplicată mereu pieselor clasice pentru a le evidenția valoarea universal valabilă, indiferent de timpul istoric, să “vorbească” lumii actuale zăpăcite, cu sens precis. “Traducerea Lucia Verona și Horia Gârbea într-o adaptare liberă de Daniela Duma”, servește pe deplin substanța replicii lui Shakespeare, dar și dorința regizorului de fi aproape de cetățenii mileniului trei. Textul propus reprezentării, respectă linia generală poetică, dar și pe cea comică, imprimate de Shakespeare, dar îi presară dibaci … “piperul” actualității.
        
 Regizorul Andrei Șerban cu întreaga echipă reunită în jurul său, construiesc scenic, fascinant, cu vigoare artistică, povestea celor cinci bărbați și cinci femei aflați în conflictul veșnic al comunicării iubirii; toți doresc se pare iubire, să comunice dragostea față de sexul opus, față chiar de oameni în general, dar nu știu să o aplice, fiecare având o personalitate, discutabilă. Cuceritor, Andrei Șerban aduce povestea lui Shakespeare de peste patru sute de ani, acum și tema ei centrală, în lumea noastră … cu pretenții și declarații mincinoase, cu eșecuri personale lamentabile, cu dorința “romantică” de a fi iubiți și respectați, călcată imediat în picioare, o lume colorată cu graffiti și agitată în ritm rap. Râzi cu poftă de situațiile încurcate ale acțiunii propuse de Shakespeare, dar tratate de regizor, să cazi și pe gânduri emoționat când constați că ele pot conține și o avalanșă de fals în declarații – poți considera că ești un om integru, dar mâine îți poți încălca integritatea, poți considera că iubești, dar mâine nu se știe dacă mai poți iubi; acestea sunt “chinurile dragostei” dezbătute în acest spectacol. 
        
 Un rege propune nobililor din preajmă, să jure că vor respecta un regulament sever de austeritate, absurd în sine. Ei jură. Întâlnirea diplomatică de afaceri a lor cu o prințesă din altă țară și anturajul ei, îi face pe bărbați să încalce “legea” jurământului și să se îndrăgostească de doamnele venite la negocieri. Spre finalul acțiunii, Shakespeare intervine cu un accent dramatic, vestea morții tatălui prințesei, și rupe cu sens moral, superficialitatea oricărui jurământ. Regizorul Andrei Șerban exploatează fluent substratul piesei, scenă cu scenă, trece de la expunerea tematică, la răsturnări de situații, totul într-un ritm care crește alert, sporește umorul, emoția și provocarea de a judeca faptele din fața ta. Spectacolul durează două ore și jumătate, dar nu simți când trece timpul, fiind captivat de ce se petrece pe scenă, cu surprize de imagine teatrală de la un moment la altul. Cu o fantezie debordantă, Andrei Șerban “citește” teatral textul cu respect față de autor și atenție în a comunica substratul său, fără efecte ostentative în ilustrare.
Acest spectacol modern se realizează la Teatrul “Bulandra”, cu  aplicarea viziunii regizorale de o echipă minunată de creatori – actori, scenografi și ilustrație muzicală. Simplu și economicos, dar încărcat în sugestii, decorul e creat de Octavian Neculai. Acțiunea se derulează în curtea interioară a unui posibil palat, cu o scară în lateral  pentru planul de la etaj, cu pereții desenați cu graffiti și un copac cu scorburi, uscat și multe ramuri în mișcare cu trimitere la coarnele unui cerb. Decorul viu colorat, cu indicatoare ironice “interzis femeilor” în acest spațiu, completează atractiv vizualizarea costumele concepute ingenios de Edita Lupea cu accente de ironie la adresa tipologiei personajelor.  
 Costumele joacă un rol important în spectacol, personajele surprind mereu prin ținute, de pildă de la eleganță, bărbați ajung să poarte pantaloni scurți, egeri sau costme cu specific … rusesc; femeile trec de la rochii albe de ingenuă, la ținute cu pălării ce le maschează fața în momentul confruntărilor dintre cele două tabere.

 Efervescența acțiunii se amplifică prin dans și muzică, de pildă, sensibil fiind ilustrată muzical și scena “Primăvara și iarna” prin compoziția lui Raul Kusak. Migălos intervine regizorul pentru luminarea acestei lumi moderne, Andrei Șerban manevrând “jocul” luminilor colorate semnificativ pentru fiecare scenă din reprezentație. Viziunea regizorală surprinde de la o scenă la alta și fără exagerări creează spectaculos situațiile reale, de vis, de teatru în teatru, de deghizări. De exemplu, deghizarea bărbaților în ruși cuceritori și a femeilor în doamne franțuzite, e o scenă savuroasă care stârnește, spontan  aplauzele publicului. 
        
 Rămâi uimit în fața unei astfel de vizualizări teatrale moderne a unei piese de Shakespeare care vorbește despre tine și lumea ta, fiind pe scenă aparent … un rege, o prințesă și cei din preajma lor; surprizele teatrale se succed cu știință de regizor. La începutul reprezentației se precizează convenția în liniște aparentă, ca apoi ritmul să crească, la fel cu … un cozonac, bine frământat cu ingrediente gustoase. Umorul nu se înfăptuiește prin gaguri, ci prin intrpretarea intens dramatică a actorilor, având rezultatul comic solicitat de text. Spre final, publicul râmăne cu respirația și râsul tăiate, la scena comunicării decesului tatălui prințesei, personaj absent din acțiune, subtil desenată regizoral; finalul continuă apoi, servind admirabil, moralizator, tema “războiului” iubirii sincere față de semeni. 
        
 Emoția, provocarea, se transmit întodeauna de către regizor prin actori și îndrumarea lor, iar Andrei Șerban e meșter în conlucrarea cu interpreții personjelor, conștient că prin ei poate prinde credibil viață conceptul său regizoral; alege o echipă cu actori deosebiți care se adaptează tipologiilor în acțiune, dar și viziunii regizorale și pot cânta, dansa cu dezinvoltură. Șerban Pavlu prin oferta partiturii este vârful echipei, Berowne, aristocratul cu multă judecată, pierdut în plasa jurămintelor, actorul dovedind din nou capacitatea de excepție de a juca drame sau comedii fără reproș; “judecata” lui Berowne o arată, trăind dramatic intens, cu forță, stările personajului, de la revoltă, la poezie sensibilă. Extraordinar e modul în care Șerban Pavlu rostește gândind interior  cuvântul și îi scoate la iveală subtextul, o face cu credință dramatică, iar efectul e comic, cum solicită acțiunea.
 Perfect prezintă George Ivașcu pe micuțul Rege îngânfat și năzuros, “dictator” de reguli și jurăminte, ajuns în mrejele iubirii; actorul dă substanță personajului și o aură de fină ironie. Ioana Anastasia Anton e o Prințesă fermecâtoare, grațioasă care în evoluția acțiunii se dezvăluie a fi și o luptătoare aprigă pentru cauza domeniului său; contribuția actriței se evidențiază și în apariții în scenele excelente de la masa negocierilor în fața microfonului sau în cea de vânătoare a … minciunii jurămintelor; esența personajului e admirabil punctată prin interpretarea tinerei actrițe. Minunată e Rosaline sub chipul Alexandrei Fasolă, atentă în sublinierea nuanțată a judecării fiecărei situații și a impunerii atitudinilor în fața minciunii și dragostei, dovedind din nou că este o actriță capabilă de mari roluri. 
         
 Cele două cupluri centrale – Regele și Prințesa, Berowne și Rosaline, ca și nobilului spaniol Armando – au în preajmă susținători de gând și acțiune, din rândul cărora nu lipsesc “consilieri”, interpretați în travesti de Catinca Maria Nistor ( Boyet) și Adela Bengescu (Molie ); remarcabile sunt tinerele actrițe în acest travesti dificil, tratat cu umor. Firește, ca mai în toate piesele lui Shakespeare, intervine și un “bufon”, Tărtăcuță, cu dezinvoltură și tâlc, caracterizat de Cătălin Babliuc, atent să puncteze natura conflictului și să îl sporească. “Bufonul” are și o parteneră, pe Juaquenetta, țărăncuța analfabetă, dar șireată, cu pricepere impusă în acțiune de Maria Veronica Vârlan și de regizor; actrița își schimbă înfățișarea și e de nerecunoscut în personajul Maria, una din însoțitoarele Prințesei. Lucian Ifrim realizează aceiași performanță precum colega de distribuție, Maria Veronica Vârlan, în interpretarea nobilului Dumaine și cel al unui “polițist” prostovan, Anton Bont. 
Longaville, un alt aristorcat e interpretat ireproșabil de Alin State, ca și Katharine de Silvana Negruțiu, actorii cultivând permanent relațiile cu partenerii. Constantin Dogioiu caricaturizează cu umor pe spaniolul nobil, Don Adriano de Armando. Nu poți decât aplauda întreaga distribuție pentru dăruire în interpretare manifestată, nu numai în marcarea personajelor prin vorbă, dar și prin mișcare, dans și cântec. 
“Zadarnicile chinuri ale dragostei” este un spectacol de referință și prin dorința de “modernizare” a teatrului care preocupă mișcarea teatrală, fiind un exemplu de cum poți trata opere clasice, logic, coerent stilistic, în spiritul mileniului trei, fără a forța “adaptarea” stridentă a unei piese; Andrei Șerban, ca un mare regizor, oferă colegilor, o “lecție” de teatru adevărat, în termeni moderni realizat. A oferit-o și prin “Pescărușul” la teatrul independent UNTEATRU, dar … “analiștii” nu au băgat-o în seamă, doar spectatorii. Recomand acest spectacol, publicului, indiferent de vârsta spectatorilor pentru că dă o infuzie de bună dispoziție și dorința de a privi mai atent … manifestările de dragoste și minciună .

joi, 16 mai 2019

GALA PREMIILOR UNITER / Ediția XXVII – 2018 / Gazdă: Naționalul din Cluj


“ … TOT CE ARE TEATRUL MAI BUN … “

       
 Teatrul Național din orașul cu adevărat european, Cluj-Napoca, a găzduit ediția cu numărul XXVII a proiectului UNITER pentru a premia valori ale teatrului nostru, în special pe creatorii care în 2018 au activat pe scenele țării. Scopul proiectului este premierea a tot ce a fost mai valoros în anul anterior într-o societate bezmetică în care cultura e terfelită, valorile sunt ignorate. Anual Gala dă o gură de aer, de speranță mișcării teatrale fiind singurul demers care premiază valorile teatrului nostru. Evenimentul a concis cu aniversarea a o sută de ani de la înființarea Teatrului Național din Cluj-Napoca, cu prima reprezentație în limba română, teatru care pe parcursul unui secol și-a câștigat prestigiul prin minunații săi artiști. 
        
 Spectacolul Galei s-a realizat prin contribuția regizorului Mihai Măniuțiu, regia TV – Luminița Dumitrescu, scenografie și video – Cosmin Ardeleanu, director executiv – Aura Corbeanu și amfitrionul – Ion Caramitru. Pentru spectatorii din sală, oameni din breasla teatrului, spectacolul era încărcat de emoția firească și ignorau efectele video ale scenografiei strălucitoare în sine, dar care afectau evidențierea chipului celor aflați în competiția premierii. Pentru telespectatorii transmisiei în direct de postul public tv, receptarea era mai dificilă prin “decorul” video, cum am constatat revăzând imagini din Gală. Profesioniștii de la televiziunea publică au făcut eforturi, să transmită și pe micul ecran, emoția celor aflați pe scenă sufocată însă, de aceste efecte video. Nu mai discutăm că fiind în plină campanie electorală, televiziunea națională a considerat că mai importante sunt discursurile Cațavencilor aflați în luptă electorală, decât un eveniment cultural major precum această sărbătoare a teatrului și … Gala s-a difuzat în direct de la ora 22.oo pâna la ora 2.oo din miez de noapte.
         În raport cu Galele anterioare, această ediție a surprins prin spiritul civic al breslei artiștilor; mulți dintre cei premiați și prezentatori ai lor, au subliniat prin “calde” cuvinte, ignoranța față de cultură, față de teatru a celor care dictează în societate. În mesajul președintelui UNITER din caietul program al Galei, Ion Caramitru preciza esența momentului și atitudinea majoritară a celor din breaslă : “Suntem la Cluj. La Cluj Napoca. În escală pentru infuzie de morală. Suntem cu Gala UNITER cu tot, într-un spațiu cultural plin de energie și devoțiune pentru teatru și pentru tot ce are el mai bun: dragoste de viață, respect față de grai, studiu fără limite asupra relativității vieții, ironie adâncă, vis cu ochii deschiși. Vom decide aici, la miezul nopții, cine sunt colegii noștri de referință, ce reprezintă ei pentru viața unei Românii pusă la poprire de incompetență și furt. Dacă Teatrul rămâne încă oglindă a patimilor vieții, vreau să cred că aici, la Cluj, vom cere să trăim într-o țară mai cinstită, mai demnă, mai curată!”
         În nota tradițională, Gala a distribuit premii pe mai multe coordonate – (1) cele acordate de două jurii pentru anul teatral 2018, (2) cele ale Senatului UNITER pentru întreaga activitate, pentru excelență și premii speciale, apoi (3) premiul pentru cea mai bună piesă românească dat de un alt juriu, (4) premiul British Council și (5) un premiu al președintelui UNITER. Este generosă o astfel de premiere, dar totuși, sunt … prea multe premii! Un regulament al Galei “renovat” ar trebui să urmărească niște reguli speciale pentru a nu se suprapune mereu distincțiile acordate, într-adevăr unor mari artiști, în dauna însă, a celor tineri aflați la început de carieră.

PREMIILE SENATULUI UNITER

Premiu pentru întreaga activitate – actori: FLORIN PIERSIC, MAIA MORGENSTERN, scenograf: NINA BRUMUȘILĂ, regizor: CRISTIAN PEPINO, critic de teatru: DOINA PAPP. Meșterul Florin Piersic a deschis Gala premiilor și a amintit de debutul său la Cluj ca elev, într-un spectacol în care rostea o singură replică: “Să facem grevă!”, replică cu mult tâlc și astăzi.

Premiu de excelență UNTEATRU. Cred că niciun cârcotaș nu poate contesta acest premiu atribuit unui TEATRU INDEPENDENT, înființat cu sacrificii, coordonat de regizorii Andrei și Andreea Grosu; au urcat pe scenă regizorii cu întreaga echipă, alcătuită din actori care au devenit în timp personalități în teatrele instituționalizate.

Premii speciale MARIUS MIHALACHE pentru proiectul “Săftița”, ANDREA GAVRILIU pentru mișcare scenică, FLORICA ICHIM pentru activitatea editorială și publicistică a Fundației Culturale “Camil Petrescu”, FACULTATEA DE TEATRU ȘI FILM din cadrul UNIVERSITĂȚII “BABEȘ-BOLYAI” din Cluj și DECEBAL MARIN pentru teatrul de păpuși și marionete
 Pos mortem, Senatul a acordat acest premiu și regretatei actrițe ILINCA TOMOROVEANU care până în ultima clipă a vieții a activat și în cadrul acestui forum. 

PREMIILE ANULUI 2018

         Acestea sunt premiile mult așteptate, cele mai mult contestate care stârnesc mulțumiri și, firește, nemulțumiri; unele pe drept, din cauza necesității revizuirii regulamentului Galei. Trebuie subliniat însă, că în domeniul artistic, subiectivismul funcționează, un act artistic nu se poate judeca după regula “tablei înmulțirii”, în funcție de pregătire și de “prietenie” fiecare jurat are o opinie. Nominalizările pentru premii au fost efectuate de trei critici de teatru – Monica Andronescu, Oana Borș și Mircea Morariu care au mers prin țară și au ales spectacolele cu oferte pentru distincții. Juriul final a trebuit să desemneze, din trei nominalizări premianții. Acest juriu are o altă componență, mult mai logică, reprezentând diferite compartimente de creație; la actuala ediție au activat: Vlad Ivanov – actor, Doina Modola – critic de teatru, Maia Morgenstern – actor, Cristian Pepino – regizor în domeniul teatrului de păpuși și marionete, Viorica Petrovici – scenograf. Ample discuții se petrec întodeauna, cauzate de selecția pe care ultimii jurații trebuie să o finalizeze cu premii, după alegerea criticilor, discutabilă din punctul de vedere al celor care sunt actori, regizori și scenografi. Pentru a se diminua efectele subiectivismului celor care selectează în dorința de a mulțumi pe toată lumea, regulamentul Galei trebuie schimbat; juriul de selecție trebuie să cuprindă nu numai critici de teatru. Asociația Criticilor de Teatru poate să acorde premiul său, dar la actuala ediție … nu l-a mai acordat! 
         Discutabil rămâne și faptul că în majoritatea edițiilor Galei, este premiat cel mai bun spectacol sau chiar regizor și nu i se mai alătură alte premii pentru interpretare, scenografie, regie de parcă acel spectacol a câștigat valoare fără contribuția esențială a regizorului sau actorilor. La orice festival internațional de film sau teatru, cel mai bun spectacol premiat, obține și alte distincții pentru regie, actori, producător, etc.

         Premiul pentru debut – ANDREEA TECLA și MĂDĂLINA NICULAE  pentru scenografia spectacolului “R.U.R.” de Karel Capek, regia Vlad Cristache, Teatrul Național “Radu Stanca” Sibiu, secția germană.  Nominalizări – FLORIN AIOANE pentru rolul Euphemos din “Medea’s Boys”, dramaturgia Ionuț Sociu și fragmente din “Medeea” de Euripide, regia Andrei Măjeri, teatrul independent “Apollo 111”, București și BLANCA DOBA pentru rolul Teo din “Fata Morgana” de Dumitru Solomon, direcția de scenă Victor Ioan Frunză, Teatrul dramaturgilor români, București.

         Premiul pentru cea mai bună scenografie – DRAGOȘ BUHAGIAR pentru scenografia spectacolului “Povestea prințesei deocheate”, scenariu Silviu Purcărete inspirat din “Sakura Hime Azuma Bunsho” de Tsuruya Nanboku al IV-lea, regia Silviu Purcărete, Teatrul Național “Radu Stanca”, Sibiu. (Dragoș Buhagiar a mai obținut același premiu la cinci ediții) Nominalizări – ADRIANA GRAND pentru scenografia spectacolului “Zbor deasupra unui cuib de cuci” de Dale Wasserman, direcția de scenă Victor Ioan Frunză, Teatrul Metropolis, București și COSMIN FLOREA pentru scenografia la spectacolul “Pădurea spânzuraților” după Liviu Rebreanu, scenariul și regia Radu Afrim, Teatrul Național “I.L.Caragiale”, București.

         Premiul pentru cea mai bună actriță în rol secundar – NATALIA CĂLIN pentru rolul Doamna Bologa din spectacolul  “Pădurea spânzuraților” după Liviu Rebreanu, scenariul și regia Radu Afrim, Teatrul Național “I.L.Caragiale”, București. Nominalizări – SABRINA IAȘCHEVICI pentru rolul Mașa din spectacolul “Pescărușul” de Cehov, regia Andrei Șerban, UNTEATRU, București și MIRELA OPRIȘOR pentru rolul Stella din spectacolul “Un tramvai numit dorință” de Tennessee Williams, regia Claudiu Goga, Teatrul Metropolis, București.

         Premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar– RICHARD BALINT pentru rolul Mr. Lockhart din spectacolul “Navigatorul” de Conor Mc.Pherson, regia Cristian Juncu, Teatrul Național Târgu Mureș, Compania “Liviu Rebreanu”. Nominalizări – ALEXANDRU JITEA pentru rolul Mitch din spectacolul “Un tramvai numit dorință” de Tennessee Williams, regia Claudiu Goga, Teatrul Metropolis, București și IONUȚ VIȘAN pentru rolul Medvedenko din spectacolul “Pescărușul” de Cehov, regia Andrei Șerban, UNTEATRU, București.

         Premiul pentru cea mai bună actriță în rol principal – OFELIA POPI pentru rolurile Seigen și Shinnobu Sota din spectacolul “Povestea prințesei deocheate”, scenariu Silviu Purcărete inspirat din “Sakura Hime Azuma Bunsho” de Tsuruya Nanboku al IV-lea, regia Silviu Purcărete, Teatrul Național “Radu Stanca”, Sibiu. Nominalizări – CLAUDIA IEREMIA pentru rolul Arkadiina din spectacolul “Pescărușul” de Cehov, regia Andrei Șerban, UNTEATRU și ANA ULARU pentru rolul Marianne din spectacolul “Constelații” de Nick Payne, regia Radu Iacoban, Teatrul Act, București.

         Premiul pentru cel mai bun actor în rol principal – ANDREI HUȚULEAC pentru rolul Randle P. McMurphy din spectacolul “Zbor deasupra unui cuib de cuci” de Dale Wasserman, direcția de scenă Victor Ioan Frunză, Teatrul Metropolis, București. Nominalizări – EMILIAN OPREA pentru rolul Trigorin din spectacolul “Pescărușul” de Cehov, regia Andrei Șerban, UNTEATRU, București și ALEXANDRU POTOCEAN pentru rolul Apostol Bologa din spectacolul “Pădurea spânzuraților” după Liviu Rebreanu, scenariul și regia Radu Afrim, Teatrul Național “I.L.Caragiale”, București.

         Premiul pentru cea mai bună regie – GABOR TOMPA pentru spectacolul “Neguțătorul din Veneția” de Shakespeare, Teatrul Maghiar de Stat, Cluj. (Gabor Tompa a mai obținut același premiu de trei ori) Nominalizări – ALEXANDRU DARIE pentru regia spectacolului “Coriolanus” de Shakespeare, Teatrul “Bulandra”, București și VICTOR IOAN FRUNZĂ pentru spectacolul “Zbor deasupra unui cuib de cuci” de Dale Wasserman, Teatrul Metropolis, București 

         Premiul pentru cel mai bun spectacol– “POVESTEA PRINȚESEI DEOCHEATE”, scenariu Silviu Purcărete inspirat din “Sakura Hime Azuma Bunsho” de Tsuruya Nanboku al IV-lea, regia Silviu Purcărete, Teatrul Național “Radu Stanca”, Sibiu. Nominalizări – “PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR”după Liviu Rebreanu, scenariul și regia Radu Afrim, Teatrul Național “I.L.Caragiale”, București și “PESCĂRUȘUL”de Cehov, regia Andrei Șerban, UNTEATRU, București.
“Pescărușul” rămâne cel mai năpăstuit spectacol din Gala Premiilor; s-au acordat doar, patru nominalizări pentru interpretare și în mod cert juriul selecționerilor nu a văzut reprezentații cu celelalte distribuții din spectacol, pe fiecare rol fiind doi și chiar trei actori excelenți ca și cei nominalizați, iar regizorul Andrei Șerban nu a fost nominalizat pentru realizarea acestui spectacol de excepție, original, modern, fără artificii scenografice și efecte video. “Pescărușul” primește și nominalizarea pentru cel mai bun spectacol, dar nu i se acordă … nici un premiu! Mai trebuie subliniat că Andrei Șerban, personalitate recunoscută internațional, a acceptat să lucreze într-un teatru independent – UNTEATRU ceea ce poate fi considerat un adevărat eveniment pentru că din lipsă de fonduri, teatrul independent de la noi, nu beneficiază de colaborare cu personalități de marcă ale regiei.

         Premiul pentru critică de teatru– CĂLIN CIOBOTARI. Nominalizări – OLTIȚA CÎNTEC și CRISTINA MODREANU.

         Premiul pentru cel mai bun spectacol de teatru radiofonic– “LUPOAICA”de Giovanni Verga, adaptare radiofonică Domnica Țundrea, regia Vasile Manta. Nominalizări – “UNDEva în’28”de Ilinca Stihi (ep. 1 – 11), regia Ilinca Stihi și “PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR”de Liviu Rebreanu, dramatizare radiofonică și regie Gavril Pinte. (Toate spectacolele sunt producții ale Societății Române de Radiodifuziune)

         Premiul pentru cel mai bun spectacol de teatru tv– “APOSTOLBOLOGA”adaptare după “Pădurea spânzuraților” de Liviu Rebreanu, regia Dominic Dembinski. Nominalizări – “CIRCULMATTEO”scenariul și regia Alexandru Lustig și “DEZERTORUL”după Mihail Sorbu, adaptare pentru televiziune și regie Silviu Jicman. (Toate spectacolele sunt producții ale Societății Române de Televiziune / Casa de producție a TVR)
Romanul “Pădurea spânzuraților” a fost preferatul anului 2018, cu adaptări pentru spectacole de teatru, radio și televiziune.

PREMIUL PENTRU CEA MAI BUNĂ PIESĂ ROMÂNEASCĂ
Program anual al UNITER, desfășurat sub egida Casei Regale a României
         “MATILDA ȘI GROPARII”de Stela Giurgeanu. Au mai fost reținute în Secțiunea Finală de juriul alcătuit din Marina Constantinescu, Dan C. Mihăiescu și Marian Popescu, “Viețile sfinților” de Radu Macrinici, “Întoarcerea” de Laurențiu Blaga și “Când se topesc ghețarii”, “Nu suntem melci sau suntem?” de Marilena Dumitrescu.

PREMIUL ACORDAT DE PREȘEDINTELE UNITER
         CORNEL ȚĂRANU – compozitor


PREMIUL BRITISH COUNCIL
         “REACTOR DE CREAȚIE ȘI EXPERIMENT”din Cluj, teatru independent. 
        
 O trupă numeroasă de tineri actori a urcat pe scenă pentru premiere. Au susținut un moment artistic de excepție. Trei tineri alături de echipă, au interpretat … aria din “Nunta lui Figaro” de Mozart, “Fluturaș nu mai ai aripioare, domnul conte ți le-a retezat …” ca suport muzical pentru un excelent text satiric, cu țintă directă – modul dezastruos în care cei care conduc societatea îl manifestă și asupra culturii, teatrului și mișcării teatrale independente. 
“Reactor” a încheiat exemplar spectacolul Galei prin susținerea spiritului civic al artiștilor. Tinerii au demonstrat că și prin teatru spiritul civic se trezește și își cere drepturile de a trăi “într-o țară mai cinstită, mai demnă, mai curată!” 
(Scurte momente artistice muzicale reușite au mai prezentat pe parcursul Galei și membrii din echipa admirabilă a Teatrului Național Cluj-Napoca.)

