marți, 21 noiembrie 2023

``FAMILY. EXE`` TEATRUL ``BULANDRA`` / Sala Toma Caragiu``

RADIOGRAFIE IZBUTITĂ A PREZENTULUI

Publicul se va amuza la acest spectacol de lansare a stagiunii de toamnă la Teatrului ``Bulandra``. Amuzamentul va fi însă, dublat de constatarea dramatică a comunicării într-o familie din zilele noastre. Comunicarea se rezumă astăzi, în principal la interesele personale și banul dictează relațiile. ``Family. Exe`` este ``un spectacol de Mimi Brănescu``, autorul piesei și regizorul. Scenarist, dramaturg, regizor și actor la bază, Mimi Brănescu și-a afirmat personalitatea creatoare în filme, la televiziune și în teatru. Tema de bază preferată de dramaturg și scenarist, rămâne relația de comunicare fie în familie, fie într-un segment social. De la debutul în teatru cu piesa ``Bigudiuri``, urmat apoi de ``Gunoierul``, ``Genul acuzativ`` și alte piese, până la scenariul serialului de succes ``Las Fierbinți``, Mimi Brănescu inspirat a realizat adevărate ``radiografi`` ale relațiilor interpersonale.

În ``Family. Exe`` dramaturgul continuă demersul și propune un subiect actual prin analiza relațiilor din fanilia lui Laurențiu. Acesta este un om de afaceri cu rezultate consistente financiar, înstrăinat de rudele care îl solicită doar pentru bani. Laurențiu își convoacă întreaga familie să îi dea un răspuns de ce nimeni nu a deschis telefonul la apelul său când a avut un accident cu mașina. Conflictul se susține în principal, prin o serie de monologuri – răspuns la întrebare lui Laurențiu dat de fiecare personaj – Mama venită cu Marian, amantul ei, soția Andreea și Tobi, prietenul omului de afaceri, dar și amantul soției, Polixenia, sora lui și Anton. Personajele se caracterizează prin esența acestor monologuri. Dialogul este susținut prin replici încărcate de umor, dar cu un substrat amar. 


În calitate de regizor și în urma experienței sale ca actor, Mimi Brănescu se bazează pe interpretarea actorilor. Regizorul nu apelează la curentul efectelor vizuale cu proiecții, etc. Pentru îndrumarea actorilor și susținerea relațiilor dintre personaje este folosit decorul lui Andu Dumitrescu, simplu și atractiv în prezentarea livingului modern din vila lui Laurențiu, compus din module diverse. Spectacolul are ritm, tensiune, iscate și de scurte pauze în dialog, survenite din tăcerea de câteva clipe a personajelor aflate în căutarea răspunsului la întrebarea capului familiei, un om harnic în afaceri.

Laurențiu este personajul central și Gheorghe Ifrim îi acordă o interpretare meritorie prin modul subtil de a marca nefericirea interioară a celui lipsit de afecțiunea familiei care îl tratează doar ca un suport financiar, dar și vinovăția sa că nu a găsit o cale de dialog major cu cei apropiați. Excelentă este Manuela Ciucur în prezentarea Mamei, o femeie frivolă cu pretenții de vedetă în carieră, preocupată de interese personale. ``Pictorul`` Anton prin Cornel Scripcaru obține aplauzele publicului pentru monologul satiric în care personajul exprimă credința sa în ... ``arta modernă`` pe care dorește a o servi. Interpretarea actorului este admirabilă. Soția Andreea, neglijată de soțul aflat mereu în deplasare pentru afaceri, revine Oanei Tudor. Cu măsură actrița arată duplicitatea și cauzele adulterului acelei femei afectată și de singurătate. Cu pricepere definește Andi Vasluianu pe Tobi, amic cu Laurențiu, dar și amantul soției, lipsa de caracter a personajului. Paula Niculiță creionează insuficient profilul Polixeniei, sora care crede că fratele trebuie să îi susțină financiar familia. Un rol de compoziție , Marian cel cu probleme de sănătate, amantul mamei, este cu finețe interpretat comic de Lucian Ifrim. Relațiile dintre personaje sunt bine susținute de întreaga distribuție care demonstrează plăcerea interpretării unei piese cu partituri în care actorii cred..

``Family. Exe`` este un spectacol reușit, de satiră cu subtext dramatic la adresa comunicării într-o societate dominată de interesul meschin pentru bani. Publicul va aplauda acest spectacol captivant prin veșmântul comic, bogat în ținte spre realitatea curentă. 

vineri, 10 noiembrie 2023

``E ADEVĂRAT, E ADEVĂRAT, E ADEVĂRAT !`` - TEATRUL ACT

 REȘITĂ DEPLINĂ A TENDINȚEI DE MODERNIZARE A ACTULUI TEATRAL

Spectacolul Teatrului (independent) Act a fost selectat pentru Festivalul Național de Teatru (ediția a 33-a) - ``Laboratoarele sensibilului`` și rămâne printre puținele selecții care au servit exemplar tema aleasă de ``curatori``.

Textul are drept autor – Breach Thratre cu echipa sa care a propus în 2018 un spectacol cu trimitere spre actualitate despre un proces din 1612. Documentele rămase astăzi arată că procesul a fost intentat de adolescenta Artemisia Gentileschi pentru viol lui Agostino Tassi, ea a devenit apoi o pictoriță recunoscută ca valoare de istoria artelor plastice. Cu abilitate construit conflictul e susțiul prin replică și personaje. Textul aduce o temă mereu actuală – ``adevărul`` actului justițiar ce poate fi nedrept de multe ori din diverse motive – mărturii false ale celor chemați la proces și statutul social al celui acuzat. Judecarea cazului din secolul al XVII-lea e prezentată prin interpretarea doar a trei actrițe. Lor le revin roluri diverse tipologic, cele centrale - Artemisia și Tassi profesorul de desen al tinerei, dar și cele de judecători, grefieri, martori. 

Emilia Bebu, Florentina Țilea și Mihaela Teleoacă reușesc autentice performanțe de interpretare. Canoanele cunoscute în spectacolele tradiționale sunt spulberate fără tendințe exagerate de ``adaptare``, fără efecte derizorii de proiecții și de nudititate a actorilor, aplicate de mulți regizori în numele curentului de modernizare a actului teatral. 

MIHAELA TELEOACĂ, EMILIA BEBU și FLORENȚA ȚILEA

Regizorul Alexandru Mâzgăreanu și echipa sa propun un spectacol coerent ca esență culturală majoră pentru actualitate, emționant care lasă publicul cu respirația tăiată. Vizual imaginea reprezentației este minimalistă, dar cu accente simbolice rafinat plasate. Scenografa Alexandra Boerescu marchează spațiul gol al scenei, doar prin câteva obiecte cu semnificație majoră pentru acțiune, ca de pildă acel cufăr al documentelor procesului. Costumele merg pe același demers inspirat, interpretele sunt uniform îmbrăcate în negru și întreprind transformarea în diferite personaje prin accesorii de veșmânt albe sau în negru în cazul lui Tassi, ori prin lenjerie intimă de culoarea pielei, când se petrece violul adolescentei pictorițe. Regizorul folosește cu pricepere scenografia și prin dirijarea mișcării scenice pentru a spori suspansul subiectului. Fundalul găzduiește proiecția celor două tablouri celebre.  

Suzanna și bătrânii

``Suzanna și bătrânii`` este și cel în care pictorița și-a exprimat cu suflet drama trăită în adolescență, iar motivul tematic al inspirației pentru tablou face trimitere cu subînțeles la o altă poveste, evocată în text. Scena violului din acțiune se petrece cu acest tablou proiectat semnificativ și este compusă cu delicatețe de regizor și interprete. Muzica lui Alexandru Suciu contribuie la tensiunea reprezentației prin motive de muzică liturgică, pop și rock. O poveste din secolul al XVII-lea se transferă magic în realitatea curentă.

