“TELEFONUL DIN COLȚUL STRĂZII” - LICEUL “LAZĂR” (gazdă)

POEZIA, IZVOR DE INSPIRAȚIE PENTRU TINERI CREATORI!

Tinerii actori și regizori caută cu disperare un loc de afirmare în teatrele independente sau în sălile mici ale unor teatre de stat care sâ le găzduiască proiectele. În majoritatea cazurilor însă, proiectele servesc un repertoriu superficial ales. Am întâlnit însă, și spectacole remarcabile, surprinzătoare, cu adresă directă către colegii de generație spectatori – “Telefonul din colțul străzii” și “Hide and Seek”, spectacole itinerante găzduite fie în licee, fie în săli ale unor foste case de cultură.

       Recitarea poeziei, conținutul ei, sunt străine majorității tinerilor actori. Dacă Ion Caramitru e meșter în comunicarea versului, ca și Horațiu Mălăele sau Oana Pellea, rar, foarte rar se întâlnesc spectacole de poezie cu tineri actori. Doar tânărul Lari Giorgescu sub îndrumarea de excepție datorată lui Miriam Răducanu, a reușit un spectacol memorabil – “Poezia visului” pe versurile lui Emil Botta, la “Unteatru”.

        Acum, patru tineri actori în coordonarea regizorală și coregrafică a scenaristei OANA RĂSUCEANU, propun un spectacol uimitor, emoționant pe versurile regretatului poet Cristian Popescu – “Telefonul din colțul străzii”. Surprinzător, spectacolul realizat cu sprijinul ArCuB, nu e găzduit de vreun teatru, a mers itinerant prin licee, cu scopul cultural de a face cunoscută tinerilor, personalitatea unui poet. Cristian Popescu trecut în neființă la 36 de ani, este considerat cel mai original poet al anilor ’90. Poezia sa specială, amestec de vis și surprindere a realului, arată un fin observator al actualității ce trece imagini existențiale prin filtrul sugestiei și provocării la judecată.

         Cunoscuta scenaristă de film, Oana Răsuceanu concepe senzațional un scenariu din poeziile lui Cristian Popescu pentru a construi o poveste aparent reală despre drumul vieții, pornind de la tinerețe până la bătrânețe. Drumul se mulează pe traseul unui “tramvai” invocat de poet, unde se întâlnesc diverși călători, fiecare cu problemele sale. Scenariul speculează farmecul versului, pătrunde în profunzimea lui și ilustrează teatral prin mișcare, dans, gest, expresie, trăirea intensă a cuvântului rostit. Muzica inspirat propusă de Sebastian Hamburger, proiecțiile video dirijate de Adi Marineci, video design – Luca Achim și sound design – Vasile Manta, completează scenografia Andradei Chiriac și devin suport creator de sugestii referitoare la viața curentă. Oana Răsuceanu oferă un exemplu de viziune regizorală inteligent construită, cu multă grijă față de bogăția cuvântului. Spectatorii, elevi ai Liceului “Lazăr”, se dovedeau a fi vrăjiți de reprezentație, își țineau adeseori respirația, impresionați fiind de cele petrecute pe scenă.

        Versurile prindeau adevărată viață prin interpretarea de excepție a tinerilor actori IRINA VELCESCU, ADINA LUCACIU, CRISTIAN POPA și GEORGE ALBERT COSTEA. Acești minunați actori a căror nume se impun a fi reținute, realizau fiecare,  performanțe prin modul în care cu firesc, pentru câteva minute, se mulau pe mai multe tipologii, caracterizate prin trăirea sinceră a cuvântului, prin mișcare expresivă sau dans. “Recitalul” alcătuit din o sumedenie de secvențe, surprindea momente din viață, admirabil prezentate în game diverse de tinerii actori. Nu lipsea nici susținerea relației interactive cu spectatorii, luați părtași a privi mai atent în jurul lor, cum parcurge fiecare om drumul vieții din care nu lipsește comunicarea prin telefonul magic.

        “Telefonul din colțul străzii” demonstrează că pentru tinerii actori dotați cu har cultural, poezia poate deveni izvor de inspirație în a cuceri emoțional publicul. Rămâne un spectacol bijuterie, un spectacol exemplu de creativitate al tinerei generații, de dăruire pentru a arăta că teatrul are drept principală menire pe cea culturală. Sperăm că acest “Telefon” își va afla un loc de găzduire și în repertoriul unui teatru mai mult sau mai puțin independent.

“HIDE AND SEEK – UNDE EȘTI?” – TEATRUL “PODUL”

INIȚIATIVĂ DEMNĂ DE URMAT

         Cum numeroasele universități de arta actorului, produc anual absolvenți pe bandă rulantă ca rulmenții, aproximativ 300 pe an, normal actorii își află foarte greu un loc de afirmare. Teatrul independent încearcă promovarea unora, dar proiectele au început a fi sub un nivel cultural în mjoritatea lor.

         

  La cunoscutul cândva Teatru “Podul”, din 1967 s-au lansat tineri actori, astăzi deveniți personalități ale mișcării teatrale, pregătite de Cătălin Naum, o personalitate trecută în neființă. Acum, Fundația Carta în colaborare cu ArCuB a inițiat “proiectul de facilitare a comunicării în rândul tinerilor, dialog prin teatru”, un proiect necesar, remarcabil. Proiectul prin tematica piesei “Hide and Seek” scrisă de dramaturgul german contemporan Esther Rolz, atacă problemele esențiale cu care se confruntă tinerii din licee, provoacă la judecarea sensibilă a diverselor situații – comunicare, dragoste, droguri și relația cu vârstnicii. Proiectul oferă și pentru patru tineri actori prilej de remarcare. În urma unui casting – LIVIANA MURGOCI, BEATRICE RUBICĂ, TUDOR ANDRONIC și DANNI IONESCU, au avut șansa de a se impune în compania unei actrițe multipremiată, CLARA FLORES, cu o bogată experiență. Regizorul Dragoș Câmpan a construit un spectacol deosebit. La sfârșitul fiecărei reprezentații, Fundația Carta invită actori cu o carieră reușită pentru comentarii privind problemele cu care se confruntă tânăra generație.

       Alegerea repertorială inspirată se axează pe povestea a două fete și doi băieți, colegi de liceu, și a femeii de serviciu a școlii, iar de la o scenă la alta crește suspansul conflictelor și printr-o replică inspirat scrisă. Traducerea piesei de Victor Scoradeț aplică atent limbajul “cool”, ferindu-l de o vulgaritate inutilă.

       Spectacolul captivează publicul tânăr, fiind regizat alert de Dragoș Câmpan, cu știința exploatării planurilor acțiunii și a subinierii subtextului replicii. Scenografa Iuliana Gherghescu marchează inspirat tematica scrierii. Decorul său este simplu, dar nu simplist; definește locul de întâlnire a tinerilor rebeli, la WC, iar costumele servesc perfect definirea fiecărui personaj.

      

  Pe unii tineri din distribuție i-am întâlnit în roluri mici în spectacole banale, dar de astă dată fiecare dovedește că deține calități deosebite care sperăm că vor fi valorificate și în alte proiecte. Micuță, aparent fragilă, Liviana Murgoci interpretează personajul Paula, o fată retrasă, măcinată de probleme personale ce vor fi dezvăluite în final. Excelent caracterizează personajul, tânăra actriță, cu sensibilitate, marcând și stările dramatice interioare. Vanesa, prietena Paulei este o adolescentă frivolă, rol în care se remarcă Beatrice Rubică prin farmecul personal aplicat personajului și prin susținerea nuanțată permanent a relațiilor cu fiecare partener. Deosebit este Tudor Andronic prin modul în care definește profilul adolescentului Luca, un tânăr ce ascunde colegilor de liceu că este fiul femeii de serviciu. Interpretul deține abilitatea de a evidenția substratul cuvântului rostit. Credibil prezintă Danni Ionescu tipologia adolescentului care farmecă fetele, dar e sclavul drogurilor. Actorul reușește să sugereze și efectul pastilelor luate în comportamentul lui Daniel.

       Minunat construiește Clara Flores personajul unei femei cu un destin chinuit ce s-a visat cântăreață și a ajuns o sărmană femeie de serviciu. Actrița transmite cu finețe cum stările exterioare de comunicare ale personajului sunt dublate de gânduri interioare diferite în funcție de relația cu fiecare licean întâlnit.

       “Hide & Seek – Unde ești?” este un proiect independent demn de toată lauda pentru că se adresează prin tematica piesei unui important segment social – tinerii și pune în evidență tineri actori, arătând necesitatea de a se implica în spectacole în care le poate fi folosit pe deplin harul deținut. Avem speranța că acest spectacol va fi primit nu numai în licee, ci și în repertoriul unui teatru independent.

P.S. “Telefonul din colțul străzii” și “Hide & Seek – Unde ești?” sunt două spectacole excelente cu tineri actori din cadrul programului ArCuB , “Ești București 2015”. Aceste spectacole însă, merită mai multă prețuire prin susținerea lor și de către ArCuB  la sala nouă de pe Lipscani, la Hanul Gabroveni.     

                    

“PESCĂRUȘUL” – TEATRUL NAȚIONAL “MARIN SORESCU” din CRAIOVA

CUCERITOR DE ACTUALĂ ILUSTRAȚIE TEATRALĂ

         În ultima perioadă, Cehov atrage insistent regizorii în dorința de a arăta cât este de actual dramaturgul. Unii reușesc, alții nu, în special cei care îl i-au drept pretext pe Cehov pentru viziunea lor teatrală. După câțiva “pescăruși” cu aripile frânte pe diverse scene, “Pescărușul” Naționalului craiovean surprinde și atrage atenție prin inventiva sa ilustrare care nu știrbește prin nimic intențiile acestei valori a dramaturgiei universale.

         Regizorul grec Yiannis Paraskevopoulos este autorul acestui spectacol reușit ca inovație teatrală, dirijorul care a reunit în jurul său o echipă admirabilă, actori și scenograf. În 2006, acest regizor de marcă europeană, se remarcă la Craiova prin spectacolul original și impresionant, “Medeea” de Euripide și cu încredere în colectiv mai pune în scenă “Romeo și Julieta” de Shakespeare și “Lysistrata” de Aristofan. Acum, Yiannis Paraskevopoulos își dorește și reușește să propună un altfel de Cehov, actual, fără să îi afecteze  esența. Pornește pe calea actualizării prin îmbinarea a trei variante de traducere a piesei pentru a se adapta limbajului verbal direct al mileniului trei, fără să cadă în vulgaritatea întâlnită adeseori. Tematic în viziunea sa, regizorul urmărește să exploateze din scrierea lui Cehov spinoasa problemă a “căutării de zone noi în artă” concretizată prin personajele din “Pescărușul”, actori și scriitori de profesie, dar atenționând că și aceștia sunt caractere măcinate de probleme personale, dictate de relațiile particulare de familie sau de dorința iubirii. Yiannis Paraskevopoulos transpune coerent subiectul piesei în zilele noastre. Dezvoltă acțiunea în trepte, pornind de la sugestia de teatru în teatru existentă la Cehov în primul act, trece prin precizări pentru indicarea conflictului, ca apoi să sublinieze prin vizualizarea metaforic teatrală substratul cauzelor ce declanșează confruntările dintre cele patru personaje centrale preocupate de artă, actori și scriitori. Servesc și vor să servească teatrul ca actrițe, Arkadina ajunsă actriță celebraă și Nina ce își dorește aceiași profesie; Trigorin, iubitul Arkadinei este scriitor cunoscut, iar fiul ei Treplev visează la același statut. Conceptul regizoral arată că aceste personaje speciale prin profesia pentru care au optat, au însă, la fel ca orice om, defecte morale și calități.

         Un sprijin excelent pentru viziunea regizorală devine scenografia Liei Dogaru care în altă stagiune, la un alt teatru, a conceput modest decorul unui “Pescăruș” cenușiu. Colaborând perfect cu regia, Lia Dogaru desenează acum un decor în trepte. Cum reprezentația pornește de la convenția de teatru în teatru cu prezentarea în fața Arkadinei a unui monolog scris de fiul ei Treplev și interpretat de Nina – moment original și șocant tratat teatral de regizor -, cortina e trasă, și în fața ei doar două trepte indică cadrul scenografic. Scena este interactiv tratată regizoral, spectatorilor integrându-se și Arkadina cu suita sa.

Lia Dogaru va folosi apoi, treapta superioară ca un practicabil ce se rotește mereu cu sens, fiind spațiul de joc al marilor confruntări. Inspirata marcare a decorului prin acest practicabil mobil și prin câteva obiecte de mobilier prinde spectaculozitate prin jocul culorilor ce marchează în special fundalul. Prin schimbarea culorii de la albastru ca lacul indicat de Cehov, la roșu și apoi, gri sau negru, fundalul devine un personaj, comentator subtil al conflictelor. Efectele cromatice construiesc un spectacol pictural. Costumele sunt create în linie elegantă pentru Arkadina sau Trigorin și cu accente funcțional aplicate pentru indicarea tipologiei celorlalte personaje. Lia Dogaru a realizat o scenografie de atmosferă, servind strălucit proiectul regizoral.

         Decorul comentează situațiile, ca și cele două personaje alese de regizor – doctorul Dom și argatul Iakov, care din prima scenă dau glas numeroaselor precizări din parantezele textului scris de Cehov. Aceștia pe întregul parcurs al reprezentației, vor puncta relațiile dintre personaje și substratul situațiilor. Inițiativa regizorală originală este binevenită în raport cu tematica scrierii. La premieră însă, se făcea simțită nevoia de a sporiri dinamica interpretării acestor precizări. Contribuie la unitatea reprezentației și ilustrația muzicală datorată lui Manos Milonakis. Integrarea în partea muzicală a melodiei lui Amy Winehouse, “Back to Black” în interpretarea Ninei și Mașei, rămâne însă, un accent forțat.

         Stâlpii spectacolului care transmit emoție tratării novatoare a piesei într-un concept regizoral ce uimește prin colorit, sunt actorii. Fiecare rol este abil construit. Greul cade totuși, pe umerii celor patru piloni ai conflictelor, Arkadina, Nina, Trigorin și Treplev preocupați de dezbaterile despre artă și individualitatea creatorului. Excelent construiește Cerasela Iosifescu personajul Arkadinei. Propune o femeie seducătoare, sigură pe sine, autoritară, colerică uneori, dar cu o sensibilitate interioră ascunsă. Îmbogățește nuanțat profilul acelei artiste consacrate pentru care teatrul a devenit scop egoist al existenței și inconștient ajunge a se comporta teatral în viața zilnică, în familie. Cerasela Iosifescu susține complex și relația Arkadinei cu Trigorin, sugerează motivarea acceptului trădării în iubire a scriitorului prin cunoșterea profundă a superficialității acestuia pentru care celebritatea actriței rămâne un sprijin în afirmare. Interpreta realizează o Arkadină modernă, respectând profilul psihologic creat de Cehov.

Mereu activ în diverse teatre din țară, Sorin Leoveanu se întoarce la Naționalul din Craiova și prezintă substanțial caracterizarea lui Trigorin. Insuflă în substrat mediocritatea acestui scriitor egoist în relații, ambițios, pragmatic; aventura cu Nina rămâne doar, un experiment amoros, dar interpretul dezvăluie subtil și frământările, nemulțumirile ascunse ale scriitorului căutător de inspirație. Tinerii aspiranți la artă, Nina și Treplev, prind o altă înfățișare teatrală prin Iulia Colan și Vlad Udrescu. Lui Treplev cel preocupat de inovație în scrieriile sale, actorul îi definește credibil naivitatea, atent fiind să sublinieze și cauza ce îi provoacă ambițiile personale, relația nefericită cu mama sa Arkadina. Încearcă să impună un alt desen Ninei, tânăra actriță Iulia Colan. Visurile de celebritate ca actriță, superficialitatea în demersurile Ninei sunt uneori punctate de interpretă, dar rolul rămâne uniform tratat ca imagine generală. În jurul celor patru apar o serie de personaje ca sprijin în definirea psihologiei unui segment social. Remarcabil o prezintă pe Mașa și eșecul său în dragoste, Iulia Lazăr, cu accente de ironie bine plasate. Fratele Arkadinei este conceput nuanțat pentru a atenționa asupra lipsei sale de preocupări, de Valentin Mihali. Cu știința susținerii rolului dublu de comentator al teatrului în teatrul vieții sub chipul doctorului Dom, Adrian Andone prezintă remarcabil această inventivă tratare a personajului. Intervin corect în susținerea conflictelor Anca Dinu în Poliana, Dragoș Măceșanu în Medvedenko, Cătălin Vieru în Iakov. Exagerate sunt concepute regizoral intervențiile lui Șamraev (Eugen Titu) ca administrator al propietății Arkadinei.

         “Pescărușul” Naționalului din Craiova este o recitire inovatoare reușită a piesei lui Cehov, într-un adevărat spectacol pictural ce surprinde prin bogăția sugestiilor și prin interpretările deosebite ale unor personaje centrale. “Psihologul” societății, Cehov se dovedește din nou a fi … contemporanul nostru.

P.S. Un an nou cu inspirație urez slujitorilor Thaliei, actori, regizori și scenografi! Să întâlnim în 2016 spectacole remarcabile la tot pasul!

“CUTIA PANDOREI” – ArCuB …

… “CUTIA”  FASCINANTĂ A TALENTULUI

        

Centrul Cultural al Municipiului București – ArCuB desfășoară o efervescentă activitate. De pildă, proiectele sale derulate doar în cele două sălii de pe Batiștei și de pe Lipscani la Hanul Gabroveni, propun mereu spectacole de teatru ireproșabile. Ultimul este “Cutia Pandorei” de Thuroczy Katalin, cu Mariana Mihuț și Șerban Pavlu în regia lui Felix Alexa, spectacol ce poate fi considerat un eveniment prin revenirea actriței pe scenă după o mai lungă absență.

         Dramaturgul maghiar contemporan Thuroczy Katalin a mai fost prezent cu succes în repertoriul unor teatre de la noi și în mod cert și “Cutia Pandorei” va fi un punct de atracție pentru public. Piesa scrisă cu mult nerv este o comedie neagră savuroasă, cu o replică vie și un conflict exploziv, plin de suspans. Nu dezvăluim nimic despre acțiunea cu iz polițist condusă de “tanti Hilde” vizitată de un “hoț”, doar precizăm că substratul textului sugerează confruntarea epocii trecute cu societatea de astăzi.

         Felix Alexa (regia, ilustrația muzicală, lighting design) ca un rafinat meșteșugar, construiește un spectacol captivant prin punerea în valoare a harului marii artiste Mariana Mihuț în compania unui actor dodat cu multiple capacități, Șerban Pavlu. Într-un ritm alert ce taie respirația privitorului, concepe fiecare scenă încărcată de suspans, fie pe linie comică, fie pe cea dramatică. Spectacolul te obligă să îl mai vezi odată pentru a îl savura și descoperi noi aspecte din tumultoasa sa desfășurare.

