“ NOUL LOCATAR “ – TEATRUL “ NOTTARA”

UN SPECTACOL LA JUMĂTATE DE DRUM …

         Una din puținele noastre valori ale regiei active în mișcarea teatrală este Gabor Tompa, regizor, profesor și directorul Teatrului Maghiar din Cluj. Și unei astfel de personalități i se poate întâmpla însă, ca un spectacol să îi rămână la jumătatea drumului realizării convingătoare. Gabor Tompa a regizat “Noul locatar” de Eugene Ionesco în 2004 în orașul englez Newcastle, în scenografia lui Helmut Sturmer cu Francisco Alfonsin în rolul principal, actor spaniol cu o diversă activitate. Acum, aceiași piesă o montează la Teatrul “Nottara” pentru festivalul “Fest(in)”, tot în scenografia lui Helmut Sturmer și cu actorul spaniol în  Noul locatar. Propune o “reluare” după zece ani, dar în alt context.

         “Noul locatar” este una din puținele piese ale lui Eugene Ionesco părintele teatrului absurd care are pregnant o undă poetică realistă fiind inspirată direct dintr-un fapt real. Înainte să scrie acest text, dramaturgul a trăit mutarea într-o altă locuință. Piesa are indicații precise din partea dramaturgului în mutarea obiectelor și plasarea lor în nouă locuință pentru a sluji ideea scrierii, servită de puține replici. Obiectele devin personaje active. Obligă astfel ca punerea în scenă a textului să beneficieze de o strânsă colaborare între scenograf, regizor și actori.

Gabriel Răuță, Ion Grosu (Hamalii) și
 Francisco Alfonsin (Noul locatar) 

         Decorul creat de Helmut Sturmer primește spectatorul prezentând pe scenă o cameră goală cu pereții gri, cu multe cotloane și o singură fereastră, legătură cu lumea prin care pătrunde o lumină caldă. Această cameră va deveni “cușca” noului locatar care va înghesui în ea obiectele unei vieți și va acoperi fereastra simbolică cu mobilier. Propunerea decorului este inspirat creatoare de sensuri, dar folosirea și imaginea obiectelor nu sporesc convingător ritmul solicitat de tematica scrierii. Personajul se mută cu amintirile existenței personale de om singur, măsoară obsedat spațiul pentru a așeza la fel obiectele ca în fosta locuință. Obiectele îl vor sufoca în final. “Jocul” obiectelor - personaje nu amplifică însă, tensiunea acestui eseu vizual despre drama singurătății celui care are drept partener existențial doar amintirile prin obiecte. Majoritatea obiectelor și mobilierului este învelită în folii de plastic și imaginile pierd din semnificație pentru biografia personajului. Această “mutare” într-un nou spațiu către o nouă viață pe care personajul nu o acceptă fiind obsedat de trecut, se derulează într-un ritm tern. Poate din cauza spațiului scenei, mișcarea personajelor – obiecte, nu transmite un efect emoțional cu acel dublu sens dorit de dramaturg. De pildă, trei căluți din lemn sau două scaune mici fac trimitere spre copilărie, ori instrumentele muzicale spre biografia personajului, dar nu toate obiectele au o personalitate specială. Ilustrația muzicală aleasă cu sens, cu motive din opera lui Verdi, contribuie la constructul cu substrat al atmosferei reprezentației, mai mult decât manevrele din decor.    

Rolul important al “dirijării” plasării obiectelor îl are firește,Noul locatar, căruia îi este străină locuința cea nouă. Prin interpretarea lui Francisco Alfonsin se vrea sugerarea că Noul locatar este străin de casa cea nouă, cum e străin și de situațiile curente ale vieții. Va rosti câteva replici în română și multe în diverse limbi străine, dar Francisco Alfonsin nu completează prin expresii definirea stărilor acestui trist om singur, ratat și închistat în amintirile trecutului. Personajul nu e tratat în profunzimea sa de către actor. Mulți actori din echipa Teatrului “Nottara” puteau da mai multă consistență Noului locatar printr-un joc nuanțat aplicat diverselor momente prin care trece personajul. Exemple ar fi chiar și Ion Grosu și Gabriel Răuță distribuiți în rolul hamalilor ce poartă costumele uniformă în alb și negru concepute de Corina Grămoșteanu. Cei doi actori au menirea dificilă de manevrarea obiectelor – personaje și chiar dacă machiajul fețelor în alb solicitat de conceptul regizoral întregii distribuții îi dezavantajează în expresia chipului, reușesc să personalizeze fiecare pe acești hamali. Au atitudini, relații cu obiectele, nu sunt numai niște mașiniști tehnicieni ai scenei.

Francisco Alfonsin (Noul locatar) și Ada Navrot (Portăreasa)

 Intervine în debutul reprezentației prin fereastra luminată și Portăreasa imobilului care vrea să îl slujească pe noul locatar, firește pentru un câștig personal. Inexplicabil, dar Ada Navrot, o actriță apreciată în alte partituri, transformă personajul într-o cață ce rostește rapid replicile greu de înțeles ca sens de către public. Portăreasa este un argument al vieții din jurul locatarului, dar regia prin indicarea unei interpretării exagerate, fără rost, transformă personajul doar într-o apariție zgomotoasă. Conceptul regizoral aplică și numeroase metafore vizualizării, fie prin mișcarea singulară a obiectelor sau intervenția unor tablouri cu Don Quijote sau Ionesco, fie prin efecte sonore pentru a sprijini sensul absurdului unei vieții absurde. Numai că absurdul dezvoltat insistent asupra unui text ce are și nuanțe sensibil poetice, este ca și când ai face o caricatură după o altă caricatură realizată inițial prin specularea datelor esențiale ale individului.

         Spectacolul “Noul locatar” suferă prin strămutarea pe o altă scenă a unei viziuni regizorale înfăptuită în urmă cu un deceniu, cu același actor.

P.S. Spectacolul s-a prezentat ca vârf de lance al festivalului organizat de Teatrul “Nottara”, “Fest(in)” aflat la cea de a doua ediție în căutarea unei identități. În perioada 11 – 18 octombrie, “Fest(in)” s-a desfășurat în Capitală  și a răsplătit cu un premiu special pe primarul Sorin Oprescu pentru sprijinul acordat . O selecție discutabilă a construit festivalul pe două secțiuni. Prima secțiune era competitivă și se numea “Mici crize … (și) electorale”, iar cea de a doua, “Bulevardul Comediei”. Au intrat în competiție în urma unei selecții modeste nouă spectacole, dintre care patru (!!!) aparțineau Teatrului “Nottara”, alături de alte două din Capitală, plus unul de la Cluj și două de peste granițele noastre. Cum era de așteptat, Premiul pentru cel mai bun spectacol a fost atribuit spectacolului “Noul locatar” în cadrul secțiunii “Mici crize … (și) electorale”, un titlu ce nu are legătură cu conținutul selecției și frizează … absurdul ionescian.