“ ȘARPELE ÎN IARBĂ “ – LABORATORUL DE NOAPTE ( Gazdă TEATRUL “BULANDRA”)

… FĂRĂ CAP ȘI FĂRĂ COADĂ

         În curând va începe etapa de toamnă a stagiunii 2013. Deocamdată, harnic, Teatrul Metropolis de proiecte anunță deschiderea cu premiera “Sex”, luni, 2 septembrie, iar teatrul independent activ UNTEATRU propune, duminică 1 septembrie, premiera “Scrisoare către Casandra” și Naționalul din Timișoara, în 15 septembrie, “Prometeu înălțuit”. De asemenea, la Costinești de astă dată și nu la Mangalia, se va desfășura cea de a XVI-a ediție a prestigioasei manifestări, Gala Tânărului Actor – “Hop” în coordonarea proiectului de către apreciatul regizor, Radu Afrim. Vom comenta aceste evenimente la data potrivită. Deocamdată, ne întoarcem la un comentariu restanțier referitor la un spectacol din prima etapă a stagiunii, “Șarpele în iarbă”.

         Reamintim că “Laboratorul de Noapte” este o nouă sală de spectacol, rezultat al proiectului generos propus de  conducerea Teatrului “Bulandra” de a stimula și promova inițiative ale actorilor, regizorilor, fie angajați în diverse teatre, fie independenți. Este plasată în preajma sălii “Liviu Ciulei” prin amenajarea unui fost spațiu folosit înainte pentru decoruri, și dotată corespunzător tehnic. Până acum însă, puține spectacole au văzut luminile rampei în acest “Laborator”.

         După inaugurare noului spațiu cu “Arlechino moare ?” , reprezentație comentată pe blog, a intrat în repertoriul curent al “Laboratorului” , “Șarpele în iarbă” propus de o echipă independentă plus o actriță a Teatrului “Bulandra”. Emil Hoștină este regizorul spectacolului, un actor cu o bogată activitate în film, cu apariții chiar și în “Harry Potter”, dar îndepărtat de afișele scenei. Ambiția sa de a se apropia de convenția teatrală, total diferită față de cea a filmului, încearcă să o pună în practică prin acest spectacol special, derulat într-un spațiu intimist cum este “Laboratorul de Noapte”, ce presupune și alte reguli de interpretare. Apelează la piesa dramaturgului englez contemporan Sir Alan Ayckbourn, autor a numeroase texte, cu o biografie bogată și ca manager teatral. Programul de sală nu specifică dacă “Șarpele în iarbă” este sau nu o adaptare după textul inițial.

Scrierea prezintă conflictul tensionant dintre trei personaje, două surori – Annabel (Ioana Abur), Miriam (Anca Androne) și slujnica Alice (Iulia Lumânare). Regizorul încearcă să construiască atmosfera confruntării dramatice dintre Annabel și Miriam ce are un sprijin pentru intențiile criminale în Alice, dar … conduce superficial distribuția. Într-un decor minimalist, la câțiva pași de spectatori, tratarea personajelor  nu impune prin credibilitate și nu degajă tensiunea emoțională solicitată de conflict. Regizorul a distribuit actrițe stimate, dar cu mai multă experiență obținută prin rolurile din film. Construirea personajelor este lipsită de esență relațională între partenere. În Annabel, sora revenită acasă și obsedată de amintirea trecutului, Ioana Abur încerca și reușea doar parțial să sugereza suferința deziluziei constatării prezentului și autoritatea celei care va cădea în final victima demenței celor din preajmă. Interpretarea sa este lipsită de nuanță în confruntarea dintre speranța regăsirii surorii sale și a mediului în care a trăit , cu realitatea amară. Anca Androne, actriță a Teatrului “Bulandra” este îndrumată în Miriam să conceapă o compoziție fragilă de copilă năzuroasă. Actrița reușește însă, spre final, să sugereze stările interioare ale personajului într-un monolog admirabil susținut. Într-o compoziție ridicolă a diabolicii servitoare , o fată care vorbește peltic și precipitat de nu se înțelege mai nimic din replică, Iulia Lumânare se supune docil intențiilor exagerate ale regiei, iar rezultatul este fals, defavorabil conflictului și suspansului dictat de scriere. Păcat de efortul actriței de a servi o astfel de viziune regizorală confuză . Alice a sa dirijează de fapt substanța conflictului, nemulțumirile personale, cât și cele ale lui Miriam ce duc spre înfăptuirea unui act criminal, dar personajul este caricatural tratat, fără rost pentru suspansul acțiunii. Ambiția actorului de film Emil Hoștină de a fi regizor de teatru, dezavantajează interpretele prin lipsa de coordonare și citirea teatrală superficială a textului într-o convenție ce îi este străină. Teatrul nu are prim planuri, solicită permanent atmosferă, relații . Accentele  exagerate ale vizualizării teatrale practicate de regizor, mai ales într-un spațiu intimist, au distrus sensurile scrierii.

         “Șarpele în iarbă” este numai un exercițiu de “laborator” … fără cap și fără coadă, căznit înfăptuit și  neconvingător.

“ MARIA CALLAS – LA DIVINA “ – TEATRUL “ NOTTARA “

UN RECITAL REMARCABIL LA UN TEATRU … 

CU UN REPERTORIU CONFUZ

         Teatrele sunt în vacanță după ce, în special cele din Capitală, au prezentat un repertoriu modest. Așteptăm ca măcar în toamnă să ofere spectacole deosebite. Vom mai comenta câteva spectacole din stagiunea trecută și ne oprim acum la un recital reușit,  “Maria Callas – La divina” de la Teatrul “Nottara”. Se poartă insistent recitalurile și din comoditatea managerilor unor teatre ale căror repertorii sunt confuz alcătuite în raport cu definirea personalității instituției și folosirea actorilor angajați.

         În 1997, “Maria Callas – La divina” a avut premiera la sala mică a Teatrului “Nottara” și a plecat într-un turneu în lume, participând la numeroase festivaluri internaționale, iar Victoria Cociaș înregistra aprecieri la superlativ pentru interpretarea celebrei soprane. După câțiva ani, teatrul a reluat  spectacolul ca să își îmbogățească repertoriul său sărac. Textul după “Master Class” de Terrence McNally , în traducerea de excepție a Antoanetei Ralian, nu presupune ca actrița să cânte sau să facă playback  pe interpretarea Mariei Callas. Acțiunea evocă biografia divei aflată la sfârșit de carieră, când glasul său nu mai are strălucire și viața îi e frântă de despărțirea de miliardarul Onassis, când încearcă să fie profesoară de canto. La studii vin diverse persoane dornice să afle secretele profesiei de la celebra solistă. În paralel cu dialogul purtat cu “studenții” despre artă, Maria Callas amintește întâmplări din biografia sa. Acțiunea este un pretext al unui eseu despre arta interpretării și solicitările, sacrificiile ce le presupune. De fapt, monologul Mariei Callas se adresează publicului, diva poartă mereu un dialog interactiv cu spectatorii prin conceptul regizoral inspirat dezvoltat de Radu Gabrea. Spectacolul reluat în sala mare “George Constantin”, pierde însă, din perceperea și susținerea cu efect a unui dialog direct al interpretei cu publicul. Anul trecut, abia la sfârșit de octombrie, Teatrul “Nottara” își lansa stagiunea de toamnă cu această reluare în sala “George Constantin”!

         După 15 ani de la premiera inițială, spectacolul merită însă, a fi vizional și în formula actuală, producția fiind realizată de Compania TOTAL TV București și nu de Teatrul “Nottara”. Apreciatul regizor de film, Radu Gabrea reface viziunea regizorală inițială și cooptează în distribuție pentru rolurile secundare, tineri cu vocație în domeniu, cântăreți de operă și operetă. Decorul regretatului scenograf Sică Rusescu, completat de Andreea Koch, sugerează simplu , dar sugestiv o sală de studiu. În acest decor funcțional, Radu Gabrea dezvoltă ritmat și coerent, subtextul eseului teatral despre creație, în plan central folosind drept argument invocarea unor momente din biografia divei. Jocul luminii scenice diferențiază realitatea dintr-o sală de studiu de momentele evocării biografiei. Se completează definirea celor două planuri de joc printr-o proiecție a cunoscutei săli de operă, Scala din Milano, în scevențele dedicate amintirilor, locul unde a cântat Maria Callas.

         Pentru public, rolul Mariei Callas e punct de referință, iar actrița Victoria Cociaș îl dezvoltă cu o desăvârșită tehnică de comunicare cu privitorul. I se adresează direct pentru a sublinia starea divei și subtextul replicii prin care atenționează asupra menirii artistului de a creea convingător emoția solicitată de un spectacol de operă în care un interpret joacă un rol complex ce îi solicită configurarea personajului, dar și atenție sporită pentru partitura muzicală. Victoria Cociaș propune ca imagine generală a personajului, o profesoară severă prin atitudinea servită de costum și accesoriul unor ochelari, folosind excelent imaginea prezentului pentru evocarea trecutului. Inteligent actrița descifrează la nuanță cele două planuri ale acțiunii și interferează cu spectatorii printre care se află și posibilii “studenți” ai divei. Este inexplicabil cum o astfel de actriță care și-a demonstrat în timp valoarea, nu este folosită și în alte distribuții ale teatrului în roluri pe măsura capacităților sale.

         Un sprijin important pentru reușita recitalului Victoriei Cociaș , oferă interpreții personajelor argument din acest eseu teatral. Actrița Andreea Măcelaru Șofron este atentă la relații și accent în “studenta” Sophie; discret cântă în unele momente și își creionează sensibil personajul. Evident că reușesc să cucerească aplauze pentru interpretări vocale a unor arii din opere cunoscute, Ruxandra Urdăreanu prin glasul său deosebit în “studenta” Sharon și Daniel Madia în Tony. Completează distribuția Mihai Vârtosu (Manny), corepetitorul de la pian al profesoarei prin reușita sugestie de a sublinia discreta relație pe care o are personajul cu diva.

         “Maria Callas – La divina” este unul din puținele recitaluri culturale, speciale, atractiv și pentru segmentul de public iubitor al spectacolelor de operă. Meritul reușitei aparține regizorului Radu Gabrea și actriței Victoria Cociaș, cât și tinerilor soliști ai genului invitați în reprezentație. Dar … repertoriul teatrului gazdă este fragil și  Teatrul “Nottara”, aflat în buricul târgului, își caută în continuare definirea personalității sale, având însă, o trupă stimată. Să sperăm că în toamnă o va folosi pe deplin.

P.S. Între 20 și 31 august se desfășoară în Capitală cea de a șasea ediție a unui festival cu pretenții dedicat teatrului independent , UNDERCLOUD, pe un proiect realizat de Chris Simion. Din păcate , promovarea sa prin mass media, în special cea vizuală, este egală cu … zero. De ce oare ??    

“ RAPORT DE ȚARĂ “ – DIGI 24 TV

O EXCEPȚIE ÎN MIZERIA PROGRAMELOR TV

         Cum teatrele au tras oblonul fiind în concediu, ne oprim din nou la televiziuni. E drept, în Capitală câteva teatre independente activează, precum Godot Café Teatru, Teatrul în culise, UnTeatru sau Teatrul Mignon care cu hărnicie are program și la … Vama Veche. În concediu sau rămași acasă, mulți privesc la televizor în ideea de a se informa în special de la televiziunile de nișă Antena 3, România Tv, Realitatea Tv sau B1 Tv. Mascarada de așa zise informații te dezgustă. Pot afla despre ultimele crime și accidente rutiere sau despre ce mai face la pârnaie Gigi Becali. Am descoperit totuși, o altă televiziune de nișă informativă, DIGI 24, o raritate pentru domeniul informativ echidistant , corect. Programele sale originale includ buletine informative complexe, bogate în știri externe, informații culturale (!!) și dedică emisiuni speciale culturii. Este singura televiziune consistentă în programul informațional, cum este și singura care a acordat atenția cuvenită regionalizării printr-un serial început în martie, RAPORT DE ȚARĂ. Un maraton riguros conceput profesional și vizual tehnic prin munca dăruită a peste o sută de jurnaliști adevărați și trei sute de tehnicieni, a oferit prezentarea județelor actuale ale țării cu punctele sale istorice, culturale, cu realizările prezente, cu starea socială actuală. Totul s-a înfăptuit  și prin sprijinul posturilor regionale pe care le deține această televiziune de excepție. Moderatorii principali ai acestei dezbateri necesare despre țara în care trăim au fost excelenți, Sanda Nicola, Cosmin Prelipceanu și Dan Suciu, personalități de marcă în mass media. Pare absurd, dar trebuie să atragem atenția, că de fapt, puțini români își cunosc țara, iar acest serial le-a oferit prilejul de a descoperi o imagine bogată în informații despre plaiurile mioritice. Emisiunea ne-a convins de valorile lor, de necesitatea de a le cunoaște măcar ca turiști veniți la fața locului. Fără nici o undă de parti-pris politic a oferit o largă paletă de informații necesare și pentru stimații noștri politicieni care pun la cale regionalizarea țării, strict necesară la început de mileniu, care însă, nu își cunosc țara, decât “baronatele” ce i-a trimis în Parlament și dictează legi sau ordonanțe după interese politice. Realizatorii “Raportului de țară” au parcurs peste 50.000 km pentru a prezenta starea reală a țării și fireasca necesitate a reorganizării sale după criterii eficiente. DIGI 24 ar trebui să înmâneze pentru documentare casetele cu această emisiune serial celor aproximativ 600 de parlamentari (!!) care habar nu au de necesitățile legii regionalizării, ci doar de interesele personale.

         “Raport de țară” a fost un “serial” admirabil, strict necesar pentru a descoperi calitățile plaiurilor mioritice, valorile sale, dar și necazurile prezente. Nimic nu era plictisitor sau irita preferințele politice ale telespectatorului. Pentru un astfel de program amplu și strict necesar, trebuia să aibă iniativă televiziunea publică pentru care plătim lunar obligatoriu o taxă , dar zvârle banii  pentru cea mai jalnică emisiune de așa zis divertisment “Vara pe val”. Iată cum un canal tânăr de televiziune, dă o lecție profesională unui mamut anchilozat, numit post public național.

         Ce facem totuși, cu televiziunea publică și obligativitatea taxei alocate ? A ajuns la coada audienței, iar televiziuni de nișă o depășesc, multe din ele fiind la rândul lor, maestre în manipularea informației cu miros dizgrațios. Consilul Național al Audiovizualului (CNA) ce face ? Pe “autoritarii” săi membrii , tot noi, contribuabilii îi plătim cu salarii de top !! Au ajuns în CAN pe criterii politice prin recomandarea partidelor, ca și cei din Consiliul de administrare al televiziunii publice. Intoxicarea, manipularea fără rușine a populației de către marea majoritate a televiziunilor a avut drept rezultat succesul electoral al unor partide. Efectul a început să se facă simțit pe pielea electoratului manevrat, în primul rând, prin avalanșa de taxe ce apar zilnic și se prăbușește pe veniturile sale sărace. Este rezultat al votului cetățenilor și cu ajutorul mass media tv protejate de CAN.

         Programele tv  trebuie să informeze, să stimuleze o elementară educație privitorului, chiar și prin filmele difuzate de canalele generaliste , dar sunt mizerabile. Să sperăm că DIGI 24 își va păstra coloana vertebrală de canal informativ, educațional și cultural, afirmată. E drept, acest post nu poate fi recepționat de cât de abonații majoritari însă, care dețin abonamentul la cablu RDS.

P.S. Ne permitem o sugestie pentru DIGI 24 să realizeze o astfel de emisiune informativă despre Constituție, că și această lege principală a oricărui stat de drept, se află la noi, în procesul de revizuire … politică. Nici despre Constituție cetățenii nu știu mai nimic.

                                                                      

TEATRUL DE REVISTĂ “ CONSTANTIN TĂNASE ” ȘI … TELEVIZIUNEA PUBLICĂ ( TVR 1 / TVR 2 )

ARTIȘTII LA MÂNA INDOLENȚILOR

         În urmă cu vreo doi ani s-a finalizat funcționarea Grădinii de Vară “Parcul Herăstrău”, lipsită fiind de antifonare pentru protejarea celor din jur și de locuri de parcare, acțiunea rămâne totuși, binevenită pentru derularea unei stagiuni estivale. Deține peste două mii de scaune, dar îi lipsește un manager care să administreze “Grădina” prin ofertă de programe atractive.

În sfârșit, a poposit pe scena sa, Teatrul de Revistă “Constantin Tănase” cu o ministagiune timp de șase săptămâni, ca să prezinte în fiecare sâmbătă, spectacole diverse. A mai prezentat și anul trecut câteva reprezentații, dar nu a reușit succesul din acest an. De astă dată, teatrul a încheiat un contract cu televiziunea publică și în fiecare sâmbătă, TVR 2 transmite în direct de la ora 21.30 “Seară la Revistă”. Audiența postului a crescut brusc, ca și numărul spectatorilor la Grădina “Herăstrău”. Spectacolele sunt diferite de la o sâmbătă la alta, desfășurătorul fiecărei reprezentații este divers și include momente din multiplele premiere ale teatrului din stagiunile trecute petrecute la sediul de pe Calea Victoriei. În fiecare reprezentație, baletul demonstrează a fi într-o formă bună prin soliștii săi  (în special prin Valentin Roșca), costumele sunt strălucitoare, inspirat adaptate momentului, iar distribuția include galeria de aur a valorilor teatrului cu nume consacrate – Stela Popescu, Cristina Stamate, Adriana Trandafir, Alexandru Arșinel, Nae Lăzărescu, Vasile Muraru, alături de mai tinerii colegi – Valentina Fătu, Liliana Mocanu, Ana Maria Donosă, Nae Alexandru, Cristian Simion și alții. Lor li se alătură o orchestră și soliști cunoscuți, precum Adraian Enache sau Sanda Ladoși și nume aflate pe drumul afirmării. Până aici, toate bune și frumoase, dar … efortul acestor artiști care au jucat cu dăruire și pe ploaie pentru publicul venit la “Grădină”, este cu indolență tratat de echipa televiziunii publice de la TVR 2 ce transmite în direct reprezentațiile.

Lumina este confuz dirijată, montajul imaginii, planurile alese sunt superficial selectate, se insistă pe planuri generale, se pare că echipa tehnică nu deține o minimă pregătire în specializarea pentru a surprinde un spectacol teatral de revistă ce nu este un meci de fotbal. Peste toate, pe micile ecrane, televiziunea publică nu specifică pe banda de jos, numele artiștilor care interpretează fiecare secvență, ci doar în final printr-o listă a  distribuției ce se derulează rapid. Desigur, Stela și Arșinel, “bunuri naționale” sunt arhicunoscuți – se simte și prin reacția sălii când spectatorii “Grădinei” aplaudă entuziast apariția lor pe scenă -, dar … tinerii, urmașii lor, obligatoriu trebuie să fie popularizați cu sprijinul acestei televiziuni ce se dovedește însă, a fi indolentă, dar își sporește audiența cu ajutorul celor de la “Tănase”. Mai mult, în partea stângă a micului ecran, cu mândrie TVR 2 pune permanent o siglă strălucitoare “Spectacol la Revistă”. De unde provine spectacolul, că avem mai multe astfel de teatre în țară ? Numele Teatrului “Constantin Tănase” este ignorat de acești indolenți, care sunt mulțumiți doar că divertismentul creat de profesioniștii acestui gen dificil numit “revistă”, iubiți de spectatori, le-a sporit audiența.

Indolența televiziunii publice atinge cote maxime cu “marele divertisment” – “VARA PE VAL” – ce zilnic ocupă programele  la TVR 1 și TVR 2 și obține însă, o audiență sub mediocră.

“ VARA PE VAL-ul” PENIBILULUI

Atenționăm că televiziunea publică este … un mieluț care suge de la trei oi. Această instituție de stat este finanțată de la buget, dar și prin taxa obligatorie pentru fiecare cetățean plătită lunar cu factura la electrică – indiferent că îi urmărește sau nu, programele -, și mai stoarce bani și din publicitate. Ce televiziune publică europeană mai trage finanțarea din trei surse ?! Nu mai discutăm că bugetul statului se alcătuiește tot din taxe de la noi, dar mai dăm una în plus , special  pentru televiziunea publică, deținătoare a mai multe canale cu o audiență jalnică. Cum acționăm să nu  mai dăm această taxă obligatorie pentru postul tv public, în mod absurd ??? Mai marii săi manageri se vaită însă, că nu au bani să realizeze programe atractive . Directorul - președinte Elwis Claudiu Săftoiu, fost șef la SIE, unde nu credem că s-a specializat în televiziune chiar dacă are convingeri liberale, veghează totuși, ca programele de vară să atragă telespectatori. Măcar pe … facebook ! Ne și imaginăm că țața Vasilica din Căcârlații de Jos care nu are cablu și se uită la emisiunea televiziunii publice beneficiare de cea mai extinsă bază de receptare pe teritoriul țării, fuge repede la casa de cultură , dacă există un calculator acolo, ca să voteze pe facebook “Vara pe val” și să se simtă și dânsa fericită la …  Mamaia ! Domnul respectiv a deplasat la Mare Consiliul de administrație ( pe unii dintre dânșii) la început de iulie, ca să verifice “platourile” … de pe nisipul plajei, de unde se transmite penibila emisiune “Vara pe val” de către două canale, TVR 1 și TVR 2. A cheltuit atunci numai 162.000 euro pentru deplasare! Cât cheltuiește acum în continuarea pentru emisiunea aflată în curs de derulare, nu comunică managerul.

Proiectul “Vara pe val” nu se poate numi “divertisment artistic”. Este un joc de amatori aflați într-o tabără la Mare, studenți repetenți la o facultate privată prin corespondență. “Delfinii” și “Rechinii” ar fi cele două tabere care reprezintă TVR 1 și TVR 2 , aflate într-o competiție , iar telespectatorii votând ar trebui să indice pe cine preferă. Stupid, niște “vedetuțe” prezentatoare ale fiecărei tabere, țopăie pe nisip, “încing” hore cu unii sătui de plajă, și din când în când, o vedetă mai acătării apare pe scena unui “cort” improvizat , în costum de gală. Emisiunea așa zisă concurs, cu premiul o mașină ca să mai stoarcă niște bani prin “sms” postul public, se derulează zilnic, cu o ediție de la ora 9.00 pe TVR 1 și alta la 10.00 pe TVR 2 ,  apoi una la ora 17.00 și alta la 17.30, iar seara de la 22.00 până la miezul nopții, relunând și câte ceva din ce s-a mai difuzat anterior. Totul este un ghiveci fără sare și piper, în care se amestecă “glumițe” din Ferentari, cu muzică populară, cu manele, cu hip hop, etc. Croiul emisiunii, scenariul improvizat, sunt lipsite de profesionalism. Intențiile de umor ale prezentării improvizate sunt penibile. Citez doar un exemplu , cel cu telefonul mobil stricat “deținut” de Gabriel Fătu, cândva “vedeță” la Otv. La ora 17.00 se agită printre turiști, “vedetuțele” ca să cerșească voturi, dar mai apar și nume mai cunoscute cu “reportaje” la o bază aviatică sau la o firmă de …  pompe funebre, etc ! Cântă și pe plajă în costum popular persoane dăruite folclorului, acompaniate de “dansatoare” prinse în horă, venite de pe plajă în costum de baie cu tanga de rigoare. Seara, balamucul se amplifică în mod absurd, că și Eugen Ionescu ar putea fi invidios, dacă ar mai trăi, să vadă această emisiune împinsă în absurd. Amestecul de așa zis umor, cu intențiile de informare, cu rețetele culinare, cu momentele muzicale și dans din diferite genuri, devine un talmeș-balmeș dezgustător. Sub aspectul profesional strict tehnic, transmiterea “ghiveciului” original se amplifică prin filmări din mână cu imagini amețite și un montaj lipsit de sens pentru evidențierea interpreților muzicii alese aleatoriu, cu preferințe pentru imagine doar spre … tanga, că se poartă și suntem la Mare. Taberele active pentru transmiterea acestor emisiuni de … tabără , includ nu numai “vedetuțe” de carton , ci și nume stimate, trimise poate de postul public în vacanță la Mare. Lansarea “ghiveciului” a fost făcută de stimatul … Cristian Tabără. Participă și persoane de la “Telejurnalul” informativ al postului public! Mai rămâne să-i descoperim și pe Cătălin Ștefănescu de la “Garantat 100%” sau pe Eugenia Vodă de la “Profesioniștii”. Nu merită nominalizați participanții de zi cu zi la aceast “divertisment” cu pretenții de originalitate și reclamă pentru  slujitorii curenți din TVR aflați pe “valul” unei vacanțe la Marea Neagră, fiind jenat pentru CV-ul lor, dacă îl au unii dintre dânșii. Scopul targetului pentru audiența acestui amalgam de scenariu pentru divertisment prin conținutul haotic impus, nu poate atrage nici tinerii , nici vârstnicii, dovadă și … audiența jalnică.

După ce a mazilit TVR Cultural, iar cele două posturi publice principale trăiesc insistent prin specularea arhivei pe care o mai dețin, celelalte programe curente estivale sunt mai toate “best of”, adică reluări și nu ne putem imagina că directorul – președinte a economisit fonduri cu acest “divertisment” de prost gust la Mare, săvârșit de “peștișorii” săi amatori ce se cred “delfini” și “ rechini”, și se visează ași în divertisment.

Dar … să nu blamăm acest “val” al imposturii pentru că la miez de noapte , TVR 2 prezintă în fiecare zi de luni, un film celebru de Nikita Mihalkov … pentru insomniaci.  Iată că mai marii postului public, plătiți onorabil din banii contribuabililor au grijă și de cultură, de educație !!  Dacă ar privi puțin în ograda unor televiziuni private poate le-ar veni o cât de câtă  inspirație pentru proiecte de program. De pildă, DIGI 24 prezintă săptămânal “Raport de țară”, o excelentă emisiune documentară despre județele României, oferind informații culturale, pentru turism, cât și informații despre starea economică, socială a fiecărui județ cu orașele sale importante. Emisiunea prefațează de fapt, viitoarea regionalizare. De ce oare televiziunea publică nu a fost capabilă să inițieze un astfel de proiect, stric necesar sub toate aspectele pentru a cunoaște în amănunt țara în care trăim ?

P.S. Am scris mulți ani comentarii, cronici tv, dar niciodată nu am întâlnit o astfel de emisiune, lipsită de un elementar profesionalism, concepută pe banii publici de către televiziunea de stat, pentru a merge la Mare unii din angajații săi și a mai face și reclamă litoralului mioritic.

Polonezii au închis în ’90 pentru scurt timp televiziunea publică pentru a o reorganiza profesional după căderea comunismului. Ar fi meritat și televiziunea noastră o astfel de acțiune, strict necesară. E prea târziu pentru că și-a organizat “legislativ” mușuroiul de cârtițe ce o deservesc pe deplin în această “tranziție” fără de sfârșit.