Această magie, experiment sub aspect teatral este o reușită deplină prin interpretarea celor trei actrițe. Definesc credibil personaje rapid, în imediata apropiere de public. Emilia Bebu se transpune în Artemisia, trăind intens fragilitatea tinerei, vulnerabilitatea naivității celei care speră că autorul violului o va lua de soție, dar și forța interioară a celei care luptă pentru recunoașterea faptei lui Tassi, pentru adevăr.``E adevărat, e adevărat!`` este replica ei spre final adresată direct și publicului pentru a convinge de dreptatea revoltei sale. Excelent prezintă acest personaj tânăra actriță, dar și alte personaje ce îi revin. Excelentă interpretare se atribuie și pentru Florentina Țilea care sugerează cu finețe aroganța lui Tassi cel prețuit de Papă, dar și profilul altor personaje în care se transformă prin expresie. Mihaela Teleoacă în doamna Tuzia din preajma Artemisiei și în alte tipologii implicate în proces, demonstrează pe deplin atributul de excelentă. Duplicitatea personajelor – martor sau judecător este nuanțat sugerată de această actriță aflată în vârful carierei interpreților de valoare. Prin o continuă relație între personaje, prin ținută corporală, gestică, privire și rostirea replicii cu subtext, cele trei actrițe realizează performanțe. 

``E adevărat, e adevărat, e adevărat !`` poate fi considerat un eveniment pentru formula modernizării teatrale. Are logică și consistență tematică, e captivant și emoționant, provocator. Din păcate, puține sunt astfel de spectacole, gândite creator plauzibil în intenția de inovare teatrală.


vineri, 3 noiembrie 2023

``GERTRUDE`` - TEATRUL NAȚIONAL ``I.L.CARAGIALE`` / Sala Studio

 GERTRUDE ȘI SINUCIDEREA LUI ... `` HAMLET``


După unsprezece ani, prețuitul regizor Silviu Purcărete se întoarce cu echipa sa – Dragoș Buhagiar (scenografie), Vasile Șirli (muzică) pe scena Naționalului bucureștean și montează ``Gertrude`` de Radu F. Alexandru. Acceptă textul pornit din ``studiul`` autorului să descopere alte sensuri subtile piesei ``Hamlet`` de William Shakespeare. O precizare – regizorul nu a realizat niciodată un spectacol cu ``Hamlet``.

Motivele introducerii în repertoriul teatrului a acestui text, dau critici literari care au definit ``Gertrude``, fie ca o ``capodoperă ... una dintre cele mai întrăznețe replici date marelui Will`` (Răzvan Voncu), fie ``un recital intelectual alert, bazat pe o altă logică narativă decât cea cunoscută deja`` (Pia Brînzeu). E drept, sunt în literatura dramatică unii scriitori care au promovat curentul de a realiza piese de teatru în urma unei analize cu sens actual personal al celor clasice. Unii au reușit, alșii au eșuat.

``Studiul`` lui Radu F. Alexandru duce la descoperirea vinovăției Gertrudei, regina mamă a lui Hamlet, de uciderea soțului rege. Sensurile multiple ale piesei lui Shakespeare se rezumă la această ``descoperire``. Duplicitatea Gertrudei, amanta de 24 de ani a fratelui soțului rege decedat, explodează prin ambiția femeii pentru obținerea puterii absolute în regat, alături de Claudius, amantul. Fiul Hamlet, refugiat la studii de patru ani la Wittenberg, vine acasă pentru a participa le înmormântarea regelui tată. Refuză categoric să îi urmeze la tron, dar e dornic să afle cauza morții. În preajma curții regale mai apar Polonius cu fiica sa Ofelia , Horațio și Duhul celui ucis. Polonius devine un rol importat ca semnificație, reprezentând slujitorul perfid care cunoaște totul despre comportamentul șefilor săi. Hamlet cere deshumarea și necropsia celui decedat. Acuzat de nebunie află până la urmă că tatăl său este de fapt Claudius. Amicul său Horațio îi subliniază că ``Tatăl tău l-a ucis pe tatăl tău``. Crima a aparținut mamei și lui Claudius. În final, Hamlet se sinucide, Claudius îl împușcă pe Polonius, că știa preamulte despre crimă, iar locul lui Polonius la curte este dat lui Horațio și cuplul amanților criminali poate dormi liniștit. Pe scurt acesta e subiectul textului ``studiu``. Concluzia ``analizei`` efectuate piesei lui Shakespeare ar avea drept temă – mârșăvia poftei de stăpânirea absolută a puterii. 

Textul este alcătuit din secvențe ale situațiilor, ca pentru un posibil film. Personajele nu mai au consistență, sunt scheme pentru faptele din acțiune. Replicile sunt fade, lipsite de substrat. ``Logică narativă`` nu există. Motivul ``anchetei`` declanșată de naivul student Hamlet privind moartea regelui, e provocat de Duhul acestuia, de visele studentului. 

Regizorul Silviu Purcărete tratează acest text confuz în argumentarea acțiunii și temei, urmărind sârguincios ilustrarea secvențelor solicitate de scriitură. O face original, atractiv, fără să apeleze la proiecții, prin decorul minimalist conceput de Dragoș Buhagiar. Jocul încadraturii secvențelor pentru spații diverse este excelent și dă suspans reprezentației. Sunt manipulate ``cortine`` - ziduri negre care încadrează pe diferite dimensiuni situațiile. Se completează decorul în scene importante conflictului prin accente de mobilier cu rost simbolic plasate. Apar două fotolii roși cu trimitere la tronul regal, o cadă de baie cu trimitere la relația erotică timp de 24 de ani a cuplului de amanți, o masă lungă, o masă de disecție a celui decedat. Costumele sunt ca notă generală atemporale, cu accente pentru tipologia personajelor. Lui Horațio îi revin însă, costume special croite de parcă ar proveni din lucrările pictorului Feranando Botero unde personajele erau deformate prin forme pline. Vizual spectacolul stârnește curiozitate. Muzica lui Vasile Șirli completează inspirat tensiunea ``anchetei` prin contrapunctul muzical din fiecare secvență.


Claudiu Bleonț (Gertrude)), Mircea Rusu (Claudius) și Marius Manole (Hamlet)

Cum regizorul a fost catalogat drept ``conformist``de o ``analistă`` a conflictului iscat de premiile UNITER, Silviu Purcărete apelează acum, la o distribuție masculină și pentru roluri de femeie, cum erau ... conformiste și distribuțiile pe vremea lui Shakespeare! Acest experiment text – regie este servit de actori și prin lavaliere sau voci din off . Personajul central Regina-Mamă îi revine lui Claudiu Bleonț. Încearcă să redea actorul duplicitatea Gertrudei ca amanta pasională a lui Claudius, dar și mamă iubitoare. ``Să smulgem ce ni se cuvine și să ne bucurăm de viață!`` rostește Gertrude drept concluzie a faptei sale criminale. Claudiu Bleonț creionează personajul din astfel de replici. Ofelia, personaj artificial construit drept argument în conflict, este Lari Giorgescu. Actorul se supune docil textului și interpretarea rămâne derizorie. Lui Marius Manole îi revine studentul Hamlet. Actorul deține capacitatea să joace personajul Hamlet din piesa lui Shakespeare, acum se luptă să explice intențiile de a cunoaște adevărul morții neașteptate a regelui. Alexandru Potocean se luptă și el să compună pe Horațio, un șmecher cu multe fețe, cunoscător se pare al culiselor regale. Directorul artistic al Naționalului, Marius Bodochi este ``Duhul``. Paul Chiribuță, colaboratorul lui Silviu Purcărete la Limoges, când regizorul era director la Centrul Dramatic, interpretează pe Polonius. Activ actor acum la Teatrul ``Toma Caragiu`` din Ploiești, Paul Chiribuță încearcă să scoată personajul din neclara caracterizare. Mircea Rusu, fostul director interimar al Naționalului bucureștean, încearcă același demers pentru prezentarea lui Claudius. Actorii, nume apreciate pentru roluri din alte spectacole, devin acum executanți de ... prestație artistică pentru un text în viziunea prețuitului Silviu Purcărete.

``Gertrude`` se înscrie în rândul spectacolelor experiment teatral prin textul ales din diverse motive greu de înțeles pentru un ``teatru național``, unde publicului chiar i de putea oferi ``Hamlet`` de Shakespeare în regia lui Silviu Purcărete.

P.S. În Festivalul Național de Teatru - ``Laboratoarele sensibiulului`` a fost introdus ca invitat peste programul anunțat și spectacolul ``Gertrude``. Se integra conceptului ediției a 33-a a Festivalului comentat mai jos.