“VRĂJITOARELE DIN SALEM” – TEATRUL “TOMA CARAGIU” / Ploieși

UN SPECTACOL DEOSEBIT …

         … o contrareplică pentru acei regizori care caută cu orice preț originalitate teatrală, poate fi considerat spectacolul “Vrăjitoarele din Salem”, construit minuțios pe linia teatrului realist stanislavskian, fără plasări de efecte artificiale cu dorințe metaforice, de tânăuluil regizor Vlad Cristache, bazat în principal pe îndrumarea actorilor ca element esențial al expunerii teatrale. Regizorul optează pentru piesa dramaturgului american Arthur Miller, o piesă dificilă, bogată în sensuri și îi descifrează substanța în profunzime prin îndrumarea unei distribuții cu actori remarcabili. 

         “Vrăjitoarele din Salem” intră în circuitul teatral în 1953, are la bază fapte reale petrecute cu patru secole în urmă, dar și situația din America anilor ’50, când Comitetul de Cercetarea Activitâții Anti-American ( HVAC ) ancheta intelectuali și răvășea societatea. Arthur Miller în povestea fetelor din Salem, folosește alegoria cu intenția de a aminti subtil și activitatea HVAC; dramaturgul dezvoltă o acțiune amplă, cu multiple conflicte și personaje solid construite. 

        

 Regizorul Vlad Cristache și echipa sa propun un spectacol cu tensiune dramatică și transmitere de emoție pentru ilustrarea teatrală cum lupta dintre minciună și adevăr pot declanșa o stare generală de confuzie în societate. Tinerele din Salem declanjează conflictul pornind de la un “joc” că ar fi posedate de diavol, comunitatea se alarmează, se ajunge la judecător și la sentințe cu moartea în numele lui Dumnezeu și al adevărului. Tânăra Apigail ascunde de fapt, adevărul relației de iubire cu fermierul Proctor și devine vârf de lance al conflictului. Vlad Cristache acordă atenție deosebită îndrumării fiecărui actor distribuit pentru a configura în amănunt personajul atribuit, atenție cum mai rar o mai practică mulți regizori din generația sa. Regizorul urmărește susținerea permanentă a relațiilor dintre personaje în susținerea situației conflictuale, chiar când nu au replică pentru tensiunea momentului, rezultatul fiind un spectacol de actori și atmosferă credibilă. 

        

 Haosul declanșat în Salem de tinerele fete, e inspirat ilustrat prin scenografia compusă de Andreea Tecla & Mădălina Niculae, light design – Cristian Șimon. Decorul marchează spațiile de joc diferite din cele patru acte ale piesei; fundalul domină prin imaginea unei păduri cu copaci fără frunze și fiecare spațiu de joc e marcat diferit prin elemente din lem. Costumele respectă linia epocii în care se petrece acțiunea, culoarea neagră a lor fiind de bază. Regia și scenografia pierd din coerență în tratarea ultimelor acte ale piesei, când apar diferențe, trenări de ritm în reprezentație. Regizoral scenele de isterie ale fetelor aflate în fața judecătorului sunt exagerat compuse. Finalul spectacolului e forțat prin plasarea executării lui Proctor în loja centrală a sălii teatrului și afectează demersul emoțional. Decorul apreciabil din primele trei acte se încarcă exagerat cu atârnarea unor saci cu cei spânzurați. Durata spectacolului ajunge la trei ore și prin schimbările de decor.

         Meritul principal al regizorului este migala lucrului cu actorii. Vlad Cristache îndrumă actori din două generații care colaborează și ridică nivelul calitativ al spectacolului. Se face însă, simțită în această confruntare între generații, în unele momente, cum cei tineri nu stăpânesc tehnica vocală în rostirea cuvântului, în raport cu cei mai vârstnici și practică acel “firesc” ce anulează sensul replicii.  Două tinere, Anca Dumitra (Abigail) și Theodora Sandu (Mary), se impun prin interpretare. Este de nerecunoscut Anca Dumitra pentru cei care urmăresc serialul de la Pro tv cu comedia satirică “Las Fierbinți” unde e fermecătoarea Gianina, cum se transformă în Abigail, rol cu încărcătură dramatică. Actrița investește sinceră trăire interioară în construcția personajului, gândește replica și substratul ei, argument al conflictului și dorinței de răzbunare pe Proctor care o are Abigail. Excelentă este și Theodora Sandu în Mary prin sensibilitatea dezvăluirii minciunii “jocului vrăjitoarelor” și modului de expresie acordat relațiilor cu partenerii. 

        

 Andi Vasluianu, personalitate afirmată în numeroase roluri din teatru și film, impune abil, cu nuanță, situația în care se află Proctor prin relațiile cu soția Elizabeth și tânăra Abigail; caracterizarea personajului central de către actor, este fără reproș. Paul Chiribuță interpretează admirabil, ambiguitatea și modul de manipulare periculos prin atitudini a judecătorului, Danforth; aceiași admirație impune și Mihai Dinvale în prezentarea lui Corey, fermier apropiat de Procter. Un alt personaj construit remarcabil de Cristian Popa, este pastorul Hale, cu atenție la judecarea conflictelor în funcție de evoluția lor. Ada Simionică (Elizabeth Proctor) și Ioan Coman (Pastorul Parris) definesc esența personajelor care meritau mai multă amplitudine acordată relațiilor în ultima parte a reprezentației.

         Personaje-argument de mai mare sau mai mică importanță în acțiune, sunt definite cu precizie de Mihaela Popa (Susanna), Oxana Moravec (Ann), Lucia Ștefănescu-Niculescu (Rebecca), Ion Radu Burlan (Thomas), Ilie Gâlea (Francis), Bogdan Farcaș (Ezekiel), Karl Baker (Judecătorul Hathorne), Ioana Farcaș (Tituba), Andrei Radu (George), Lăcrămioara Bradoschi (Mercy), Ilinca Rus (Betty), Loredana Bădică, Roxana Văleanu, Oana Hanganu (Fete din Salem), Răzvan Băltărețu, Narcis Stoica, Iulian Tăsică (Călăi).

         “Vrăjitoarele din Salem” este un spectacol reușit prin interpreți și regie, în ciuda unor trenări de ritm și a unor discutabile momente vizuale. Tema spectacolului fiind adevărul și minciuna, subtil tratată regizoral face trimitere la actualitate, că sunt puncte esențiale în existența oricărei societăți, indiferent de loc și timp istoric.