marți, 22 martie 2022

``MAGNIFICUL`` - TEATRUL ``NOTTARA`` / Sala ``Horia Lovinescu``

 DEZAGREABIL!

Dezagreabil e un cuvânt delicat atribuit acestui spectacol în care de la textul ales, la regie, etc, totul e o amețire de vorbe cu pretenția de a fi ``o comedie de râsu`- plânsu ` `` cum indică subtitlul reprezentației. ``Magnificul`` e introdus în repertoriu din martie 2021 și spectacolul se joacă de mai mult timp cu restricțiile de rigoare de 30% din locurile sălii, impuse de pandemie. Acum, în 20 martie, când restricțiile s-au ridicat a avut loc și o așa zisă premieră oficială, dedicată și aniversării autorului textului, Mihai Ispirescu, pentru împlinirea vârstei de 80 de ani. Sănătate îi urăm! Numele său era cunoscut și prin ținutele vestimentare și prieteniile legate înainte de `89, când este lansat ca personalitate în 1983, ca dramaturg, de regretatul regizor Dan Micu, la Teatrul ``Nottara`` cu piesa ``Trăsura la scară``, în vremea când teatrele erau obligate să aibă în repertoriul curent piese autohtone. Piesele sale în timp, nu au invadat repertoriile teatrelor. A scris și proză, a deținut diverse funcții după `89.


``Magnificul`` este o înșiruire de să le zicem scheciuri, derulate pe două planuri. Primul ar fi activitatea primarului ``magnific`` dintr-un orășel, unde el manipulează șpăgi și fonduri europene, alături de colegii din consiliu. Al doilea plan, care atinge cote maxime de vulgaritate, este viața sexuală a primarului și soției, fiecare având, el o amantă, ea mai mulți amanți. Textul nu este nici măcar o comedie burlească. Personajele nu au pic de consistență, replica e fadă preluată parcă din știrile referitoare la furturile de venituri ale celor ajunși la putere sau din știrile de cancan despre viața personală a unor vedete. Tematica textului ar vrea să fie un fel de critică la adresa lumii de astăzi, dar e dezagreabil înfăptuită dramaturgic. Comedie sau satiră nu se poate numi, dar ... îți vine să plângi când vezi pe ce ``culmi magnifice`` a ajuns astăzi teatrul, acel teatru plătit din bani publici, acel teatru menit să cultive publicului un spirit cultural. Acest text, ca și spectacolul în tratarea teatrală, poate atrage publicul sufocat de pandemie prin specificarea că ar fi o comedie. Îl vor aplauda însă, cei din grupa analfabetismului funcțional care a ajuns astăzi la noi să înregistreze 53,5% din populație.


Regizorul Lucian Sabatos, apreciat pentru alte montări scenice, se supune docil acestui text dezagreabil și îl ilustrează ca atare, în scenografia lui Vladimir Turturică. Scenograf cu realizări excelente în teatrul independent și în teatre instituționalizate, Vladimir Turturică propune un decor cu accente metaforice căznite raportate la text. Decorul are mai multe panouri, amintind de o pivniță și marchează prin mobilier cu sens simbolic, cele două spații ale acțiunii. Sala de ședințe din primărie cu mese și scaune ponosite, are și un scaun auriu ca de tron pentru primar, iar acasă la acesta este o canapea roșie și un tablou cu un nud, cu trimitere la viața sexuală a cuplului.


Trecerea în montajul paralel de la un plan la altul, regizorul o face prin lungi cortine muzicale anoste ce debutează prin lătrăturile stridente ale unor câini. Ședințele celor de la primărie sunt școlărește expuse teatral, cu personajele stând la mese cu băutura în față, căruia unui personaj îi tulbură total mintea. Planul cuplului cu amanții de rigoare ajunge cu ajutorul textului până la momente de vulgaritate extremă cu primarul în chiloți roșii și întrebuințarea de un alt personaj a unei femei gonflabile. Sub aspect teatral și cu acest text, spectacolul e un coșmar care mai durează și două ceasuri, vrând să ilustreze fără niciun sens satiric, știri din presă, despre corupție și sex.

Personajele nu fac decât să comunice aceste știri, fără ca textul să dea un construct tipologic fiecăruia. Sunt apariții fără substanță care rostesc replici ``inspirate`` din știrile din mass media. Primarul și consilierii ar proveni din diverse partide – cel ajuns la putere și cel din opoziție -, dar toate personajele sunt doar executante de replică fără conținut interior motivațional. Mai intervin, în interpretarea aceluiași actor, alte trei așa zise personaje – Fredi Paisie, Gigi Giolgău și Colonlul Mircea Țopa, dintre care unele cică ar ancheta fraudele de la primărie, iar unul, la final, îi ia locul de primar ``magnificului``. Finalul reprezentației cu o horă, ar vrea să arate o înfrățire între hoți și justiție, ca și căsătoria primarului cu amanta, fosta soție fiindu-i nașă! Distribuția cuprinde și actori apreciați în alte spectacole, dar de astă dată nu le citez numele pentru că toți au căzut victime unui proiect teatral condamnabil, ce ar vrea să fie o satiriă referitoare la realitatea marcată grav de situația politico-socială, dar nu reușește să o facă. 

Spectacolul se prezintă publicului la sala mare a teatrului numită ``Horia Lovinescu`` în amintirea celui care a fost director înainte de `89, două decenii, promovând un repertoriu bine compus cultural cu spectacole memorabile. Horia Lovinescu ( 1917 – 1983) a fost și un dramaturg care a servit teatrul de idei cu piese solid construite dramatic, cu substrat sugestiv, iar astăzi pentru Teatrul ``Nottara`` a rămas doar numele unei săli de spectacol în care se prezintă publicului ``Magnificul``, un cuvânt cu alte sensuri în vocabular decât cel atribuit drept o așa zisă ironie în acest spectacol lamentabil.


P.S. Situația actuală a teatrului prin activitatea unor manageri, demonstrează că pandemia și acum războiul de la graniță, au afectat și afectează repertorii și manifestări în unele teatre, repertorii încropite din proiecte amatoristice dictate de diverse interese.

Când spuneam ``Sus cortina!`` că pandemia a apus, efectele ei însă, din păcate, se văd în oferta unor spectacole jalnice servind analfabetismul, cu abjecte pretenții culturale.

Un comentariu: