”METMOFOZA” - TEATRUL EXCELSIOR

 PERFECȚIUNE TEATRALĂ

Mulți regizori se tot zbat să impună formule teatrale noi. De pildă, ”adaptează” proză, apelează la efecte de tot felu – proiecții, etc, iar rezultatele se văd în audiența lor modestă. Regizorul de înaltă clasă internațională, Yuri Kordonsky propune publicului nuvela ”Metamorfoza” de Frantz Kafka și construiește însă, cu absolută perfecțiune teatrală, un spectacol tulburător DESPRE ... NOI. Perfecțiunea se întâlnește rar în cazul unui astfel de spectacol pornit și de la o proză; solicită alegerea textului pentru tematica sa actuală, o viziune regizorală atentă în îndrumarea actorilor și în imaginea ”ambalajului” scenografic, firește cu transmiterea emoției provocatoare către public.

Yuri Kordonsky alege nuvela lui Frantz Kafka (1883 – 1924), în primul rând, că rămâne și astăzi foarte actuală tematic. Posibila transformare a personajului Gregor într-o insectă, este de fapt, metamorfoza Omului provocată de sentimente interioare care îl macină și sunt dictate de relația cu familia și contextul social. Regizorul respectă la literă proza lui Kafka și nu aplică o dramatizare, făptuiește inteligent doar ”o adaptare teatrală” minuțiuasă și pune în față publicului oglinda chipului său. Amintim că în opera lui Frantz Kafka parabola domină cu sens cutremurător și prezintă tragicomic realitatea în stil expresionist și suprarealist. Cei care nu cunosc scrierile lui Kafka – romanele (”Procesul” sau ”Castelul”) și o serie de povestiri, au prilejul acum de ”a citi” ireproșabil nuvela. Scriitorul ceh de limbă germană, prin proza sa originală, este o valoare a patrimoniului cultural. Perfecțiunea acestui spectacol pornește de la alegerea nuvelei de către Yuri Kordonsky și se dezvoltă prin viziunea regizorală.

Kafka povestește întâmplările comis-voiajorului Gregor, cel copleșit de rutina zilnică a meseriei practicate pentru întreținerea familiei dependente de el. Întârzierea la muncă declanșează în interiorul său o sumedenie de stări, amplificate și în relația cu familia și cei din preajmă. Yuri Kordonsky respectă descrierea lui Kafka. Transformările interioare trăite de Gregor nu presupun simplist teatral imaginea unei gângăni. 

Scenografa Oana Micu realizează excelent vizualizarea cu tâlc a prozei și decorul devine un personaj. Compune un decor pe mai multe planuri de joc, central fiind camera lui Gregor și în avanscenă sufrageria familiei, cu lateralele funcțional marcate.

Cu pricepere Oana Micu apelează la rotativa scenei și posibilități tehnice de transformare a camerei în care obiecte și personaje se pot plasa pe pereți pe o linie suprarealistă perfectă. Decorul se mulează în funcție de relatarea stărilor lui Gregor, descrisă de Kafka. Costumele sunt la rândul lor, în amănunt create pentru profilul personajelor și dominate de jocul culorilor între alb și negru. Desenate în stilul epocii lui Kafka dețin însă, fiecare trimiteri simbolice la rostul tematic și caracterizare personajelor.

 De pildă, metaforic este costumul lui Gregor și al aparițiilor celor care devin alter ego al stărilor sale. Într-o pijama albă, Gregor va îmbrăca un palton negru când se trezește să plece la slujbă și încep frământările că a pierdut trenul și nu mai poate ajunge. Oana Micu se dovedește o scenografă de mare talent ”povestind” teatral în termenii expresionismului, suprarealismului, subtextul prozei, dar și prin colaborarea perfectă cu viziunea regizorului. Acțiunea nuvelei nu are suspans conflictual, tensiune și ritm, scenografia însă, le impune vizual senzațional.

Regizorul Yuri Kordonsky ”traduce” teatral cu rafinament scenic, descrierile stărilor și relațiilor dintre personaje prin interpretarea actorilor admirabilă. Gregor și toți din jurul său sunt Oameni cu probleme interioare diverse dictate de caracter. Întârzierea la locul de muncă îi declanșează posibile noi relații cu familia și cu cei din preajmă. 

Marius Turdeanu se transpune excelent în Gregor, trăiește intens dublarea cuvântului descriptiv din nuvelă prin expresie, privire, atitudine corporală, dar și prin exploatare a subtextului replicilor atribuite. Gregor prin Marius Turdeanu devine un Om care se confruntă cu relațiile curente din familie și cu cele dictate de scietate. În funcție de tensiunea acestor relații, imaginea lui Gregor se amplifică simbolic prin aparițiile unor alterego. În aceiași ținută ca Gregor, apar și punctează expresiv frământările sale – Matei Arvunescu, Alex Popa, Dan Pughineanu, Mircea Alexandru Băluță. 

Universul familiei este compus din părinți și sora lui Gregor.Tatăl se vrea atoritar și este marcat de obsesiile funcției avute cândva; Bogdan Nichifor dezvăluie cu fină ironie profilul tragicomic al personajului. Mihaela Trofimov realizează admirabil la nuanță portretul unei mame bolnăvicioasă care oscilează între iubirea față de fiu, dar și dorința de a îi stopa transformarea, fiind o femeie modestă și supusă tatălui. Greta, sora lui Gregor, dorește să devină violonistă și își adoră fratele, manifestă chiar înțelegere față de el; Oana Predescu realizează o interpretare remarcabilă, în profunzimea caracterizării personajului. Relațile din această familie sunt cu perfecțiune sugerate de cei trei interpreți. În universul familiei apare și Servitoarea, care privește cu dispreț pe membrii săi; Dana Marineci marchează credibil fiecare atitudine a Servitoarei. 

Contextul social în care trăiește Gregor este prezentat prin aparițiile Administratorului (Mihai Mitrea) și a Chiriașilor (Dan Clucinschi, Dragoș Spahiu, Ovidiu Ușvat). Fiecare personaj prin interpretarea iscusită a actorilor este tipologic reprezentativ pentru societate, par caricaturi ale unei realități amare.

Perfecțiunea interpretării personajelor sporește prin sprijinul din umbră oferit de Andrei Doboș (sound design); mereu sunt folosite sonorizări obesive și semnificative tematic – ploaia de afară care marchează geamul mare al camerei lui Gregor, bătăile ceasului sau interpretarea la vioară a Gretei. Efectele sonore sugerează metaforic minunat universul familiei și pe cel social. Manevrarea luminii de Cristian Simon completează metafora admosferei acestui univers chinuit de relații tragicomice.

Yuri Kordonski cu măestrie dezvoltă o viziune regizorală prin metafore delicat impuse în stil realist. Impresionează triada personajelor cu trimitere spre un singur ... corp – Omul, ca și finalul teatral al reprezentației. Gregor s-a confruntat cu frica, disperarea, dezamăgirea, deznădejdea, iubirea, revolta, epuizarea, neputința sau resemnarea, iar în finalul reprezentației este ”crucificarea” Omului, inspirată din celebrul desen al lui Leonardo da Vinci.

”Metamorfoza” transmite fără efecte video, emoție ca într-un film prin imaginile Omului aflat în diverse stări spirituale. Mesajul amintește că Omul trebuie să gîndească și să judece relația cu lumea – familie și societate. Publicul, indiferent de vârstă sau pregătire clturală, va fi captivat de acest spectacol perfect prezentat teatral și provocator de emoție.