“ LA ȚIGĂNCI “ – UNTEATRU

“ MICROSCOP  “ TEATRAL AL … VIEȚII UNUI OM

         Nu a trecut nicio lună de când acest teatru independent a deschis stagiunea de toamnă cu premiera “Trădare” (comentată pe acest blog) și propune “La țigănci” după Mircea Eliade. Acest spectacol poate stârni curiozitate, atât pentru cei care mai cunosc astăzi câte ceva despre filosoful Mircea Eliade și vasta sa operă, cât și pentru cei pe care titlul îi poate atrage din alte considerente. “Unteatru” face surprinzător alegerea repertorială cu “La țigănci”, când nu numai în teatrele independente, dar și în cele instituționalizate, funcționează selecția unor texte lipsite de miză culturală. Rezultatul este un spectacol reușit ce poate mulțumi orice categorie de spectatori.

         Scrisă în 1969, nuvela fantastică “La țigănci” a acumulat cu vremea multe comentarii estetice legate și de opera autorului “Istoriei religiilor”. În nuvelă, Mircea Eliade propune în opt episoade, judecarea destinului profesorului de pian Gavrilescu, un om obișnuit  care a ratat atât condiția de artist, cât și viața sentimentală. Scrierea trece prin realul și irealul existenței acestuia, prin vis sau drumul spre moarte al omului cu o viață interioară frământată. Fiecare gând al lui Gavrilescu și atitudine a celor din jurul său, se exprimă prin replici cu dublă semnificație, în cuvinte cu trimiteri spre mitic. Regizorii Andrei și Andreea Grosu propun un spectacol “după Mircea Eliade”, dar respectă și speculează scenic, la nuanță sensurile replicii scrierii și chiar trimiterea spre timpul interbelic al plasării acțiunii. Viziunea regizorală impune prin modalitatea teatrală inspirat aplicată scenic, pornind de la scenografie, accente muzicale și dirijarea actorilor pentru a transmite coerent provocare emoțională spectatorilor de a judeca destinul unui om.

         Susține admirabil conceptul regizoral, scenografia lui Vladimir Turturică prin decor și costume. Să nu uităm că această poveste fantastică despre drumul existenței unui om ratat care trece prin vis în irealul misterios este prezentată în sala mică de care dispune  “Unteatru”, în fața a doar patruzeci de spectatori, așezați deoparte și alta a unui spațiu de joc restrâns. Fantasticul este vizualizat prin decorul cu cele șase uși laterale acoperite la început de un văl din mătase neagră, cât și de un candelabru din flori de sticlă, totul fiind sugestiv cu trimiteri simbolice spre conținutul poveștii. Imaginea decorului se completează prin costume, uneori uniforme precum ținutele în negru purtate de “ielele” din tărâmul misterios considerat al “țigăncilor”, dar fiecare costum are un accesoriu discret plasat cu semnificație. Decorul ca și manevrarea luminilor până la întuneric, “joacă” alături de interpretarea impresionantă a actorilor construirea  fantasticului. Spectacolul are un final deschis, ca și nuvela. Birjarul fost dricar, urmărește reîntâlnirea lui Gavriliescu cu Hildegard, iubita din tinerețe. Reprezentația se încheie și în scenă rămâne micul balansoar purtat de birjarul dricar. Cu finețe plasează regia această metaforă finală ca trimitere la balansul vieții, visului ce duce spre moarte. Andrei și Andreea Grosu prin viziunea teatrală ilustrează rafinat nuvela fantastică a lui Mircea Eliade despre om și drumul său prin viață spre moarte. Spectacolul parcă privește existența particulară a omului printr-un microscop.

         Un mare merit al regiei se concretizează în îndrumarea actorilor. Andrei și Andreea Grosu au reușit la “Unteatru” să consolideze în câteva stagiuni o trupă tânără de actori de valoare. Din distribuția actuală - Richard Bovnoczki (Gavrilescu), Liviu Pintileasa, Mihaela Trofimov, Crina Moise, Florina Gleznea, Cristina Casian, toți au fost prezenți în alte spectacole de la “Unteatru” distinse cu diverse premii; lor li se alătură acum și Bogdan Cotleț în rolul final al birjarului. Personajul cheie din “La țigănci” este Gavriliu , rol în care se transpune cu fibră interioară  și îl compune în amănuntul expresiei, remarcabil, tânărul actor Richard Bovnoczki. Trecerea profesorului de pian ce s-a dorit artist, din lumea reală spre cea ireală a “țigăncilor”, o face mereu marcat de credința interioară a căutării unui suport pentru viața sa controversată și afectată de amintiri. Trăiește ardent fiecare clipă a visului fantastic. Relațiile cu numeroasele persoane întâlnite de Gavrilescu sunt susținute în amănunt semnificativ de Richard Bovnoczki. Căutările de a descoperi printre “fetele” din tărâmul fantastic pe cea de etnie “țigănească” sau întâlnirile peste timp cu cei din lumea realului care au înlocuit pe cei din trecutul său, sunt cu finețe construite de actor. Interpretarea desăvârșită a personajului de către Richard Bovnoczki are un bogat conținut prin modul în care exprimă și substratul fiecărei replici și fiecărei situații cu inteligență prin expresie. Parcurg roluri argument diverse, definind admirabil fiecare tipologie – Corina Moise, Florina Gleznea și Cristina Casian. Sunt fie trei “iele”, vrăjitoare din tărâmul fantastic, fie personaje din realitatea visului cu nuanță satirică indicate. În bătrâna stăpână a așa zisului “bordel”, ca apoi în Hildegard, iubita din amintiri, Mihaela Trofimov punctează subtil rostul apariției acestor personaje pentru Gavrilescu. Perfect definesc tipologiile ce le revin și Liviu Pintileasa și Bogdan Cotleț care arată în apariția sa calități și pentru o partitură dramatică, nu numai pentru cele comice. Toți demonstrează în afara talentului și necesitatea spiritului de echipă când crezi într-un proiect teatral ce nu îți oferă întodeauna rolul principal. Această echipă este minunată și fiecare are în palmares roluri multiple, în special în teatrul independent.

         Ambițiosul proiect al tinerilor a fost finanțat în programul București 555 susținut de ArCub și rezultatul este un spectacol special, original ce servește rostul cultural al teatrului. “La țigănci” se poate înscrie în zona evenimentelor culturale, fiind un spectacol atractiv, provocator despre viață, vis și eșec existențial, având la bază o memorabilă scriere datorată lui Miercea Eliade.

P.S. Naționalul bucureștean are o sală nouă dedicată tinerilor prin proiectul “9G”. De ce oare echipa lui Andrei și Andreea Grosu nu sunt integrați funcționării repertoriului acestui proiect?