miercuri, 5 octombrie 2011

“ LECȚIA DE ZBOR “ – TEATRUL … GENERAȚIA DE AUR A ANILOR ’70

O ANIVERSARE ȘI … O CARTE DOCUMENT

În 1971 primeau repartiții în teatrele din țară absolvenții de la actorie ai IATC (astăzi UNATC) de la clasa SANDA MANU – Arvunescu Stelian Mugurel, Bibac Mircea, Bârlădeanu Irina, Bădescu Silvia, Crețu Mircea Nicolae, Colomieț Ion, Diaconu Mircea, Krauss Margareta, Ionescu Marius, Mihăiță George, Nițu Gelu, Strujac Carmen Maria, Schmidt Emil, Stancu Stelian, Zăinescu Nina și de la clasa CONSTANTIN MORUZAN – Arsenescu Mihaela, Bolentineanu Dana, Dobrin Emilia, Colceag Gelu, Chiriac Corina, Cortea Emilian, Crețulescu Tamara, Iencek Gabriel, Kanyo Marina, Muscurel Lucian, Mălinescu Alexandru, Perșa Mihai, Velniciuc Ștefan, Ștefănescu Andi, Samoilă Florin, Zamfirescu Florin. Așa suna catalogul atunci.

S-au reîntâlnit majoritatea dintre ei după 40 de ani de la absolvire la Teatrul Odeon prin inițiativa colegului sufletist Mugur Arvunescu. Și-au amintit cu emoție și bucurie de vremea studenției în compania excelentului dascăl Sanda Manu și … au păstrat momente de reculegere cu ochii înlăcrimați pentru colegii și dascălii plecați în altă lume. Se aflau în public și numeroși studenți de astăzi ai UNATC, unde Sanda Manu nu mai profesează , din motive de organizare a sistemului de învățământ artistic actual.Au avut ce învăța din mărturisirile celor din
generația de aur a anilor ’70, dar mai pot cunoaște multe și din “cadoul” oferit de Mugur Arvunescu, o carte-document, inspirat intitulată “Lecția de zbor”. Râmăne un document unicat acest volum pentru istoria teatrului nostru. Concepută sentimental cu dragoste pentru colegii de generație, bogată în informații și ilustrații inedite, transpar din această carte adevăruri despre formarea unui actor, despre destinul celor dintr-o generație, ce a trecut prin schimbări radicale de sisteme, de regim politic și social. Viața de artist se sugerează discret că presupune o “lecție de zbor”. Destinul îi poate frânge drumul sau ridica ștacheta prețuirii pe scândura fragilă a scenei.

Așadar, a fost o dată ca niciodată, un spectacol impresionant , cu multe lacrimi și îmbrățișări spontane. Firește au năvălit și televiziunile. Mulți reporteri căutau bezmetic mărturii despre cei considerați de dânșii “vedete” și nu valori ale teatrului nostru. “Teatrologul” semnatar al acestui blog, coleg de generație cu … “vedetele”, Tamara Crețulescu, Emilia Dobrin, Corina Chiriac, Mihaela Arsenescu, George Mihăiță, Mircea Diaconu, Florin Zamfirescu, Gelu Colceag, Gelu Nițu și cu foști cândva studenți, prețuiți astăzi, în teatrele noastre din Capitală, dar și din țară, și pe marele, ori activi peste hotare, a rămas surprins de lipsa documentării celor care confundau valoarea cu termenul derizoriu de “vedetă”. Toți absolvenții din 1971 au parcurs, firește, drumuri aparte în viață în funcție și de șansă, de noroc. Reporterii, habar nu aveau că această generație de aur a trecut prin cenzura comunistă a “epocii de aur” și se confruntă acum cu o libertate prost înțeleasă de mulți; că puzderia actuală de universitățile artistice scot pe bandă rulantă absolvenți contra taxe și cizelează superficial puținele talente selectate. Acesta este însă, un alt subiect.

Să fim însă, optimiști, să urăm acestei generații de mari actori să aibă parte în continuare de spectacole memorabile . Și vă rog citiți, “Lecția de zbor” … a acestor minunați artiști. Sperăm că absolvenții de astăzi, se vor mândri în viitor că au devenit o altă “generație de aur” a unei epoci marcată însă , de confuzia recunoașterii valorilor autentice, în special de către mass media.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu