miercuri, 28 octombrie 2009

TEATRUL ACT – “ACASĂ LA TATA”

REUŞITĂ RADIOGRAFIE A UNOR SEGMENTE SOCIALE

Iniţiativa demnă de preţuire a actorului Marcel Iureş din urmă cu zece ani, a avut drept rod primul teatru independent, Teatrul Act. Într-un deceniu de activitate şi-a impus un repertoriu original cu spectacole ce au înregistrat un număr record de reprezentaţii, cum este de pildă, “Creatorul de teatru”, cu peste 250. Dorind un repertoriu diversificat, Teatrul Act a acordat credit şi dramaturgiei noastre, mai nou şi prin recentul proiect al unui ciclu de trei piese de Mimi Brănescu, actor stimat de teatru şi film, ce şi-a sporit valoarea creatoare ca dramaturg şi scenarist tv. Prima piesă din acest proiect a fost “Flori, filme, fete sau băieţi”, jucată la concurenţă cu un alt teatru independent, vecin pe calea Victoriei, Teatrul Luni. A urmat “Dumnezeu de a doua zi”, şi de curând premiera cu “Acasă la tata”.

Mimi Brănescu s-a lansat ca dramaturg în urmă cu patru ani, la Teatrul “Nottara” cu “Bigudiuri” în distribuţia căruia se reuneau Luminiţa Gheorghiu şi Constantin Cojocaru. În timp, cu hărnicie, şi-a valorificat talentul în mai multe piese şi scenarii tv. ieşite din matca banalului. Prin forma sa neconvenţională , “Acasă la tata”, se apropie de un scenariu de film în care se derulează printr-un montaj inteligent secvenţe din realitate specifice unor largi categorii sociale. Robert (Gavril Pătru) se întoarce acasă, e un tânar cu o biografie incertă ca scriitor sau jurnalist. După întâlnirea cu tatăl său (Marcel Iureş) şi mai tânăra sa concubină, Iulia (Gabriela Popescu) urmează o serie de alte întâlniri cu colegii săi, familistul Petrică (Şerban Pavlu) însurat cu Mia (Mihaela Sârbu), colega sa Paula (Ada Simionică) şi, fireşte cu un profesor din liceu (Costică Drăgănescu). Piesa nu are un conflict dramatic de tipul convenţiilor tradiţionale, e doar o înşiruire de interferenţe prezent-trecut. Scenele, mai exact spus, secvenţele expun un subtil conflict între ceea ce a aspirat fiecare personaj şi ceea ce a realizat, prezentat spumos, cu ironie şi umor printr-o replică vie, plină de substanţă. Piesa este captivantă prin verva replicii receptată cu entuziasm de spectatori. Mimi Brănescu demonstrează din nou că ştie să scrie piese cu trimiteri la actualitate, ferindu-se de vulgaritatea ce a început să invadeze dramaturgia tânără. Dramaturgul fotografiează parcă realitatea cu un obiectiv performant, atenţionând fără ostentaţie asupra punctelor sale nevralgice.

Spectacolul beneficiază de regia lui Alexandru Dabija, care şi-a experimentat mâna la Teatrul Act, fiind un cunoscător al cerinţelor unui spaţiu neconvenţional. Îşi manifestă lectura teatrală a piesei doar prin actori, veghează la interpretarea lor cât mai nuanţată posibil. Şi prin “Acasă la tata” dă senzaţia credibilă că actorii sunt apropiaţi de cei aşezaţi pe gradenele sălii, mărturisindu-le din bucuriile şi necazurile comune. Fireşte, nu putea să creeze această senzaţie a firescului interpretării dacă nu îşi alegea inspirat o distribuţie deosebită. Fără nici un artificiu de imagine teatrală, într-un decor simplu, scenografia aparţine regizorului, cu elemente comune – o masă şi câteva scaune -, actorii, în costume cu accente specifice tipologiei personajelor, trăiesc situaţiile propuse de dramaturg. Într-o singură apariţie din debutul reprezentaţiei, Marcel Iureş este de nerecunoscut în rolul tatălui, o compoziţie comică strălucit înfăptuită. Să nu uităm că Marcel Iureş şi-a câştigat prestigiul prin roluri dramatice, iar de astă dată atacă gama comică. Tatăl, caracterizat cu perfecţiune de actor, e acrit de necazurile vieţii ce îl fac să fie cinic şi distant sentimental faţă de fiul său, Robert, căruia îi strecoară reproşuri în discuţia prilejuită de întâlnirea cu el. Are totuşi, mulţumirea că îi este alături o femee, şi ea deziluzionată de experienţe trecute, ce-i poartă de grijă. Aceasta este Iulia, interpretată de Gabriela Popescu. După rolul din “Fantoma, dragostea mea” de la Teatrul Metropolis, actriţa Teatrului de Comedie acceptă un personaj de plan secund, construit ireproşabil. Actorii cu vocaţie încep să se îndrepte şi spre producţiile teatrului independent cu perceperea unui aspect esenţial pentru starea teatrului într-o epocă modernă, în care instituţile teatrale de stat, unde sunt salarizaţi, nu au cum să le ofere roluri convenabile în fiecare stagiune. Teatrul nostru are nevoie de o lege care să reglementeze acest aspect şi să sprijine existenţa teatrului independent, aşa cum funcţionează în mai toate ţările europene. Dar să trecem peste această atenţionare. În spectacolul de la Teatrul Act, teatru independent, pilonul întâlnirii prezentului cu trecutul personajelor este Petrică, rol excelent interpretat de Şerban Pavlu de la Teatrul “Bulandra”. Actorul scoate la lumină cu umor dar şi cu accente dramatice, frământările lui Petrică, mândru de familia sa pe care colegul Robert nu o are, îndrăgăstit de colega lor Paula dar afectat şi de nemulţumiri intime. Ratările ce o macină şi speranţele într-un viitor incert sunt credibil transmise de Ada Simionică interpreta Paulei, actriţă a Teatrului “Toma Caragiu”din Ploieşti. Farmecul provocator susţinut de gând interior sunt specifice interpretării acestei actriţe speciale. În Mia, soţia lui Petrică, sasistită de grijile gospodăriei, Mihaela Sârbu – actriţă independentă şi dascăl la UNATC -, se ramarcă din nou, jonglând cu nuanţele comice şi dramatice ale rolului propuse de dramaturg. În scena de beţie a Miei actriţa impresionează prin naturaleţea expresiilor . Robert este singurul personaj fragil compus de dramaturg şi de aici, poate şi platitudinea interpretării sale de către Gavril Pătru (Teatrul Naţional “I.L.Caragiale”). Într-o singură secvenţă, Costică Drăgănescu, în prezent actor independent, reuşeşte o performanţa caracterizând în amănunt profesorul de fizică aflat în pragul pensionării.

“Acasă la tata” este un spectacol reuşit în care veţi regăsi secvenţe de viaţă provocatoare de bună dispoziţie dar şi de tristeţe cu gândul la actualitatea zilelor noastre. Şi acestui spectacol al Teatrului Act i se prevede o carieră de success mai multe stagiuni.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu