“ CUPLURI “ – GODOT CAFÉ TEATRU

O NOUĂ REUȘITĂ A TINERILOR

Teatrul independent începe să se impună în viața noastră teatrală și dă semne de concurență cu teatrele instituționalizate prin tineri ambițioși, activi, dornici de afirmare. “Asul” acestul curent teatral independent, Teatrul Act, a fost deschizătorul drumului dificil din punct de vedere al sprijinului financiar. I-au urmat calea Teatrul Luni și alte sedii din Capitală și chiar din marile orașe din țară. Godot Café Teatru este ultimul teatru independent apărut în Capitală și sperăm că se vor impune și altele. Avem nevoie de teatru de calitate ! Aceste teatre independente preferate în special de publicul tânăr, oferă în primul rând, tinerilor actori găzduire pentru proiecte prin care pot dovedi talentul alegerii acestei dificile profesii. Unii reușesc remarcarea, alții … NU. ( Trist e că recent s-au afiliat, de pildă, tineri unui așa zis grup de teatru independent și au cerșit găzduirea unei instituții finanțate de stat bezmetic, unde nu funcționează știința proiectelor. Un exemplu amar este conflictul dintre așa ziși independenți cu Universitatea Populară “Daless” a municipalității, mediatizat insistent de televiziuni de nișă, dar care nu oferă niciodată o informație culturală, nu mai discutăm despre premiere teatrale. Conflictul a dezonorat instituția, dar mai ales pe cei care l-au provocat în interes publicitar și material. A dezonorat însă, și teatru prin impostura unor așa ziși “mari creatori” tineri cum erau prezentați pe micul ecran, manipulați evident în numele execrabilei lupte politice de la noi, invocând aiurea cenzura actuală. Nu merită nici măcar nominalizat spectacolul și cei care au declanșat acest așa zis scandal public, acești tineri actori naivi dirijați de un regizor cu pretenții de dramaturg, necunoscut de nimeni, acțiunea lor i-a dezonorat ca artiști capabili de a prezenta un proiect independent de satiră politică. Puteau măcar să vizioneze pentru documentare satira politică acidă ne “cenzurată” oferită săptâmânal pe micul ecran de grupul Divertis al lui Toni Grecu, nu mai discutăm de posibilul lor efort de a merge la spectacolele unor teatre spre a pricepe că nu mai există cenzură astăzi la noi. Acțiunea acestor tineri a eșuat, dar nu a putut dezonora teatrul independent. Chiar și Teatrul Arca, teatrul independent de la sediul clubului “La Scena” unde dânșii anunțau găzduire, a scos de pe site, cel puțin până în momentul scrierii comentariului, prezența acestui așa zis spectacol “nedreptățit de cenzura politică”. Teatrul are nevoie de satiră , dar … refuză impostorii !!!)

Să uităm acest incident penibil pentru imaginea teatrului independent și să ne întoarcem la inițiativa unei echipe tinere, la spectacolul “Cupluri” de la Godot Café Teatru, o reușită, cu sprijinul unui regizor surpriză, actorul Teatrului “Bulandra”, Vlad Zamfirescu, o personalitate afirmată ca interpret atât în teatru instituționalizat, cât și în teatrul independent. Vlad Zamfirescu susține un adevărat examen de regie în acest spectacol în care nu joacă. Convinge, folosind experiența sa de actor cu regizori de marcă, în primul rând că în regie, important este lucru și colaborarea pe ideea spectacolului cu actorii care sunt baza “traducerii” scenice a unui text. Regizorul Vlad Zamfirescu nu apelează la o scenografie spectaculoasă și nici la efecte teatrale ieftine. Îndrumă doar, excelent interpretarea actorilor și configurarea relațiilor dintre personaje, exploatând capacităților celor distribuiți : Diana Cavallioti, Irina Velcescu, Tudor Aaron Istodor, Andreea Vasile, Conrad Mihai Mericoffer și Cristina Florea. Fiecare în partituri mai importante sau de plan secund, reușesc interpretări remarcabile ale personajelor diverse propuse de scriitorul american Donald Margulies în trei piese scurte.

Ca scriere, “Cupluri” se apropie de o “comedie neagră” cu intenții absurde, dar poate oferi un risc privitor la păstrarea măsurii în interpretare. Spectacolul este însă, savuros construit regizoral. Transmite un umor de bună calitate prin relațiile dezvoltate cu nuanțe între personaje. Distribuția reunește o parte din echipa de la apreciatul spectacol al Teatrului “George Ciprian” din Buzău, “Niște fete” (comentat pe blog), pe Diana Cavallioti, Irina Velcescu, Andreea Vasile ,Cristina Florea și pe Vlad Zamfirescu, de astă dată însă, în “rol” de regizor. Primul text este susținut de un cuplu (Diana Cavallioti și Conrad Mihai Mericoffer) ce propune unor prieteni (Andreea Vasile și Tudor Aaron Istodor) să le fie nași copilului de curând născut. Cuplul amic este însă, în divorț și se șochează când mai și află că le-a fost servită la masă, lazania cu … placenta copilului. Situațiile sunt în pragul grotescului, dar actorii le trăiesc credibil, în special Diana Cavallioti prin naivitatea exploziv comică a relatărilor și argumentării atitudinii personajului său. Urmează un alt episod, în care o soție paraplegică (Diana Cavallioti) – amănunt discret sugerat de regie – descoperă că partenerul său (Tudor Aaron Istodor) a avut cândva o relație cu vizitatoarea neașteptată la domiciliul lor (Irina Velcescu) din care a rezultat un copil, dependent acum de droguri. Fiecare actor este ireproșabil în partitura atribuită, dar se detașează totuși, Irina Velcescu, în vizitatoarea venită udă de ploaie să își exprime disperarea, prin naturalețea interpretării situației în care se află. Irina Velcescu este motorul comic al conflictului prin acest rol admirabil interpretat. Ultimul text relatează istoria unei fete ex-dependentă de droguri (Diana Cavallioti) care își așteaptă un prieten (Conrad Mihai Mericoffer) sub supravegherea unui polițist (Tudor Aaron Istodor) îndrăgostit de ea. De astă dată uimește interpretarea lui Tudor Aaron Istodor prin finețea comicului în caracterizarea personajului, dar și Diana Cavallioti care prin interpretarea la nuanță a relațiilor sporește suspansul conflictului.

În fiecare rol, mai mic sau mai important în raport cu conflictul, tinerii actori sunt excelenți, își pun în valoare talentul sub îndrumarea unei viziuni regizorale care le-a sprijinit interpretarea. Publicul se amuză copios și le răsplătește interpretarea mereu prin aplauze.

Godot Café Teatru ar trebui să acorde mai multă atenție programării acestui spectacol, un exemplu de realizare cu finanțe al unui proiect redus ca posibilități financiar, ce pune în evidență însă, valorile tineriei generații de actori.