GALA PREMIILOR UNITER / Ediția a XIX-a – Sala Mare a Teatrului Național `I.L.Caragiale`

 O REUȘITĂ SĂRBĂTOARE A TEATRULUI 

Foto Andrei Gândac

Într-o seară toridă s-au reunit la Teatrul Național `I.L.Caragiale`, membrii de vază ai vieții teatrale pentru a sărbători valorile breslei, în ținute rafinat elegante, cu masca pe față care le ascundea zâmbetul, dar bucuria întâlnirii era foarte mare. Se arăta că în ciuda blestematei pandemii TEATRUL TRĂIEȘTE, activează, nu doar pe noul circuit online, inventat la restriște. Teatrul adevărat existent de secole, cucerește publicul prin contact direct, față în față cu spectatorii, prin comunicarea de emoție cu ei, nu prin proiecții ieftine a spectacolelor difuzate acasă pentru calculator sau leptop. Aceasta este o mare problemă ce merită discutată amplu, chiar dacă au apărut persoane marcate de credința în teatrul online din diverse motive bazate în principal, pe cel financiar. Evoluția spectaculoasă a tehnicii, sper că nu poate transforma Omul în ... robot fără emoții.

Galea Premiilor UNITER este un proiect de excepție inițiat de Ion Caramitru, aplicat de atâția ani, când valoarea educațional culturală a teatrului e ignorată de autorități și a avut acum de marcat valori teatrale din perioada gravă a crizei iscate de pandemie în 2020. În anul trecut teatrele au tras cortina, au activat numai în ianuarie, februarie, martie 2020. Evident selecția valorilor a fost restrânsă, dar proiectul nu a putut ignora pe realizatorii unor spectacole din cele trei luni când puteau oferi premiere. 

Premiile au fost acordate ca de obicei, în urma selecției unui juriu alcătuit din trei critici de teatru și definite de un alt juriu mai amplu, cu recunoscute personalități din toate domeniile breslei (Dorina Lazăr - actriță, Puiu Antemir – scenograf, Eugen Jebeleanu – regizor, Alina Epîngeac și Octavian Saiu – critici de teatru), un fapt normal. Nu doar criticii de teatru pot hotărî valorile creative! Acest aspect al configurării juriilor e o veche problemă pentru orice Gală. Premiile acordate se pot afla pe orice relație de socializare și firește pe siteul UNITER.

Juriile în marea lor majoritate și în special cel care hotărește premiile, au văzut spectacolele filmate, pe... online. Este foarte greu a defini valorile în urma prezentării unui spectacol de teatru filmat, adeseori cu mijloace tehnice minore care dezavantajează în principal actorii. Felicitării însă, celor premiați și tot respectul pentru efortul depus de a demonstra că teatrul este viu, trăiește alături de publicul din sală.

O sigură observație – e de neînțeles de ce primul juriul selecționier nu a inclus la nominalizări drept cel mai bun spectacol `Jurnal de România. 1989.` Oricât de minunate ar fi cele trei spectacole nominalizate și ar fi de valoare, pe care e drept nu le cunosc, cel regizat de Carmen Lidia Vidu căreia i s-a acordat meritoriu premiul de regie în final, avea o consistență strict necesară de a expune un act teatral ca Artist Cetățean. Creator original în comunicare teatrală, Carmen Lidia Vidu a conceput un spectacol de mare intensitate dramatică, despre noi și societate, pe care îl puteți urmări în repertoriul Naționalului bucureștean. (Este comentat și pe acest blog). S-a dovedit o regizoare activă inovator în expresie teatrală pentru a expune emoțional o temă majoră pentru orice categorie de public. Sunt foarte rari astfel de regizori – cetățeni cu grijă față de ce transmit Marelui Public, indiferent de text.

Gala Premiilor UNITER cu această ediție în vremuri de restriște, măcinate și de pandemie, a fost o adevărată sărbătoare pentru a demonstra că TEATRUL TRĂIEȘTE și luptă pentru public în relație directă cu el. Firește, breasla își mai are și persoane nemulțumite, dornice de parvenire, chiar și la direcția teatrelor. Trist. Aceste voci stridente în special pe online, în numele unui conflict fals între generații, nu au capacitatea de a pricepe că în artă VALOAREA e confirmată de MARELE RECEPTOR, îndiferent de domeniu și trebuie respectată, prețuită pentru ce a dăruit în cazul de față, activ teatrului, imaginii sale.

Felicitări UNITER care a prezenta și actuala ediție a Galei, organizatorilor în frunte cu Aura Corbeanu pentru sărbătoarea oferită celor care prețuiesc pe cei din mișcarea teatrală curentă. Televiziunea publică a transmis în direct, conform unei tradiții acest eveniment, realizat cu multă pricepere datorată regizorului Bobi Pricop și prelucat profesional de regia tv Luminița Dumitrescu. E drept alte televiziuni nu au acordat atenția cuvenită evenimentului nici măcar la jurnalele de știri. TEATRUL TRĂIEȘTE, activează indiferent de greutățile pandemiei dublate de cele financiare și de ignoranța pentru cultură din mass media și din partea autorităților.

``D`ALE CARNAVALULUI`` - TEATRUL NAȚIONAL ``I.L.CARAGIALE`` / Sala Studio

STRIDENȚE TEATRALE, REPLICĂ DISTRUSĂ

Spectacolul este regizat de Alexandru Dabija, una dintre puținele valori regizorale consacrate și prezente în teatrul nostru. De astă dată, regizorul vrea să servească tendința de modernitate teatrală, de inovație, pe care o aplicată piesei ``D`ale carnavalului``, comedia de moravuri a celebrului Caragiale. Satira dramaturgului cu replică ironică și mult substrat la adresa aspectelor negative, la morala celor din segmentul social al micilor burghezi, este sufocată de efectele teatrale dezvoltate de viziunea regizorală care pare că ar vrea să transforme comedia grotesc spre o ... dramă. La acest spectacol publicul râde foarte rar. Regizorul reduce tema satirei la grotescul poftelor sexuale al unor indivizi cu o identitate confuză. Personajele lui Caragiale devin caricaturi neînsemnate. Proveniența lor socială, statutul financiar, ``carnavalul`` existenței lor zilnice, sunt anulate. Aplauzele publicului în fața situațiilor sau a replicilor apar foarte rar pentru că nu mai sunt provocate de ce se petrece pe scenă, în dauna textului.

Regizorul apelează la dotarea scenei rotative a Sălii Studio prin decorul conceput de Raluca Alexandrescu. Acest decor este un fel de căsuță ai cărei pereți se dovedesc a fi din hârtie când vor fi sparți spre final de personaje-caricatură. Decorul se învârtește mereu, chiar amețitor, cu trimiteri la frizeria lui Nae Girimea (Gavril Pătru) sau la locul ``carnavalului`` din cartierul micilor burghezi. În fundalul decorului, cu intenție simbolică, circulă uneori ... o barză! Mobilierul se rezumă în principal la o serie de navete pentru băutură și la o ladă, plus o colivie cu un papagal împăiat în frizerie. Toate accesoriile decorului, ca și rotarea sa insistentă care solicită efort interpreților, sunt întrebuințate regizoral în scopul construcției de gaguri, fără a avea rezultat comic. Decorul e tern, lipsit de culoare pentru imaginea generală a reprezentației. La rândul lor, costumele oferite de Liliana Cenean, sunt la fel de terne, chiar și cele purtate la ``carnaval`` cu trimiteri abstracte. Vestimentația fiecărui personaj, nu indică semnificativ tipologia personajelor. De pildă, Mița Baston (Irina Movilă) poartă un costum răvășit în care domină ... bandaje cu sânge la picioare și unul la o mână, Crăcănel (Claudiu Bleonț) poartă pantaloni care îi permit să arate de mai multe ori publicului, o parte a posteriorului pe care ar fi tatuat numele Mița cea care îl înșeală cu Nae. Scenografia (Raluca Alexandrescu – decor, Liliana Cenean – costume) se vrea, poate, ``inovatoare``, dar e o făcătură, lipsită de sensuri satirice.

Superficialitatea imaginii vizuale generale, se amplifică prin haosul propus de viziunea regizorală prin interpretarea caricaturală a personajelor lui Caragiale. Stridența vocală domină interpretarea și distruge multiple sensuri ale replicii. Rar se întâmplă în această reprezentație ca replica să provoace umor publicului. Un exemplu ar fi momentul lui Crăcănel (Claudiu Bleonț) când se rostește replica arhicunoscută - ``Ce căuta neamțu-n Bulgaria?``, dar astfel de momente sunt foarte rare. Tot lui Crăcănel însă, îi revine regizoral o secvență la prima sa apariție scenică, penibilă, fără rost fiind provocarea sa la `dialog` cu papagalul din frizerie, prin țipete din parte personajului-caricatură. Ținta conceptului regizoral ar fi ridiculizarea poftelor sexuale și domină în coordonarea teatrală a situațiilor și relațiilor dintre personaje. Cei înșelați de consoartele lor – Pampon (Emilian Oprea) care e șchiop în această reprezentație și Crăcănel (Claudiu Bleonț) – manevrează mereu bastoanele personale, dar cu sens sexual. Nu lipsesc trimiteri spre tema aleasă de regizor nici în manifestările Catindatului (Mihai Munteniță) sau Chelnărul, O mască (Rodica Ionescu). Caricaturi fără substanță devin și Mița Baston (Irina Movilă) și Didina Mazu (Natalia Călin), dar și Ipistatul 1 (Mihai Calotă), Ipistatul 2 (Ciprian Necula). Cei doi sunt de fapt, polițiștii cartierului, dar în goana inovației teatrale ajung la ``carnaval``... să fabrice vată de zahăr pe băț! Mai puțin caricaturizat rămâne Iordache (Marius Rizea), calfa din frizeria lui Nae Girimea. Distribuția cuprinde actori recunoscuți pentru harul lor în multe alte spectacole de teatru sau chiar în cinematografie, dar acum, demersul regizoral ``novator`` nu le speculează talentul. 

Această reprezentație cu``D`ale carnavalului`` nu provoacă publicul la condamnarea prin râs a unor clauni mereu agitați pe scenă într-un confilctul iscat de trădare în viața sexuală. Substanța biografică a personajelor lui Caragiale, devenite acum caricaturi, dispare, când grotescul înăbușă tratarea teatrală a conflictelor prin tot felul de așa zise gaguri stupide. Inovația teatrală dorită de regie se dovedește a fi numai ... un experiment. Folosește o piesă arhicunoscută de majoritatea publicului, dar fără comunicare de semnificații multiple în conceptul teatral, chiar și pentru cei tineri care poate nu au auzit de Caragiale. Nici măcar tendința de modernizare teatrală a unor piese clasice prin experimentul de actualizare a lor, nu cuprinde această viziunea regizorală novatoare.

`MY FAIR LADY` - TEATRUL NAȚIONAL DE OPERETĂ și MUSICAL `ION DACIAN`

 UN SPECTACOL MINUNAT

Este o adevărată încântare să vezi un musical clasic, creator de buna dispoziție, după ce pandemia ne-a șters zâmbetul de mai bine un an de zile. Oferta o face Teatrul Național de Operetă și Musical `Ion Dacian` cu o echipă admirabilă – balet, cor, orchestră și interpreți, dăruiți cu tot sufletul acestui proiect special.

`My Fair Ledy` provine din adaptarea piesei lui George Bernard Shaw `Pygmalion` scrisă în 1912, jucată și în teatrele noastre cu mare succes, părăsită însă, acum de repertoriile curente. Alan Jay Lerner scrie libretul, adaptând piesa și Frederick Loewe compune muzica, iar musicalul înregistrează succes internațional. Tema piesei și a musicalului rămâne actuală prin acțiune. Tânăra Eliza Doolittle, o fată simplă, vânzătoare de flori, are un limbaj agramat și chiar vulgar, ca și ținuta sa, profesorul Henry Higgins acceptă provocarea de a îi cizela comportamentul și vorbirea, destinul ei fiind schimbat. Aceasta e pe scurt acțiunea care are corespondență și în prezent, când tinerii practică limbajul `cool` din neștiință de carte. Un musical clasic nu se poate adapta la actualitate, dar tema sa poate rămâne mereu actuală.

Regizorul Ion Caramitru lucrează migălos fiecare scenă a acțiunii, cu grijă de a evidenția și implicarea ansamblului. Scenografa Viorica Petrovici dă o imagine generală cuceritoare reprezentației prin decor și costume. Folosește scena rotativă a teatrului și realizează un decor realist cu amănunte semnificative pentru fiecare loc al acțiunii – de la casa lui Higgins cu scară interioară spre biblioteca plină de cărți, la fațada operei din Londra, de la o cârciumă, la o sală de bal. Costumele sale indică profilul celor implicați în acțiune, caracterizează nivelul social al fiecărui personaj. Scenografia Vioricăi Petrovici este spectaculoasă și dă strălucire reprezentației. Regizorul Ion Caramitru folosește cu inteligență oferta scenografică, manipularea decorului pe scena rotativă, printr-un personaj provenit din lumea simplă a Elizei, dar și personalizarea fiecărui membru din ansamblu, fie din cor sau balet, în funcție de solicitarea acțiunii. Coregraful Florin Feroiu urmează linia regizorală și dansatorii au o serie de scurte momente solistice. Regizorul și coregraful exploatează calitatea ansamblului și colorează atrăgător reprezentația.

Actor de valoare fiind, Ion Caramitru știe că elementul esențial al unei viziuni regizorale, sunt actorii, indiferent de partitura ce revine fiecăruia, mai amplă sau redusă la câteva replici. Lucrează atent cu cei peste treizeci de interpreți care intervin în conflict cu replici puține, dar creionează ireproșabil fiecare rol secundar. Menționăm că distribuția în rolurile principale se schimbă de la o reprezentație la alta. Comentariul se referă doar la premiera din 19 iunie. Rodica Ștefan, înzestrată cu o voce de soprană deosebită, dezvoltă credibil ca actriță evoluția florăresei Eliza Doolittle, de la o fată simplă, la o `lady`, prin comporatament și expresie scenică. Profesorul Higgins, cel care cizelează vorbirea și comportamentul Elizei, prilejuiește o interpretare surprinzătoare lui Ion Caramitru, personajului revenindu-i partituri muzicale importante de care actorul se achită solistic reușit. Evident că actorul și compune cu finețe, la nuanță, profilul lui Higgins, burlacul autoritar ce se va îndrăgosti de Eliza, dar nu vrea să recunoască acest sentiment. Ion Caramitru înregistrează și prin interpretarea lui Higgins o performanță în bogatul său palmares. Execelent este bas-baritonul Orest Pîslariu – Ranghilof în tatăl Elizei, un gunoier ce parvine ca statut social, se transformă ca ținută. Interpret muzical de excepție, Orest Pîslariu – Ranghilof se dovedește a fi și un actor înzestrat. Un alt personaj important pentru acțiune este colonelul Pickering, amicul lui Higgins, rol de care Cristian Caraman se achită conștiincios cu atenție pentru relaționarea cu partenerii. Distribuția se completează și cu alte personaje ce dețin mici roluri, dar pentru care interpreții merită pe deplin aplauzele publicului.

`My Fair Lady` este un spectacol de ținută culturală, realizat cuceritor de întregul ansamblu al Teatrului Național de Operetă și Musical `Ion Dacian` - soliști vocal, cor, balet și orchestră. Este un musical clasic fermecător, ce satisface dorința actuală a publicului pentru bună dispoziție.