“PODU’ “ – TEATRUL METROPOLIS

UN SPECTACOL SAVUROS - “MARCA MĂLĂELE”

Din nou, Horațiu Mălăele demonstrează că știe să construiască ireproșabil un spectacol cu miez comic, satiric. Cu ani în urmă, a mai realizat un spectacol cu “Podu’ ” de Paul Ioachim, dar revine la același text cu mai multă inventivitate. Inspirația regizorului este servită admirabil de … actorul Horațiu Mălăele și George Ivașcu, lor alăturându-se tânăra actriță, Meda Victor. Este uimitor cum reușește Horațiu Mălăele și mica sa echipă să stârnească explozii de râs și aplauzele spectatorilor în fața temei dificile a textului, renunțarea la sinucidere a trei personaje nemulțumite de eșecurile din viața personală.

“Podu’ ” este adaptarea reușit concepută de Horațiu Mălăele a piesei lui Paul Ioachim “Podul sinucigașilor”, un dramaturg stimat în trecut și uitat, ca și alți dramaturgi, de către repertoriile actuale ale teatrelor noastre. Scrisă în anii ’60 piesa a fost interzisă de regimul comunist. Cu o simplitate desăvârșită, regizorul Horațiu Mălăele propune un spectacol cuceritor, într-o scenografie minimalistă, fără să apeleze la efecte spectaculoase. Spațiul de joc – un pod peste linia ferată – unde se întâlnesc cei trei sinucigași, este doar sugerat discret. Baza spectacolului sunt actorii cu atenție îndrumați pentru realizarea interpretării savuroase a personajelor în care au fost distribuiți. Pe pod, sosesc pe rând un metrolog de profesie – Îndrăgostitul (George Ivașcu), o artistă (Meda Victor) care a eșuat în teatru și Neînțelesul (Horațiu Mălăele) numit și Vasilescu, scriitor și filosof căruia nimeni nu îi i-a în seamă “opera”. Fiecare vine cu o valiză ce conține obiecte personale specifice existenței și tipologiei personajelor și așteaptă trenul Viena-București ales pentru a se arunca în fața sa. De la bun început, instalarea fiecăruia pe pod definește comic tipologia personajelor, stârnind aplauzele spontane ale publicului. Personajele comunică, de fapt, nemulțumirile personale care le-au adus într-o situație dramatică, motivările lor fiind ridicole . Actorii dezvoltă excelet povestea destinelor celor trei nefericiți. Sunt tipologii diverse, dar comune lumii noastre, iar fiecare își are percepțiile proprii, exagerate, asupra eșecurilor suferite. George Ivașcu în Îndrăgostitul marcat de complexul că este mic de statură e fermecător prin subtilitatea prin care destăinue frământările personajului. Punctează în substanță biografia personajului și produce o caracterizare satirică bogată în comic nuanțat. În cel de al doilea venit pe pod, Artista, Meda Victor prin ținută și expresii își definește cu umor, credibil, personajul visătoarei fete la o carieră în teatru. Venirea celui de al treilea sinucigaș, Neînțelesul Vasilescu, prin Horațiu Mălăele ridică tensiunea și ritmul reprezentației. Neînțelesul va lansa dialogul de dezbatere a situației limită în care au ajuns cei trei. Acesta îi invită la o masă, ultima înaintea sinuciderii, nelipsită de băutura de rigoare. Momentul mesei este conceput regizoral cu fantezie și amplifică satira la adresa celor care privesc superficial cauzele nemulțumirilor personale. Îndrăgostitul și Artista resimt efectul băuturii, George Ivașcu și Meda Victor, redând cu multă finețe și haz starea personajelor. Excelent regizoral expune scenic Horațiu Mălăele scena venirii trenului, a clipei sinuciderii planificate. Îndrăgostitul lui George Ivașcu va cronometra venirea trenului cu ceasul deșteptător ce îl trezea să meargă la lucru, actorul speculând minut cu minut creștere tensiunii, disperarea că trebuie să și înfăptuiască actul sinucigaș promis. Se alătură acestei cavalcade comice și Neânțelesul lui Horațiu Mălăele, sporind strălucirea tentei satirice. În urma discuțiilor purtate anterior cei trei au conștientizat că sinuciderea nu este o soluție existențială. Cu un comic irezistibil cei trei actori ilustrează această scenă. În final, Îndrăgostitul și Artista părăsesc podul, iar ca într-o fabulă, Neânțelesul rostește un scurt monolog tragicomic susținut emoționant de Horațiu Mălăele, care atenționează asupra necesității de a lupta cu necazurile vieții, chiar dacă mâine vom întâlni altele și vom avea poate tendința de a ne întoarce pe acel pod. Nici la aplauzele entuziaste ale publicului din final, regizorul nu a renunțat la susținerea tâlcului conceptului său asupra acestei farse absurde care este de fapt textul lui Paul Ioachim, și actorii aruncă spre spectatori obiectele din valizele cu care personajele au poposit pe podul sinucigașilor.

“Podu' ”, cu adresă satirică directă asupra viselor nebune despre iubire și faimă în carieră, rămâne un impresionant spectacol care transmite bună dispoziție și speranța că orice rău survenit în viață poate fi depășit. Este un spectacol “marca Mălăele”, o satiră ingenios construită regizoral și susținută de o distribuție de înaltă clasă actoricească. Cu rafinată expresie comică actorii reușesc să propună publicului descifrarea unor destine eșuate din lipsa căutării unor soluții pentru anihilarea exagerării perceperii neîmplinirii unor vise personale. Oricine va pleca mulțumit de la acest spectacol încântător.