P.S. Atmosfera generală a Galei și prin publicul alcătuit în majoritate din membrii UNITER, era cu adevărat de sărbătoare. Concurenți și spectatori, au imprimat eleganță momentului prin ținută. Aproape toți participanții purtau ținute realizate cu rafinament de artiști din lumea modei precum Doina Levintza și colegi din domeniu, ca la … premiile Oscar. Din sărăcia generală, toți au făcut efortul să evadeze … pentru o seară! 

joi, 9 mai 2019

“REPETIȚIA VIEȚII MELE” – TEATRUL “NOTTARA” / Sala “George Constantin”

SĂ PREȚUIM ARTIȘTII! 

        
 Mass media a reușit degradarea sensului cuvintelor VEDETĂ și ARTIST; tot felul de persoane sunt etichetate drept “vedetă” sau “artistă”, dar ceea ce întreprind pe scenă și în special în diverse programe tv, e lipsit de un elementar conținut valoric, e jalnic. Teatrul la noi, și-a consolidat menirea culturală prin Mari Artști, prin actori cu VALOARE recunoscută și peste hotare. Acești Artiști, astăzi, prin degradarea sensului cuvântului în mass media, nu au parte de popularizarea meritată pe deplin. Teatrul “Nottara” a inițiat un spectacol apreciabil pentru a aminti publicului calitățile unei actrițe de excepție, ANDA CAROPOL și cum un artist își dedică întreaga viață scenei.
         Claudiu Sfirschi – Lăudat, directorul Fundației Culturale Grecești, compune un scenariu pretext, dedicat Andei Caropol. Autorul alege cu simplitate pretextul unei zile de repetiție în care o actrița aflată la sfârșitul unei bogate cariere, repetă un rol minor; pretextul prilejuiește destăiniuirile acesteia privid viața personală și cariera. Actorul Alexandru Jitea concepe, în calitate de regizor, ilustrarea teatrală a textului. Decorul se rezumă la o scenă goală cu diferite obiecte, imagine obișnuită unei repetiții la un spectacol aflat în studiu. Publicul e primit în sală, în vreme ce pe scenă se agită personalul tehnic; pe parcursul reprezentaiei, ca la o repetiție obișnuită, vor veni din sală pe scenă, personaje secundare. Spectacolul nu e lipsit de proiecții video, Ciprian Duică e autorul conceptului video și videoproiecțiilor. Anda Caropol deține o biografie bogată cu roluri în teatru, film și televiziune, dar conceptul video e modest, sărăcăcios în imagini. 
         Anda Caropol este evident, punctul forte al spectacolului și reîntâlnirea cu actrița e din nou o bucurie pentru spectatori. În drame sau comedii, actrița a reușit adevărate performanțe în o sumedenie de roluri; cu fin umor interpreta roluri comice și cu multă sensibilitate pe cele dramatice. În spectacol, actrița evocă cariera sa cu modestie, dar cu același fin umor și sensibilitate; interpretarea e completată prin comentarii ironice propuse de text, referitoare la culisele teatrului. Anda Caropol oferă un recital despre cariera sa, dar cu trimiteri generale la viața de actor și reușește o interpretare admirabilă a personajului conceput de scenarist. Actrița transmite cu sensibilitate emoție în monologul principal, dar și umor în relațiile cu publicul și în special cu partenerii surpriză din preajmă; acești parteneri sunt oameni ai scenei Teatrului “Nottara”: Dana Popescu – regizor tehnic, Simona Bușoiu – sufleur, Ioana Dănilă – cabiniera Nela, Paula Ticovschi – recuzitera Paula, Gheorghe Săbărel – mașinistul Gică, Marius Negoiță – mașinistul Marius, Paul Doanță – luministul Paul, Robert Țâcu – sunetistul Robert, Ramona Ursan – machioza Ramona; prezența echipei tehnice pentru prestație, merită aplaudată. Firește, echipei se alătură și actori în personaje secundare care să sprijine evocările actriței – Ion Haiduc realizează excelent personajul nea Mișu recuziterul și susține relațiile cu toți cei din preajmă, sporind ritmul reprezentației, Mircea Teodorescu încearcă desenul Regizorului, iar Alexandra Aga ar vrea să fie o tânăraă actriță din preajma celei aflate la final de carieră, dar rolul e palid concretizat. 
         Inițiativa unui astfel de spectacol dedicat artei actorului și unui nume prestigios al Teatrului “Nottara”, este remarcabilă, chiar dacă scenariul e schematic construit și finalul e discutabil. 

P.S. Anda Caropol a împlinit de curând, 80 de ani. Îi dorim forță pentru alte roluri care să încânte publicul prin harul deținut!

vineri, 3 mai 2019

“TRIX SHOW” - TEATRUL “AURELIU MANEA” / Turda

DEMONSTRAȚIE DE TALENT A UNOR TINERI ACTORI

         Teatrul din Turda poartă numele unui mare regizor unicat, AURELIU MANEA care nedrept e să fie trecut în uitare după dispariția sa dramatică. Liviu Ciulei și Andrei Șerban, colegul de clasă al lui Aureliu Manea, un alt mare regizor activ în prezent, în mărturiile lor, îi recunoșteau valoarea și originalitatea creatoare. Aureliu Manea a activat în teatrul care astăzi, cu respect îi poartă numele.
         Teatrul “Aureliu Manea” din Turda a prezentat în Capitală o microstagiune, cu buna inițiativă de promovare a capacităților pe care le deține în prezent. Demersul e apreciabil și în funcție de disponibilități ar fi nimerit și alte teatre din țară să îl practice pentru că multe spectacole valoroase rămân neremarcate în festivaluri cu pretenții naționale. 

       
  Spectacolul “Trix Show” a avut premiera în septembrie 2018 și nu a înregistrat remarcarea meritată a minunaților actori tineri din distribuție; cu dăruire și multă energie ei ilustrează scenic savuros, scenariul original propus de regizorul Mihai Gruia Sandu, profesor și specialist în commedia dell’arte. Scenariul profesorului demonstrează că Păcală al nostru e “trickster național” și are confrați, chiar și în commedia dell’arte, e bogat în situații exploziv comice și în arhietipuri diverse care vorbesc într-o limbă “romgleză” amuzantă. Spectacolul e de fapt, nonverbal; tablete purtate de interpreți precizează scopul acțiunii scenice, iar ilustrația “muzicală” sonoră e realizată de actori la diferite instrumente, dirijorul fiind Drak (excelent Alex Condurat). 
        
 Decorul e simplu alcătuit din patru cuburi de diferite dimensiuni, cu fațete colorate, iar costumele uniforme neutre, sunt copletate ingenios cu ținute de inspirație folclorică și accesorii și măști senzaționale; aspectul scenografic e reușit compus pentru a trimite la commedia dell’arte, dar și la lumea lui Păcală. Foița program indică însă, doar numele … Dan Felecan “asistent scenografie și măști”, realizatorul proiectului scenografic nu e nominalizat.  
 Autorul spectacolului Mihai Gruia Sandu demonstrează din nou, că este un as în cunoașterea commediei dell’arte; profesorul de la UNATC alege însă, generos distribuția cu tineri absolvenți ai universităților de artă din Cluj, Sibiu și Craiova; foarte mulți din tinerii actori au fost remarcați și distinși cu premii la Gala “Hop” dedicată tinerei generații de UNITER; acum au avut șansa de a descifra solicitările acestui gen special de teatru sub îndrumarea meșterului Mihai Sandu Gruia. 
         Toți cei din distribuție sunt senzaționali și numele lor trebuie reținite – GEORGE SFETCU, MIKY PAICU, CĂLIN MIHAIL ROAJDĂ, VALENTIN ONCU, IOAN ALEXANDRU SAVU, ALEX CONDURAT, MARIA SALCĂ, ALEXANDRA DUȘA, RALUCA MARINA RADU, AMALIA POPA, INGRID NEACȘU. Toți cântă, dansează, fac acrobații, schimbă rapid măștile și costumația, dovedesc virtuozitate în execuție, dau substanță replicii rostite în limba “spargă” sau “romgleză”, “trăiesc” personajele și situațiile. 
        
 Scenariul e mai ofertant totuși, pentru Ioan Alexandru Sandu (Trix-Trix) și George Sfetcu (Trix-Army), iar interpreții se achită remarcabil de roluri. Acrobația e la îndemâna lui Ioan Alexandu Sandu și o completează prin expresia chipului sugestiv. Masca lui Trix-Army nu stânzenaște interpretarea lui George Sfetcu, actorul o îmbogățește prin limbaj și ținută corporală expresivă.
         Actorii se adaptează perfect genului commediei dell’arte, dar calitățile deținute pot fi aplicate și în teatrul dramatic, rămâne ca șansa, norocul, să le fie în viitor aproape; ei arată că Teatrul “Aureliu Manea” din Turda dispune de o echipă capabilă de performanțe teatrale … dacă vor întâlni și regizori capabili.