`` CALLAS / MASTER CLASS`` - OPERA NAȚIONALĂ BUCUREȘTI

 MEMORABIL SPECTACOL PENTRU ORCINE!

Spectacolul este un act cultural unicat, senzațional și necesar oricărui spectator, iubitor de teatru sau operă. Americanul Terrence McNally a scris în 1995 acest text subtil în construct, inspirat de biografia celebrei soprane Maria Callas, dar dezvoltat pe tema cerințelor artei pentru interpret și relația cu publicul. Subiectul o are în centru pe Callas aflată la final de carieră care susține un master class cu studenții aspiranți la succes în belcanto. Fiecare tânăr provoacă destăinuirile divinei Callas. Astfel, textul devine un original one woman show. În interpretarea profesoarei Callas cea exigntă, OANA PELLEA demonstrează din nou, că este o mare actriță, conștientă de importanța atribuțiilor pe care trebuie să le dețină un artist în raportul relației cu publicul pentru a transmite emoție culturală. (Actrița a întreprins și la Naționalul bucureștean, un altfel de recital în rolul de povestitor al destinului tragic al Lenei Constante, deținut politic abuziv de regimul comunist. Spectacol impresionant prin tema aleasă de artista – cetățean pentru a oferi publicului de astăzi, o lecție de istorie a trecutului de tristă amintire. Comentarii aflați pe acest blog.)

Istoria carierei lui Callas, bogată faptic, devine un argument pentru substratul textului și mesajul spectacolului. Uimește și lasă publicul cu respirația tăiată, nu biografia-pretext a divinei Callas, ci motivele care i-au adus prețuirea publicului. Oana Pellea cu măestrie cizelează profilul personajului, transformat în judecător al solicitărilor necesare pentru întemeierea actului artistic. Interpretarea sa cuprinde multiple valențe – de la relația directă cu publicul luat drept partener, la cea cu studenții, până la momentele sensibil dramatice când destăinuie și judecă pasiunea pentru artă și sacrificiile solicitate. Confesiunile personajului se petrec prin proiectarea chipului actriței în gros-plan. O astfel de interpretare tulburătoare prin nuanța expresiei chipului, privirii, Oana Pellea o face magistral. 

Opera Națională București manifestă constant preocuparea de modernizare a spectacolelor. Acum, propune o producție aflată la îmbinarea dintre teatru și operă, o ``lecție`` și pentru soliștii stilului tradițional de interpretare, dar și pentru arta teatrală. Sub direcția muzicală - Daniel Jinga, în regia lui Laurențiu Rusescu (traducere și adaptare), spectacolul cucerește pe iubitorii operei, dar și pe cei ai teatrului. Acțiunea se derulează pe diverse planuri, bine coordonate regizoral și muzical. Un plan lansat în debutul reprezentației este relația lui Callas cu publicul, apoi relația profesoarei cu studenții care provoacă planul confesiunilor divinei în gros-plan. Împletirea acestor planuri prilejuiește Oanei Pellea trăirea intensă a fiecărui moment în a susține excelent miezul tematic al pledoariei pentru adevărul actului artistic. Actrița realizează o creație în personajul devenit simbol al artei. 

Completează armonios acest one woman show prezența partenerilor la master class. Ana Stamate este tânăra naivă studentă Sophie și definește muzical și ca actriță, admirabil rolul, ca și Alexandru Nagy pe tenorul Tony și Bianca Mărgeanu pe temperamentala soprană Sharon. Creionează relațiile cu profesoara cu atenție, Alexandru Burca în Manny, corepetitorul pianist și Alexandru Popa în rolul mașinistului. 

``Callas`` este un manifest unic despre autenticitatea artei provocatoare de emoție culturală publicului, un spectacol a cărui magie sporește prin recitalul de excepție al Oanei Pellea de care tatăl Amza Pellea poate fi mândru acolo printre stelele valori unde se află. În toamnă spectacolul se va relua în repertoriul Operei Naționale București și recomand publicului să îi caute data prezentării.

P.S. În 1997 la Teatrul ``Nottara`` s-a prezentat acelați text, dar în altă versiune - ``La divina`` în interpretarea desăvârșită a Victoriei Cociaș și în regia lui Radu Gabrea. (Spectacol comentat și pe acest blog.) Acel spectacol reușit nu specula însă, pregnant substratul tematic al evocării biografiei divinei – rostul artei pentru cultivarea publicului, făptuit cu sacrificii de creatori.