         Prin toate rolurile înfăptuite, Mariana Mihuț și-a câștigat prestigiul de Mare Artistă. Acum, acceptă un personaj tragicomic în care jonglează fantastic cu umorul, dar și cu lacrima provocată de stările extreme prin care a trecut în viață. Evocările lui tanti Hilde sunt încărcate de multiple sensuri și speculate impresionant de Mariana Mihuț. Actrița trăiește uluitor fiecare moment evocat, cât și relația directă cu “vizitatorul” ivit în casa Hildei. Dezinvolt interpreta trece de la o situație la alta, cu umor, dar și cu forță dramatică. Substratul conflictului având la bază trecutul unei familii avute și prezentul unei pensionare amărâte, este admirabil punctat de această actriță unicat a teatrului nostru. Interpretarea sa memorabilă continuă performanța din “Îngropați-mă pe după plintă”, spectacolul de marcă al Teatrului “Bulandra”.

         Excelent este Șerban Pavlu în rolul “hoțului” și prin modul în care susține relația cu partenera sa Mariana Mihuț. Acest actor câștigă întodeauna aprecieri în gama largă de partituri abordate, comedii sau drame, în teatru sau film. Cu finețe Șerban Pavlu tratează treaptă cu treaptă evoluția “hoțului” care caută … ceva de interes pentru ambele personaje. Din situații extreme comice, actorul trece personajul în cele dramatice de disperare, cu măsură în expresii.

         Scenografa Andrada Chiriac oferă reprezentației o imagine semnificativă ce servește inspirat sensurile fiecărui moment al acțiunii. Totul se petrece într-o cameră încărcată de obiecte vechi, unde fiecare joacă un rol aparte pentru atmosfera dictată de conflict.

         “Cutia Pandorei” se transformă în … “cutia” fantastică a talentului creativ. Spectacolul confirmă că ArCuB este un tărâm cu oferte culturale deosebite.

P.S. Recomand să vizionați acest spectacol ce stârnește bună dispoziție și multe gânduri!

“UNTEATRU” ARE O NOUĂ CASĂ!

UN ALTFEL DE TEATRU INDEPENDENT

         În urmă cu cinci ani în spatele CEC, într-o clădire tare amărâtă, lipsită de încălzire, începea să funcționeze un nou teatru independent – UNTEATRU. Inițiativa a doi tineri regizori, Andrei și Andreea Grosu, de a defini personalitatea unui teatru independent printr-un repertoriu solid cultural, s-a înfăptuit cu eforturi și s-a bucurat de succes. S-au integrat în proiectele acestui “altfel de teatru independent”, tineri regizori și actori liber profesioniști, dar și actori din teatrele instituționalizate din Capitală, chiar și din țară. Au realizat nu experimente banale, ci spectacole cu adevărat novatoare ca formulă teatrală.

         Multe din spectacolele sale au fost selectate în diferite festivaluri, în Feativalul Național de Teatru, distinse cu diverse premii. UNTEATRU oferă publicului numeroase texte de autori consacrați ce rămân în repertoriu mai multe stagiuni. Amintim : “Ce zile frumoase” – Samuel Beckett, “Trei femei înalte” – Edward Albee, “Trădare” – Harold Pinter, “Un tramvai numit dorință” – Tennessee Williams și “Căldură mare!” –Caragiale, “La țigănci” – Mircea Eliade, “Poezia visului” – Emil Botta. În cinci ani UNTEATRU a urcat în fruntea clasamentului teatrului independent fiind un exemplu de ce presupune pasiunea de a fi creator în teatru și când răsplata financiară este modestă.

         După cinci ani, UNTEATRU a reușit să se mute în alt spațiu, în apropierea celui din spatele CEC, pe strada Sfinții Apostol, nr. 44, într-o clădire în care a funcționat înainte de ’89 o fabrică de pielărie și blănărie. Acum beneficiază de condiții de încălzire și apă caldă, de o sală comodă și ușor transformabilă. Promite și înființarea unei a doua săli. Inaugurarea noului sediu s-a făcut cu spectacolele “Livada de vișini”, “The Sunset Limited”, urmând în curând premiera cu ”Are nevoie de atenție!”.