luni, 31 mai 2021

˜ ARTA LA DOMICILIU ˜ - TEATRUL DE COMEDIE / Sala ˜ Radu Beligan˜

 UN TALMEȘ - BALMEȘ ... UNEORI AMUZANT


Titlul ˜Arta la domiciliu˜ pare provocator, când aproape de un an și jumătate pandemia a tras cortina peste teatre, active doar pe online la ... domicilu spectatorilor. Este o păcăleală însă, acest titlu, nu are nici o legătură cu starea actuală a mediului social, afectat de pandemie și dornic de normlitate. Dar ... nu prea avem dramaturgi și nici regizori cu ochiul țintă la actualitate ˜oglindă a realității.

Teatrul de Comedie pășete în circuitul normalității cu ˜un scenariu dramatic˜ de Dragoș Huluba după texte de Teodor Mazilu, Dumitru Solomon, Ion Băieșu și ... I.L.Caragiale (!) , un mixtum compositum, un amestec la grămadă de scurte fragmente din opera acestor dramaturgi. Tema scenariului are la bază relația de cuplu – El și Ea, în diverse situații ale vieții. Era de așteptat și posibil, ca scenaristul Dragoș Huluba să adapteze textele selecționate la momentul actual, la ˜măștile˜ realității. Scenariul, ca și punerea sa în scenă de regizorul Dragoș Huluba, are drept rezultat un ... talmeș-balmeș, uneori e drept, cu efecte amuzante.

Dragoș Huluba este un creator de marcă, școlit și pe genul special al pantomimei la răposata companie ˜Passe – Partout˜ inițiată de Dan Puric. Pantomima și dansul se ansamblau în spectacole cuceritoare la acestă companie. Cu personalitate creatoare, Dragoș Huluba a mai realizat spectacole deosebite ca regizor și interpret și amintim de pildă, ˜A fost odată în România˜ la Teatrul Național ˜I.L.Caragiale˜. Acum, Dragoș Huluba încearcă un exercițiu ca scenarist, regizor și actor, de îmbinare a unor texte ce aparțin unor dramaturgi cu nume mai mult sau mai puțin prestigioase, tratate scenic incoerent ca stil teatral, de la pantomimă, la trăirea dramatică a replicii cu posibil efect comic. 

Teodor Badiu concepe un decor sugestiv pentru lumea de astăzi. Fundalul e marcat de imaginea blocurilor, dublată în planul următor de ecrane cu dimensiuni diferite pentru proiecții video, spațiile acțiunii sunt departajate, scena e marcată cu neoane, decorul devine astfel funcțional, numai că e exploatat superficial de regizor, în special oferta pentru proiecțiile video modest aplicate de Dragoș Huluba. Costumele propuse de de Violeta Huluba sunt pete de culoare pentru imaginea generală a reprezentației, dar nu sprijină prin accesorii transformarea în diversele personaje ce revin fiecărui interpret. Absentă este și linia discret plasată a machiajului pentru diferențierea fiecărui rol.

Șase actori au de interpretat un fel de ˜scheciuri` desprinse pentru scenariu din scrierile autorilor, lor se alătură și un prezentator, folosit minor în scenariu de către regizor. Răzvan Krem Alexe este e remarcabil în rolul prezentatorului, activ în scurtele sale apariții, rostitor al cuvântului cu sensuri multiple. Prologul său cu trimitere la relația actor – spectator, indica posibilitatea de a urmări un altfel de spectacol, ceea ce nu se întâmplă.

Cuplul El și Ea e prezent în ˜scheciuri` și are tipologii diverse. În reprezentație primul cuplu e interpretat de Dragoș Huluba și Violeta Huluba care propun sugestiv o relație El și Ea, valorificată admirabil folosind pantomima. În aceiași linie de expresie cu intervenția unor scurte replici cei doi impun remarcabil în ˜scheciuri˜ personaje diferite, Violeta Huluba – Soția, Bătrâna, Doamna din lift și Dragoș Huluba – Soțul, Bătrânul, Bărbatul din lift.

Pe linia teatrului de proză al cuvântului, evoluează celelalte două cupluri de interpreți. Liviu Pintileasa compune excelent personajele - El, Leonida și Lunganul, valorifică replica, relaționează cu partenera în funcție de situație și context. Smaranda Caragea, partenera sa, cu mobilitate expresivă, răspunde cerințelor caracterizării solicitate de Ea, Efimița, Femeia din lift. Personajele însă, provenite din piesa lui Caragiale, scenariul nu le speculează inspirat, sunt implicate derizoriu în reprezentație. Cel de al treilea cuplu de interpreți este alcătuit din Simona Stoicescu (Fata și Grasul) și Angel Popescu (Soțul fetei, Domnul din lift). Interpretarea actorilor e apreciabilă în unele momente, dar se simte lipsa îndrumării regizorale în specularea tipologiei, fiecărui rol. 

Amalgamul de stiluri teatrale folosite de regizor, de la pantomimă, la teatru realist, are drept rezultat modeste efecte comice, provoacă sporadic râsul publicului. ˜Arta la domiciliu˜ este un spectacol rezultat în urma pandemiei, când creatorii au avut o lungă pauză pentru o confruntare în direct cu publicul aflat în sala de spectacol și nu la ... domiciliu.


P.S. Sunt publice ˜Premiile Senatului și nominalizările pentru Gala UNITER 2021, ediția a XXIX-a˜. Sunt tradiționale aceste premii și actuala ediție nominalizează creațiile din perioada 1 ianuarie – 31 decembrie, an de vârf al pandemiei. Firește producțiile teatrale au fost puține, au apărut în zone cu un grad redus de infectare cu blestematul virus. 

Ne uimește absența nominalizării la secțiunea ˜ Cel mai bun spectacol` a premierei de excepție de la Naționalul din Capitală - ˜Jurnal de România.1989 ˜. A fost nominalizată pentru regia meritorie, doar regizoarea spectacolului Carmen Lidia Vidu, de către selecționeri. Vom comenta la timpul potrivit aceste nominalizări.


luni, 17 mai 2021

”COPPELIA" - OPERA NAȚIONALĂ BUCUREȘTI

 BUCURIE!

De peste un an de zile de când s-a instaurat blestemata de pandemie cu războiul biologic declanșat în întreaga lume de virusul covid, oamenii au visat, au sperat că va veni și ziua când încet, încet, se vor putea întoarce la o viață normală. 

Pandemia a afectat grav și viața culturală. Artiștii din toate domeniile au fost obligați la ... tăcere. Iată că în sfârșit, a venit momentul când restricțiile tăcerii încep să apună. Cortina teatrelor se ridică. Publicul aștepta cu nerăbdare spectacolele și întâlnirea cu artiștii, cu noutatea premierelor. În toată țara, ca și în Capitală, apar evenimente culturale, premiere, concerte și se trezesc la viață spectacolele din repertorii. 



Opera Națională București, înaintea primului pas de ridicarea parțială a restricțiilor, a prezentat în avanpremieră – COPPELIA, în 12 mai, creație de referință pentru baletul clasic. În sală, locurile disponibile publicului erau reduse la 30%, iar cele libere marcate cu buchețele de imortele, gest simbolic în numele speranței că așteaptă spectatori. În 14 mai, întreaga sală a fost primitoare și toate locurile ocupate de spectatori, vaccinați împotriva virusului covid, au venit cu entuziasm să asiste la Gala Extraordinară “Libera Musica", eveniment pilot al ridicării de restricții.

Toate acțiunile întreprinse de Opera Națională București care împlinește o sută de ani de la înființare, sunt demne de laudă, iar avanpremiera “Coppelia" arată că această instituție de prim rang cultural, începe să se revitalizeze, să treacă și de perioada anterioară pandemiei, când unele producții erau mai mediocre. Opera Națională aduce în aceste momente de cumpănă BUCURIE publicului.


O ECHIPĂ DE ARTIȘTI CU HAR

Coppelia" de Leo Delibes apare în patrimoniul cultural în 1870 la Teatrul Imperial de Operă din Paris și de atunci înnobilează repertorile teatrelor de operă din întreaga lume. Charles Nuitter și Arthur Saint-Leon, concep un libret original după o poveste dramatică pe care o transformă într-o comedie. Un cuplu de îndrăgostiți, Swanilda și Franz, dintr-un sat, sunt atrași de misteriosul Coppelius constructor în locuința sa de păpuși din lemn, una dintre ele Coppelia fiind expusă la geamul casei sale. Autorii libretului plasează acțiunea în Galiția, regiune aflată în acel timp istoric în sud-estul Poloniei și la vestul Ucrainei. Fiind vorba de un sat la limita granițelor dintre cele două țări, propunerea libretului activează inspirație lui Leo Delibes, iar muzica sa minunat îmbină trimiteri la folclorul specific vecinilor din zonă. Astfel, povestea cuplului solicită o vie coloratură a vizualizării scenice. 



Corina Dumitrescu – regie și coregrafie – alege cu bună pricepere drept colaboratori pentru imaginea scenică pe Vladimir Turturică - decor și Bogdana Pascal – costumei, iar spectacolul prinde viață printr-o imagine cuceritoare. Colaboratorii săi sunt în premieră prezenți pe scena Operei Naționale. Vladimir Turturică, personalitate apreciată pentru numeroasele decoruri realizate în teatre independente sau instituționalizate, construiește un decor de poveste, admirabil, cu planuri în profunzime, sugestiv marcând locurile acțiunii – piața satului sau interiorul casei lui Coppelius. 

Bogdana Pascal, activă în producții tv și în lumea operei, completează strălucit imaginea generală a spectacolului prin costume. Creatoare dovedește că deține pricepere în propunerea de costume funcționale pentru dansatori, dar și pentru caracterizarea personală a rolurilor, inspirat colorând astfel, cerințele subiectului. Un punct nevralgic este însă, imaginea păpușii cu părul răvășit plasate lui Coppelius de cei care i-au pătruns în casa unde Swanilda s-a deghizat în costumul păpușii de lemn din geamul casei pentru a îl trezi la realitate pe iubitul Franz. Manipularea acelei păpuși cu părul răvășit nu sprijină ca imagine, deghizarea Swanildei în Coppelia de la fereastră.

Corina Dumitrescu demonstrează fantezie ca regizor și coregraf în dirijarea ansamblului și personajelor cheie din poveste. Amintim, Corina Dumitrescu a fost prim balerină a Operei Naționale, cu o evoluție în diverse partituri, viu aplaudată. Meritul său deosebit acum, este în primul rând cel de regizor, atent ca dansatorii să intre în pielea personajelor, să le trăiască expresiv stările, nu doar să execute tehnic rolurile, de la soliști în principal, până la cei din ansamblu. Rar s-a întâlnit în ultimele spectacole de balet ale Operei Naționale acest aspect de suplinire a lipsei cuvântului prin dans. În calitate de coregraf, Corina Dumitrescu respectă riguros tradiția baletului clasic, nu intervine cu intenția de a îl apropia de cel modern, dar îl îmbogățește cu accente tehnice diverse în funcție și de posibilitățile deținute de soliști, rezultatul fiind un spectacol reușit.

Interpretarea celor prezenți pe scenă în fața publicului nu se poate comenta, decât prin sublinierea meritelor celor care i-au îndrumat din umbră. Orice talent se poate pierde în fața publicului fără contribuția celor din umbra spectacolului – regizor, coregraf, scenograf. În cazul de față, ei au sporit remarcarea talentuli celor participanți la proiect.

Maestrul Gigi Căciuleanu, vrăjitor al expresiei corporale, afirma la edițiile Galei Tânărului Actor, necesitatea oricărui inerpret de “a rosti mișcarea și a dansa cuvântul".”Coppelia” are trei roluri principale – Swanilda, Franz și  Coppelius. Din 1954 când acest balet a intrat în repertoriul Operei Naționale, au evoluat îndrumați de regizori și coregrafi, multe personalități artistice din domeniu. Ultima premieră “Coppelia” la Opera Națională s-a petrecut în 2005. Vine acum la rampă, o altă echipă de interpreți tineri care “trăiesc” sincer personajele prin expresie gestuală, prin dans. 



Ada Gonzales în rolul dificil Swanilda care îi solicită și transpunerea în păpușa Coppelia, reușește o compoziție desăvârșită în special în prezentarea păpușii. Este actriță în rolul năzuroasei îndrăgostite de Franz și `vorbește` în dans prin o tehnică bine stăpânită despre conflict și stările personajului, relaționând cu partenerii. O altă evoluție ireproșabilă ca dansat și actor, prezintă, Robert Enache în Franz. Tehnica baletului clasic este evident că o deține, dar reușește și adaptarea la cerințele rolului ca actor, în situații diverse, interpretarea personajului fiind remarcabilă. Păpușarul misterios, rol greu de compoziție pentru un dansator, îi revine lui Virgil Ciocoiu care prin expresie gestuală și corporală desenează consistent importanța lui Copelius în acțiune.



Baza reușitei spectacolulu revine ansamblului, balerinilor. Din rândul lor, unii execută și scurte momente solo cu aplauze la scenă deschisă. Ansamblu are acum o mai riguroasă compoziție prin dansatori autohtoni și colegi din alte țări, aflați la concurență în execuția tehnicii baletului clasic studiat cu diferiți dascăli, toți dovedind însă, har ales pentru profesie. Distribuiți în două echipe reprezentative pentru zona de graniță a acțiunii, dansatorii sugerează pe deplin proveniența personajelor, în momentele cu iz folcloric deținute de compoziția muzicală și libret, prin ceardaș sau mazurkă. Compun apreciabil ansamblu în rolul prietenelor lui Swanilda – Margaux Chiesnais, Molly Hall, Geta Niță, Marina Gaspar, Rachel Gil, Diana Gal și în cel al prietenilor lui Franz – Oscar Ward, Maxime Latapie, Alexandre Plesis, Ștefano Nappo, Faderico Ginetti, Răzvan Cacoveanu. Completează ansamblu cu sevențe solistice – Andrada Pătrunjel și Sergiu Dan (ceardaș) și Julia Baro, Kana Yamaguchi, Marco Corcella, Egoitz Segura (mazurkă). Chiar dacă în cazul balerinelor s-au putut sesiza unele necorcondanțe în sincronizarea mișcării, ansamblu astfel alcătuit la avanpremieră dovedește prestanță artistică deosebită.

Personaje secundare, bine portretizate, realizează Antonel Oprescu (Baronul), Rin Okuna (Baroneasa), Kana Arai (Fiica lor), Vicențiu Popescu (Primarul), Mircea Ioniță (Cârciumarul), Lăcrimioara Proca (Nevasta cârciumarului), Florin Mihalache (Preotul).

"COPPELIA” este o premieră de excepție a Operei Naționale București care onorează tradiția baletului clasic și adaptează cuceritor interpreții cerințelor de a fi nu numai dansatori, dar și actori, dăruiți cu tot sufletul personajelor.


P.S. Opera Națională București oferă publicului programe de sală instructive, consistente în documentare și strict necesare informării spectatorilor, în special din tânăra generație. Un astfel de demers informativ rar se întâlnește în teatrele de proză.

Foto – Florian Bodea. 

Editare muzicală – Gigel Ungureanu, bănuim, că a lipsit orchestra din fosă din cauza situație iscate de pandemie.