“SĂRBĂTOAREA MUZICII”
Într-un decor sobru, elegant, având în centrul scenei pianul de concert proaspăt achiziţionat de teatru, o piesă de marcă, două din valorile noastre muzicale cu rezonanţă internaţională, Angela Gheorghiu şi Dan Grigore, alături de invitaţii lor aleşi pe acelaşi criteriu valoric, au făcut cadou publiculi vreme de trei ceasuri un spectacol greu de uitat. Celor doi s-au alăturat Ion Caramitru – gazdă şi “moderator” al evenimentului -, Radu Beligan, Victor Rebengiuc şi Horaţiu Mălăele – valori ale teatrului din generaţii diferite -, iar domeniul muzical a mai fost reprezentat de Johnny Răducanu – personalitate fără de perche, violonistul Gabriel Croitoru cu vioara ce a aparţinut cândva lui George Enescu şi pianistul Mihai Ungureanu care la început de drum artistic l-a avut drept dascăl pe Dan Grigore. S-au interpretat partituri cunoscute aparţinând lui Chopin, Brahms, Schumann sau Puccini şi altor nume de referinţă, s-au recitat cuvintele lui Shakespeare, Eminescu sau Nichita Stănescu. Pianul a fost inaugurat prin mini-recitaluri de virtuozitate la două sau patru mâini; maestrul Dan Grigore a cântat alături de prietenul său Johnny Răducanu, compoziţiile acestuia, sau de fostul său elev, Mihai Ungureanu. Minunata Angele Gheorghiu care din 2004 nu a mai concertat acasă, a fost acompaniată de Dan Grigore şi Gabriel Croitoru. Unde şi când s-a mai reunit un astfel de trio de excepţie?! Cu fin umor dialogul artelor a fost punctat de recitările lui Radu Beligan şi Horaţiu Mălăele. Impresionant, tăind respiraţia spectatorilor a sunat monologul lui Prospero din “Furtuna” de Shakespeare în interpretarea lui Victor Rebengiuc, ca un avertisment că magia artelor poate încânta şi cizela spiritul uman. Evident, Ion Caramitru a demonstrat, din nou, că este unul din puţinii artişti capabili să lumineze sensibil şi inteligent esenţa versului.
Sufletul acestui regal artistic au fost Angela Gheorghiu şi Dan Grigore pentru care muzica se pare că nu mai are taine. Cu generozitate şi plăcere s-au adresat publicului dăruindu-le măestria lor. Alături de invitaţii lor păreau un grup de prieteni care au venit să încânte pe alţi prieteni dornici de bucurie spirituală. Au fost imagini ce nu se pot descrie în cuvinte când Angela Gheorghiu încheia spectacolul, iar maeştrii ce i-au fost parteneri o ascultau stand în scenă cu o floare în mână, dăruită de artistă, urmărind-o vrăjiţi, ca şi spectatorii din sală.
Să sperăm că Naţionalul bucureştean care are acum în dotare un pian de concert, va continua acest strălucit dialog muzică-poezie.
Multumesc pentru comentariu. Am fost si eu acolo. Magia momentului inca ma urmareste. Cateva poze si impresii pe blogul meu.
RăspundețiȘtergere