UN PROIECT APRECIABIL, CONCEPUT DE TINERI ACTORI
Teatrul independent, încet ,
încet și cu greutăți financiare, începe să se afirme ca o alternativă a
teatrului de stat pentru tinerii actori și regizori, oferind peste eșecurile inerente, spectacole mult mai interesante decât
cele din repertoriului curent al instituțiilor cu subvenții bugetare.
Realizatorii proiectelor se adresează în special, colegilor de generație, pertinent și convingător.

Demn
de laudă este efortul creator al acestei echipe tinere care asimilează cu
sinceră trăire propunerii dramaturgului. Evident, pentru condițiile teatrului
independent, operează o adaptare, o comprimare a textului. Prima surpriză a
spectcolului este actrița Ana Ularu, distinsă și la Premiile Gopo ca
interpretă, care abordează rolul de … scenograf. Cum acțiunea se petrce în
garsoniera lui Dennis (Conrad Mericoffer), un tânăr plin de ifose, care își dorește
a fi original cu orice preț, Ana Ularu a imaginat un spațiu pe măsura
solicitării textului. Cu excepția unui fundal exagerat ca intenție metaforică,
decorul ca și costumele sale, sunt suport de bază pentru ilustrarea sensurilor
textului. Camera garsonierei este trăznit răvășită conform pretențiilor
locatarului. De pildă, un WC devine un ghiveci de flori, ce găzduiește
telefonul, mijlocul de comunicare important al lui Dennis. Alături de debutul
reușit în scenografie al actriței Ana Ularu , se mai produce unul al actorului,
Radu Iacoban în regie. Și acest debut este demn de apreciere pentru că actorul
aplică experiența sa reușită ca interpret în diferite spectacole independente,
pentru îndrumarea colegilor distribuiți în cele trei roluri, cu multă minuție.
Viziunea sa regizorală nu fardează prin efecte derizorii imaginea
spectacolului, ci derulează cu atenție, la nuanța situațiilor interpretarea
actorilor pe care îi îndrumă inteligent să se alăture adeseori și
spectatorilor. Cu ritm intens, spectacolul pare o radiografie a vieții curente.
Cu finețe, folosește scenic ironia replicii pe care o desprinde din vorbirea
“cool” a personajelor și configurează ireproșabil, în multe momente, o tentă
satirică . Actorul Radu Iacoban susține astfel, un reușit examen de regie.

“Asta-i
tinerețea noastră” se înscrie în categoria “teatrului adevărat”. Se referă la starea existenței tinerei
generații de astăzi, dar poate interesa și pe cei vârstnici prin evocarea tendințelor
firești și adolescenței lor. Este un spectacol deosebit, înfăptuit inspirat de
o echipă tânără, ce garantează o evoluție remarcabilă pentru viitorul teatrului
nostru. Iată, că prin teatrul independent, tinerii se pot afirma și convinge de
calitățile lor. Evident, cei care le și dețin și caută cu efort calea
exprimării.
Am vazut spectacolul, ceea ce ai descris este intradevar corect. Bravo
RăspundețiȘtergere