``VÂNĂTOAREA`` - TEATRUL ``BULANDRA``/ Sala ``Toma Caragiu``

RIGUROASĂ ANALIZĂ PSIHOLOGICĂ ...

... DESPRE NOI ȘI SOCIETATE. ``Vânătoarea`` este după filmul de Thomas Vinterberg și Tobias Lindholm, adaptare scenică David Farr, în traducerea adecvată a lui Adrian Nicolae cu vulgarități specifice mediului. În 2012, filmul a primit premi și nominalizări la Oscar și Globul de Aur. Poate să pară un experiment aducerea pe scenă a unui scenariu de film care solicită alte mijloace de tratare decât teatrul. Spectacolul regizat de Alexandru Mâzgăreanu cu o echipă de înaltă clasă, demonstrează că teatrul poate ... să bată filmul, fără să apeleze la revoluția tehnicii care a invadat teatrul în numele modernizării. Simplu și tulburător emoțional, spectacolul prinde viață pe scenă prin Actori și firește prin conceptul regizoral.

Acțiunea se petrece într-un orășel danez, o comunitate de oameni simpli, în care bărbații au un hobby – vânătoarea. Copiii merg la grădiniță și își prețuiesc educatorul, pe Lucas. Aparent totul pare liniștit în relațiile dintre localnici. Adevărul este însă, altul. Fiecare are traume, tăinuite, ce vor ieși la lumină pe parcursul acțiunii și le vor afecta viața. Micuța Clara printr-o declarație adresată directoarei grădiniței, declanșează conflictul și spulberă liniștea din comunitate. Familia ei – Theo și Mikala, are neînțelegeri grave. Clara caută iubirea părinților și a celor din preajmă. Colegul ei de grădiniță, Peter, cu telefonul mobil, în joacă îi arată Clarei niște imagini. Conflictele iscate în jurul relației Clarei cu Lucas, cea aflată în căutarea iubirii părintești, impun tensiune acțiunii și transmit publicului provocarea de a judeca relația de familie raportată la copii, în epoca tehnicii moderne. Declarația naivă a Clarei duce la acuza falsă de pedofilie pentru Lucas, devine motiv de ``vânătoare`` a bărbaților, prieteni cu el, tensiunea din comunitate crește însă, prin dezvăluiriea traumelor personale deținute de personajele mature. Subiectul acțiunii indică o temă foarte actuală, comportamentul relațional responsabil în familie și comunitate.

Acțiunea, și prin scenariu, se derulează în mai multe spații - grădiniță, sala pentru serbări unde se omagiază și Ziua Recoltei, cabana de vânătoare, biserica și slujba de Crăciun, casa lui Lucas. Fiecare loc are o semnificație simbolică. Scenografa Maria Miu, cunoscută pentru valoarea creativă, reușește să configureze ingenios fiecare loc al acțiunii prin amănunte esențiale pe ... o scenă goală. Un perete din lemn, ușor transfomabil pentru ieșiri spre altă lume, din fundal, servește semnificativ decorul susținut prin obiecte. Scaune diferite, podeaua cu puștile vânătorilor, un sac, trimit spre locul faptelor. Acest decor, folosit admirabil de regizorul Alexandru Mâzgăreanu, creează atmosferă pentru lumea frământată de tensiuni personale. Se completează atmosfera secvențelor și prin muzica datorată lui Alexandru Suciu. Melodic sau prin simple acorduri sonore, se sporesc intențiile de veselie, revoltă, sau disperare, cât și suspansul acțiunii. Corului de copii OMIS îi revin două momente de interpretare reușite.

Spectacolul provine dintr-un scenariu de film, dar regizorul nu apelează la proiecții sau alte artificii teatrale. Pentru regizorul Alexandru Mâzgăreanu principalul mod de expresie teatrală sunt Actorii, îndrumarea lor. Ei sunt cei care transmit mirajul publicului lăsat mereu cu respirația tăiată. Cum prim planul filmului este absent, regizorul îl suplinește prin tăceri trăite intens de interpreți în momentele de maximă tensiune din conflict. Accente subtile de simboluri dictate de situații sunt folosite inspirat de regizor. Cu pricepere, Alexandru Mâzgăreanu conduce configurarea scenică a rolului copiilor Clara și colegul Peter, îngrădind discret prezența lor în conflict. Cu gingășie Eva Panduru (Clara) și Andrei Voicu (Peter) își prezintă personajele. Viziunea regizorală denotă profunzime în ``citirea`` teatrală a unei impresionante rediografii de analiză psihologică a relațiilor umane. Spectacolul captează publicul prin tensiunea conflictelor cu rezultat emoțional și cultural educativ. Alexandru Mâzgăreanu se înscrie astfel, în rândul plutonului restrâns de maeștri pentru care teatrul adevătat presupune drept mijloc principal de transmiterea coerentă a unui mesaj - Arta Actorului, în umbra căreia se activează forța creativă a regizorului.

Echipa de actori din distribuție servește ireproșabil conținutul textului și conceptul regizoral. În centrul acestui joc al adevărului și minciunii naive este Lucas, educatorul, cu o viață personală amară. Se dezvăluie că e despărțit de soție, are un fiu pe Markus, s-a refugiat de la centru unde activa, în această comunitate de oameni simpli. Lucas este un personaj complex și parcă desprins din actualitatea curentă a zilelor noastre. Rolul este dificil de interpretat, dar Andi Vasluianu reușește o autentică cizelare, sensibil dezvoltată prin transpunerea în personaj, în omul cu probleme personale, cu un statut profesional reușit, dăruit cu tot sufletul, comunicării cu cei din preajmă. Singurătatea declanșată de destrămarea familiei nu îi afectează relația sinceră în fața revoltei comunității pe care nu o poate înțelege. Excelent construiește Andi Vasluianu acest personaj, ca un actor de mare valoare. 

Theo, tatăl Clarei, aflat în pragul destrămării familiei din cauza alcoolului, îl are amic pe Lucas, iar soția nu poate stabiliza releția de cuplu. Ambii o iubesc însă, pe Clara, dar problemele personale ale cuplului anulează grija de a îi arăta dragostea dorită de copilă. Sunt roluri dificil de creionat credibil, dar Cărălin Babliuc și Ioana Anastasia Anton o fac strălucit fiecare. La nuanță, în conflict trăiesc situațiile. Mirela Gorea în directoarea grădiniței, este un alt personaj de mare importanță, rezolvat desăvârșit de actriță. Confuzia directoariei în a percepe situația ivită, relația simplă de a comunica, lipsită de cunoaștere a profilului părinților, sunt transmise minunat de actriță. Personajului i se alătură Per, un funcționar al grădiniței, devenit anchetator al lui Lucas în urma declarației Clarei. Cu abilitate în exploatare rolului, Lucia Ifrim definește profilul omului simplu, lipsit de posibilitea perceperii situației, interpretarea fiind remarcabilă. În conflict intervine și Markus, fiul lui Lucas, venit să își vadă tatăl, în urma destrămării familiei. Ștefan Radu uimește prin abordarea rolului unui adolescent victimă a relațiilor de famile dar care își prețuiește tatăl și îl apară de falsa acuzție adusă de pedofilie. Se dovedește un tânăr de talent pentru profesia aleasă. Grupul de bărbați vânători, prieteni la o bere, dominatori ai comunității sunt lăudabil prezentați cu diferențieri tipologice și se completează prin Gabriel Vatavu și Ioan Paraschiv.

``Vânătoarea`` se integrează acelor puține spectacole de la care nu poți pleca indiferent. Este o nouă realizare excelentă a Teatrului ``Bulandra``. Publicul se va întâlni cu emoția și provocarea judecării de cât de periculoasă poate fi minciuna manipulatoarea pentru distrugerea unor destine și pentru comunitate.