miercuri, 23 februarie 2022

``PLĂCERILE ȘI CHINURILE ADULTERULUI`` - TEATRUL DE COMEDIE / Sala Nouă

 

``LECTURĂ`` SCENICĂ SUPERFICIALĂ

Teatrul de Comedie a inițiat în 2005 concursul COMEDIA ȚINE LA TINEri cu scopul de a descoperi și lansa tineri regizori. Proiectul a fost punte de lansare și pentru Alexandru Mâzgăreanu și Vlad Christache personalități regizorale de marcă astăzi.


Tânăra actriță Lorena Zăbrăuțanu, dornică să practice și regia, obține premiul la cea de a X-a ediție din 2019 cu proiectul ``Plăcerile și chinurile adulterului`` și îl prezintă publicului astăzi, la Sala Nouă dedicată special tinerilor. Piesa aparține dramaturgului rus contemporan Valentin Krasnogorov, nume prezent cu alte texte în diferite teatre și de la noi. Acțiunea se derulează în câteva luni relatând povestea a doi amanți – Ea și El, fiecare fiind căsătorit. Ei se află într-o dilemă, că nu găsesc soluție pentru dragostea ivită între ei, dar dragostea cu timpul se va stinge, taman când Ea e posibil a fi gravidă. Dramaturgul construiește o fină analiză psihologică a celor două personaje, diferite ca esență, în notă comică descrescătoare spre un final trist, dramatic. ``Lectura`` senică a Lorenei Zăbrăuțanu este lipsită de substanță, superficial tratată teatral. Dragostea celor doi amanți e ilustrată regizoral, mai mult ca dorință erotică și mai puțin pe necesitatea de comunicare între personaje pe care subtextul replicii indică a fi absentă în mariajul fiecăruia. Comicul situațiilor, ironia devin palide accente în acest concept regizoral.

Spațiul de joc din Sala Nouă este restrâns, dar regizoarea apelează la decorul Mariei Nicola care îl încarcă prin panouri și obiecte spre a indica locurile întâlnirii amanților. Principalul obiect de mobilier e patul. Decorul nu servește atmosfera dorită de autor pentru evidențierea subtilă a relațiilor dintre personaje. Costumele Mariei Nicola au însă sens, servind evoluția personajelor în conflictul amoros. Regizoarea Lorena Zăbrăuțanu ignoră că piesa are specificul teatrului intimist.


Cei doi actori aleși de regizoare – Dan Rădulescu și Smaranda Caragea încearcă și reușesc adeseori, să sugereze credibil profilul personajelor. Dan Rădulescu manifestă în interpretare o atenție sporită față de situații și punctează admirabil relația cu partenera, o motivează prin substratul replicii cu trimitere și spre starea acelui El cel căsătorit. Regizoarea exagerează cu demersul teatral realist al meselor împreună dintre cei doi amanți, dar actorul lasă să se înțeleagă și gândul interior al acelui El aflat în situația adulterului. Dan Rădulescu prin interpretare exploatează cu finețe și nota comică a textului. Smaranda Caragea propune în interpretare o femeie frivolă, adeseori exagerată prin expresie, ca în final să indice remarcabil aspectul dramatic al relației imposibile ivite între Ea și El. Interpretarea celor doi actori de talent suferă de lipsa îndrumării regizorale. Lorena Zăbrăuțanu rezumă textul doar la o relație erotică și uită de posibile ``chinuri``, nefericiri personale, ivite în căsniciile celor doi amanți.

``Plăcerile și chinurile adulterului`` putea fi un spectacol de comedie consistent prin situații, dar rămâne doar un examen de regie lipsit de profunzimea analizei substratului oferit de text. 

miercuri, 16 februarie 2022

``8 TAȚI`` - TEATRUL DE STAT CONSTANȚA

 O ECHIPĂ TÂNĂRĂ DE NOTA ZECE

După reușitul turneu din decembrie cu ``Jocuri în curtea din spate`` și ``Doi tineri din Verona``(cometate pe acest blog), Teatrul de Stat Constanța revine în Capitală cu alte două spectacole ``Maria Tănase. O poveste`` și ``8 tați``. Managerul teatrului, regizorul Erwin Șimșensohn a adus la Constanța artiști tineri ale căror spectacole sunt remarcabil construite pe linia inovației teatrale. Gravă este însă, situația Teatrului de Stat Constanța a cărui sală se află în renovare și producțiile sale nu au unde să fie prezentate publicului pentru că Daniela Vlădescu, managerul Teatrului Național de Operă și Balet ``Oleg Danovski``, refuză să găzduiască spectacolele teatrului de proză. Este absolut revoltătoare atitudinea acestei ``celebrități`` Daniela Vlădescu, dar și a municipalității din Constanța și a Ministerului Culturii de care depinde Opera, să lase de izbeliște acest teatru. Un ajutor pentru situația colegilor din Constanța a venit din Capitală, de laTeatrul Evreiesc de Stat, Teatrul Odeon și Teatrul ``Bulandra`` care le-au oferit găzduire pentru cele două turnee.


``8 TAȚI`` este una din piesele originale ale scriitoarei Tina Muller, personalitate contemporană germană, recompensată cu premii și prezentă în repertoriile multor teatre europene și nu numai. Textul relatează întâmplările amare trăite în copilărie și adolescență de Nico, evocate prin numeroase scurte secvențe, având în centru tema familiei. În ansamblu, textul este apropiat de o proză căreia Tina Muller îi atribuie teatralitate prin improvizarea evocării trecutului lui Nico, privind părinții în care tatăl îi rămâne necunoscut și relațiile cu numeroase personaje întâlnite de la copilărie până la adolescență.

Unii regizori în fața acestei piese originale ce iese din regulile clasice ale unui text teatral – acțiune, conflict, caractere -, mai precauți, o pot refuza, iar alții o pot ilustra scenic apelând în dorința de inovație teatrală, la de acum cunoscutele efecte de proiecții video și alte artificii vizuale. Irisz Kovacs alege acest text și pentru licența la regie de la Universitatea Babeș – Bolyai din Cluj – Napoca unde a studiat și apoi realizează un spectacol acceptat de Teatrul din Constanța, construit coerent și impresionant, fără efectele știute de acum în conceptul altor regizori. Regizoarea are alături pe scenograful Theodor Niculae, student în anul trei la secția respectivă de la UNATC. Cei doi formează o echipă cu tinerii actori, Cristiana Luca, Ecaterina Lupu, Florin Aioane, Andrei Bibire, Theodor Șoptelea care și-au afirmat talentul și în ``Jocuri în curtea din spate`` (regia Diana Mititelu, o tânără înzestrată pentru profesia aleasă) și în ``Doi tineri din Verona``(regia Alexandru Mâzgăreanu, personalitate apreciată în domeniu).


Irisz Kovacs și Theodor Niculae oferă inspirat textului o imagine teatrală originală de mare finețe pentru susținerea substratului tematic. Decorul lui Theodor Niculae este senzațional, amplasând pe scenă mai multe căsuțe albe micuțe cu ferestre în care în momente cheie apar umbrele celor care le locuiesc. Excelente sunt aceste accente vizuale. Fundalul decorului e dominat simbolic de o ușă albă cu trepte în față, loc în care Nico revine mereu cu dorința de a își afla tatăl, familia dorită genetic. Acest decor completat prin culorile discrete ale costumelor, dă viață scenică sensurilor majore din text. Regizoarea folosește admirabil oferta decorului, personajele invocate de povestea lui Nico, ies din căsuțe pentru a improviza tipologiile diverse evocate. Actorii se transpun mereu în aceste personaje pentru a arăta esența lor tipologică și o fac admirabil fiecare. Ei ajung să și cânte apreciabil în unele improvizații dictate și de faptul că Nico e fan al unei vedete. Colaborarea regizor și scenograf, e perfectă având drept rezultat un spectacol cuceritor vizual, iar cei doi tineri merită premii pentru debut în viața teatrală. Regia, departament în care se făcea simțită o criză, iată că primește o nouă forță prin Irisz Kovacs.

Actorii se alătură acestei viziuni regizorale cu tot sufletul și credința în ceea ce vor oferi emoțional publicului. Toți creionează minunat personajele ce le revin prin transformări imediate, fără exagerări, doar prin expresii definitoari. Interpretarea lui Nico de către Ecaterina Lupu este remarcabilă prin modul în care actrița subliniază substratul fiecărei situații evocate, rolul său fiind central în reprezentație. La rândul său Cristiana Luca realizează nuanțat un alt personaj important pentru evocări, pe cel al mamei. Cele două actrițe alături de colegii de generație - Florin Aioane, Andrei Bibire, Theodor Șoptelea demonstrează o pătrunzătoare analiză a fiecărui cuvânt rostit și un talent complex

``8 TAȚI`` este un spectacol cu adevărat original în teatralitate propus de tineri, servind regula de secole a teatrului de a comunica atractiv și emoțional un mesaj către public. Spectacolul a avut premiera în mai 2021, dar condițiile de reprezentare prin absența unei săli, nu l-au impus în viața noastră teatrală devenită amorfă și din cauza pandemiei, în care apar tot felul de premiere cu experimente ieftine. 

P.S. Regret că din cauze obiective nu am putut urmări și ``Maria Tănase. O poveste`` în regia lui Carmen Lidia Vidu personalitate apreciată pentru alte montări scenice . 

miercuri, 2 februarie 2022

``CEL MAI BUN COPIL DIN LUME`` - TEATRUL NAȚIONAL ``I.L.CARAGIALE`` / Sala Mică

 ÎNTÂLNIRE CU O ACTRIȚĂ REMARCABILĂ

Este un spectacol rezultat al de proiectului 9G (``Noua Generație``), activ din 2014 la inițiativa regretatului Ion Caramitru, managerul primei scene a țării, cu rezultate din partea tinerilor, unele bune, altele discutabile. De astă dată actrița Alina Șerban într-un one-woman show demonstrează că deține un talent remarcabil într-un context special. Trăiește cu intensitate biografia personajului care este de fapt o autobiografie, actrița fiind de etnie romă, este și autoare a textului pus în scenă, tot de ea fiind și  regizor. Ar vrea să fie un spectacol de autor.


Publicul va fi impresionat de povestea vieții unei femei provenind din rândul țiganilor care a luptat cu discriminarea și a reușit să arate lumii că diferențele de rasă nu pot frânge sufletele curate dornice de educație prin oferta școlarizării. Prin textul său, Alina Șerban își dezvăluie identitatea, pornind de la copilăria și adolescența într-un mediu sărac, cu mama condamnată la zece ani de pușcărie, în care dorința sa de a face școală, de a ajunge la o universitate pentru a studia actoria, completată cu studii la New York și Londra, s-a împlinit. Lupta sa cu descriminarea arată că această hibă socială poate fi înfrântă prin ambiția oricui pentru cizelarea personalității prin școală, prin educație culturală. Mărturiile Alinei Șerban sunt etape din existența personală, cu pricepere conturate prin replică, fără ostentație. Actrița demonstrează în acest one-woman show că în cazul ei, calitățile personale, talentul au învins posibila distincție dictată de etnia căreia îi aparține. Urmărind interpretarea sa orice regizor va descoperi o actriță capabilă de performanțe în diverse distribuții, chiar și în musicaluri, pentru că Alina Șerban dansează cu măestrie în unele momente fără trimiteri spre etnia sa, secvențe inteligent creionate de coregraful Răzvan Rotaru. În acest recital Alina Șerban este admirabilă ca actriță și prin modul în care sugerează dialogul cu diverse personaje întâlnite în viață. Titlul reprezentației este pornit de la replica adresată mamei că va fi ``cel mai bun copil din lume``. În evoluția carierei Alina Șerban a obținut distincții internațioale pentru roluri în film, dar și pentru regia unor scurtmetraje.

Dacă interptretarea ca actriță și textul compus de ea sunt ireproșabile, în ``rolul`` de regizoare Alina Șerban nu mai deține rostul ochiului din umbră al celui care trebuie să modeleze teatral convingător substratul textului și harul interpretei. Spune o vorbă din popor ``ce e prea mult strică`` și se dovedește și în acest caz. Colaborarea la realizarea acestui recital e numeroasă, dar regizoral modest coordonată. Acceptă decorul Mirunei Bălașa simplist desenat prin două corturi – să le spunem – albe cu mici ferestre spre lume și o bancă tot albă ce ascunde tot felul de obiecte. Decorul nu impune atmosfera dramatică a relatării poveștii de viață a eroinei. Costumele Cristinei Milea par desprinse din teatrul absurd și nu sprijină consistent evoluția personajului. Rochia cu crinolină de epocă purtată de interpretă în a doua parte a reprezentației când personajul e matur și intervenția unei maști amintind de o cioară, sunt efecte ieftine cu intenție de metaforă care dezavantajează miezul textului. Alte exagerări inutile apar prin proiecțiile video – Boroka Biro & Cătălin Rugină pornite de la desen abstract până la prim planuri. Regia Alinei Șerban este incoerent compus vizual în defavoarea actriței Alina Șerban. Dacă actrița își relata biografia și pe o scenă goală, fără false vizualizări de imagine scenică, interpretarea sa prindea mai multă amploare pentru a sporii tematica de bază a discriminării suferite și pe care a învins-o.

``Cel mai bun copil din lume`` rămâne o reușită pentru cunoașterea destinului unei actrițe cu har nativ, iar întâlnirea cu ea în orice spectacol va fi o încântare.


P.S. În holul generos al Sălii Mici a Naționalului bucureștean figurează o atractivă expoziție de scenografie – decor desen sau minimachetă și costume – schițe sau reale. Proiectele aparțin studenților la scenografie de la universitățile de artă, dar ... curatorul expoziției nu a știut să puncteze atractiv numele și proveniența viitorilor scenografi pentru a le reține, ei garantând prin proiectele expuse că sunt talente de care vom mai auzi în viitor.