” IMPERFECȚIUNE” ... LA SUPERLATIV!
De 36 de ani UNITER organizează Festivalul Național de Teatru, proiect important pentru mișcarea teatrală, inițiat de regretatul Ion Caramitru.
Ediția actuală a atenționat că ”propune o reflecție asupra (im)perfecțiunii și a felului în care ne definim astăzi relațiile cu ceilalți, cu societatea și tehnologia”. Au fost selectate 36 de spectacole din stagiunea 2025 – 2026 de către Raluca Cîrciumaru, Alina Epîngeac și Sebastian-vlad Popa. Cităm din argumentele selecției celor trei ”curatori”, prezentate în programul FNT36.
# Raluca Cîrciumaru - ”o textură umană”: ”(...) E grozav să ne putem bucura de pașii pe care tehnologia îi face în artele spectacolului la nivel de efecte și mijloace și, în același timp, de idei analog și autentice. Idei care riscă să fie imperfecte. Există o textură umană puternică pe care o regăsesc în spectacolele din selecție și cred că această textură indescifrabilă, complexă, reală este esența acestei ediții de FNT.”
# Alina Epîngeac - ”Perfect? Uman!”: ” (...) FNT36 devine timp de zece zile locul perfect de întâlnire al imperfecțiunilor fantastic de umane. Spectacolele reunite sub semnul acestui (...)perfect uman suspendat între paranteze pătrate sunt invitația noastră între reflexie, contemplare, mirare și implicare în realitatea ultimei stagiuni teatrale. Perfect? Uman!”
# Sebastian-vlad Popa - ”neapărat: de imperfect” ; ” (...) toată lumea înțelge că nu de perfect uman e vorba, ci, neapărat de imperfect. Asta ne ține împreună, imperfectul. Dar eu ador mașina, algoritmul. Gramatica (sclifosită), lucidă de propia ei exhibiție, îmi face mai bine decât analfabetismul tandru. Astfel, la ce bun clovnul, care e mașina prin excelență gramaticală? Mașina nu va ucide, e curată. În schimb, omul, imperfect uman, da. Întâmplarea istoriei face ca astăzi imperfecțiunea omului să capete un preț excepțional. Să vedem dacă ne doboară inflația.”
Am urmărit în calitate de simplu spectator această selecție care uimește prin alăturarea unor spectacole excelente, emoționate și provocatoare la judecată în tratarea unei teme și transmiterea unui mesaj, cu să le zicem experimente, sub firma inovației teatrale, unele rezultat al imposturii autorilor. Festivalul Național de Teatru în majoritatea edițiilor anterioare prezenta spectacole selectate în numele valorii și care serveau cultural – educativ Marele Public. FNT36 prin diversitatea slecției efectuate în urma unui joc de-a (im)perfect – perfect a servit sporirea procentului alarmant de anafabetism funcțional aplaudat la scenă deschisă de ... spectatori, majoritatea tineri, rezultat al unui sistem educațional jalnic. Este ridicol să alături prezentării într-un Festival - ”DE PROFUNDIS” cu ”Lirda” , ”METAMORFOZA” cu ”Nora” , ”COMEDIA ERORILOR” cu ”Regele Lear”, ”LAKME”cu ”Carmen” sau ”MAI E VREUN CANDIDAT?” cu ”O scrisoare pierdută”, primele sunt spectacole remarcabile în regia lui Răzvan Mazilu, Yuri Kordonsky, Sînziana Stoican, Andrei Șerban, Ada Milea; au fost alăturate lor și experimente propuse de Leta Popescu, Bobi Pricop, Silviu Purcărete, Ada Lupu Hausvater, Alexandru Dabija, nume de prestigiu majoritatea, care nu întodeauna reușesc viziuni regizorale așa zis moderne, apelând unii și la dramaturgi consacrați valoric.
O propunere de trimitere directă la prezentul societății noastre aflate în haos politic au fost spectacolele ”SOARE, AMOR ȘI ÎNTUNERIC” după Mihail Sebastian în regia lui Alexandru Mâzgăreanu (Teatrul Tineretului Piatra Neamț) și ”Iubitul meu dușman” text și regie Gianina Cărbunariu (Teatrul Național ”Marin Sorescu” Craiova). Cu abilitate Alexandru Mâzgăreanu a folosit ”Jurnalul” lui Sebastian și piesa ”Jocul de-a vacanța” pentru a arăta pericolul repetării unor tragice momente istorice – legionarii și ”patriotismul” lor, într-o excelentă formulă teatrală; spectacolulul lăsa publicul cu respirația tăiată în multe momente. Gianina Cărbunariu a inventat un text care părea o discuție la cîrciuma din sat despre Ceaușescu, revoluție, urmările ei în toate aspectele societății actuale, cu fantomele trecutului, cu diverse convingeri politice ale fiecărui cetățean, totul ambalat artistic confuz; în final, la aplauze, regizoarea a adus ostentativ o lozincă scrisă cu roșu - ”NU TRAGEȚI în cultură și educație!”. Din păcate, spectacolul său și foarte multe din cele selectate în FNT36, au tras ... cortina peste cultură și educație.
Comentarii despre spectacolele meritorii ajunse în FNT36 puteți afla și pe blogul ”Spectator”. Inexplicabil totuși, de ce alte spectacole ”perfecte” și sub aspectul inovației și adaptării la realitatea curentă, nu au fost selectate. Un exemplu este și ”Rinocerii” în regia lui Vlad Massaci la Teatrul de Comedie. S-a optat pentru alți ... ”rinoceri”.
Prezentăm observații despre câteva spectacole ”imperfecte” din FNT36.
 |
# ”O SCRISOARE PIERDUTĂ” de Caragiale, adaptare și regie Alexandru Dabija, la Teatrul Act care a lansat teatrul independent și a câștigat prețuire printr-un repertoriu de calitate, în interpretări memorabile. De astă dată, Alexandru Dabija, autor al regiei unor spectacole senzaționale la Teatrul Act oferă o tratare stupidă a piesei arhicunoscte, cu personajele în uniforme militare, cu imaginea lui Hitler atribuită lui Cațavencu, accente vulgare plasate pe replici; grotescul domină viziunea regizorală și anihilează substanța piesei, cât și interprearea unor actori de prim rang ai teatrului.
# ”NORA” de Sivan Ben Yishai (dramaturg israelian), regia Bobi Pricop,Teatrul Național Târgu Mureș, - Compania ”Liviu Rebreanu. Alegere repertorială are drep pretext piesa lui Ibsen - ”Nora sau Casa de păpuși”, dar atacă diverse teme actuale legate de familie, de culisele și starea teatrului, personajul principal fiind ... un cor comentator. Regizorul încearcă să evidenieze numeroasele teme ale textului, fragil construit dramatic. Se încearcă atribuirea actualizării lui Ibsen, subliniată în debutul reprezentției prin ... aruncarea cărții norvegianului de către cei din cor! În final, personajele corului, distrug casa Norei, se dezbracă de veșminte, rămân în lenjerie intimă neagră la culoare și susțin un lung monolog cu tentă moralizatoare. Un spectacol incoerent și plictisitor conceput în intenția modernizării imaginei teatrale.
# ”REGELE LEAR” de Shakespeare, regia și adaptarea scenică Silviu Purcărete, scenografia Dragoș Buhagiar, muzica originală Vasile Șirli, Teatrul Național ”Marin Sorescu” Craiova. Piesa bătrânului Shakespeare devine o adaptare originală a ... basmului lui Ispirescu ”Sarea în bucate” în conceptul celebrului și vârsnicului regizor Silviu Purcărete. Substanța replicilor bogată în nuanțe tematice dispare, ca și consistența personajelor. Fraților vitregi Edmund și Edgar le este asigurat un rol central, Cordelia deghizată în Bufon îl însoțește pe Lear. Scenografia se rezumă în principal la numeroasele costume sub formule diverse, ajunse până la lenjerie intimă. Muzica însoțește prin efecte sonore deplasările lui Lear în furtună. Distribuția cuprinde actori stimați – Claudiu Bleonț (nelipsit din ultimele producții ale regizorului) este Lear, se remarcă Sorin Leoveanu în Glouceter care încearcă să creioneze un profil personajului supus la orbire cu ... mult ketchup și ... completează distribuția cei 12 slujitori (tehnicienii teatrului) care manevrează elemente pentru decor (masa, scaune, pahare, etc), alături de un gentilom dotat și cu replică. Spectacolul începe cu o o masă bogată, cu Edmund cel perfid în prim plan; pe masă e adus un tort imens când vine Lear care îl împarte celor două fiice – Goneril și Regan și se revoltă la replica Cordeliei, o pedepsește aruncându-i pe față frișcă din tort . În final revine masa bogată dominată acum de celălalt frate Edmund care a urmărit pe Lear cu diverse transformări ca balerin pe poante sau nebunul Tom într-o cutie de carton. Efectele regizorale sunt numeroase și surprinzătoare, pline de fantezie! Lipsesc însă, spectacolului coerența și raportarea la substanța tematică a piesei lui Shakespeare, spectacolul fiind un experiment lipsit de fior emoțional.
”CARMEN” de Georges Bizet, regia Ada Lupu Hausvater (Opera Națională București) Cum nu se poate întreprinde o adaptare ( libret / muzică) într-un spectacol de operă, regizoarea a încercat un efect novator în ilustrarea vizuală a prețuitei opere ”Carmen”. A derulat acțiunea pe două planuri, cel dedicat conflictelor din jurul lui Carmen cu iubirile sale este mereu dublat de momente coregrafice axate mai mult pe bărbați cu trimitere spre realitatea cunoscută că dragostea se poate petrece și între cupluri de bărbați. Fumul sufocă multe momente, motivat că femeile lucrau într-o fabrică de țigări; efectele vizuale sunt numeroase și distrug receptarea conținutului muzical, te provoacă să închizi ochii pentru a savura muzica lui Bizet.
FNT36 a avut firește și 50 de evenimente adiacente spectacolelor – spectacole lectură, dezbateri, conferințe, expoziții, lansări de carte.
Felicitări organizatorilor pentru efortul depus să arate pericolul ... imperfecțiunii active în mișcarea teatrală.
P.S. Ediția 36 a sugerat și apariția unor noi curente teatrale. Este spre apus se pare curentul proiecțiilor cu efecte metaforice, dar se dezvoltă curentul de a rezuma costumul la ... modele de chiloți! Sunt și regizori însă, care renunță la ei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu