“ECSTAZY” – TEATRUL LUNI DE LA GREEN HOURS

JOS PĂLĂRIA ÎN FAȚA UNOR TINERI ACTORI !

În cinsprezece ani de la înființare, Teatrul Luni de la Green Hours de pe calea Victoriei, a reușit să se afirme ca un teatru independent de prestigiu datorită unui bun manager, Voicu Rădescu. Este în buricul târgului, are un spațiu de joc modest, fiind un bar cu cerința unei consumații de rigoare, dar atrage în primul rând publicul tânăr, prin ofertele sale repertoriale. Se axează pe dramaturgia nouă, aici s-a lansat și ca dramaturg, regizorul Gianina Cărbunariu și alți colegi de generație. La Teatrul Luni și actrița Lia Bugnar și-a consolidat drumul ca dramaturg. Aici, mai ales tinerii actori au găsit posibilitatea de remarcare. În această vară, teatrul va intra în renovare pentru modernizare.

Oferta repertorială cu “Ecstazy” este actuală tematic. Pe un text de Ioan Drăgoi se atacă impresionant un fenomen grav ce proliferează, drogurile, servit ireproșabil de o tânără echipă de actori și de un regizor ambițios, Dan Tudor. Acesta și-a propus, cum și declară “un spectacol dur, tandru, imprevizibil, șocant cu și despre … ecstasy”, un drog la modă. În ciuda unor stângăcii ale textului, spectacolul dobândește aceste calități.

Ioan Drăgoi a fost activ mai ales în producții radiofonice. “Ecstazy” este un text publicat într-un volum de teatru, demn de interes, și adaptat de regizor la condițiile spațiului de joc și publicului de la Teatrul Luni. Textul este, de fapt, un monolog al tinerei Mira (Simona Popescu), căzută în plasa periculoasă a drogurilor. Expunerea istoriei destinului său dramatic implică, firește, numeroase personaje, unele fragil construite și lansate doar ca argument al situației extreme de dependentă de droguri în care se află cu disperare Mira. Până la un punct, textul și adaptarea regizorului, au coerență. Relația cu dealerul de droguri, Manu (Mihai Călin) invocată de fata care s-a îndrăgostit de acesta, are fior dramatic credibil. Intervențiile în evoluția tragică a destinului Mirei ale părințiilor și ale tânărului Barbu, sunt didactice, forțate și în textul inițial pe care l-am citit, și în adaptare. Dramaturgul ar vrea ca, doar într-o oră, să sugereze efectee multiple și pentru cei din jur pe care le poate provoca consumul de droguri. Metoda de a indica doar situațiile dramatice, lipsită de suportul unor personaje credibile se face simțită prin constructul personajelor participante la destăinuirile Mirei. Personajul Barbu, de pildă, este fals conceput prin destinul său povestit, de copil abandonat, ca și implicarea părințiilor Mirei, tratată simplist.

Regizorul Dan Tudor rezolvă atractiv emoțional povestea Mirei, victimă a drogurilor, chiar dacă adaptarea sa, în finalul reprezentației, suferă de de o exagerare fals moralizatoare. Spectacolul său rămâne totuși, inventiv adaptat pentru Teatrul Luni, folosindu-i pe deplin spațiul de joc, lipsit fiind și de sugestiile unui decor, în schimb implicând activ pubicul. Proiecțiile la care a apelat sunt însă, modeste ca sprijin al reprezentației.

Susținerea tematicii bine alese de Ioan Drăgoi, rămân actorii, care indiferent de anvergura partiturilor, se arată a fi dăruiți cu trup și suflet pledoariei de a demonstra emoționant pericolul drogului, indiferent din ce categorie de risc face parte acesta. Dramaturgic, lipsește și subtila diferență dintre heroină și ecstasy ca efect asupra consumatorului. Spectacolul se susține și imprimă emoție prin interpretarea personajului

Mira de către SIMONA POPESCU. Actrița trăiește intens, cu dăruire povestea Mirei, se implică provocator în situațiile disperate prin care trece personajul, luând partener direct spectatorul. Interpretarea sa este exemplară sub aspectul conștientizării și impunerii unui astfel de personaj naiv, specific mediului nostru social. Într-un spectacol de teatru independent, mai puțin remarcat de comentatori, Simona Popescu realizează o “bijuterie” prețioasă de interpretare. Actrița a uimit publicul în spectacolul Teatrului Mic, “Ce gândește Amy”; a jucat alături de Valeria Seciu, în regia Cătălinei Buzoianu, un personaj cheie, pe care l-a susținut admirabil la nivelul ridicat de o parteneră din clasa marilor actori. În “Tartuffe” de la Teatrul Național “I.L.Caragiale”, în regia lui Andrei Belgrader, este, deasemenea, remarcabilă într-un rol de plan secund (Spectacol comentat pe blog). Simona Popescu poartă un nume banal, ușor de confundat cu altele aparținând tot lumii teatrului. A rămas ,inexplicabil, doar o actriță independentă, dar care a dat garanția talentului său deosebit în orice partitură.

Distribuția se completează prin alți tineri actori, mai mult sau mai puțin cunoscuți. Mihai Călin, actor al Naționalului bucureștean, cu activitate și în TV, reușește să se impună într-o partitură restrânsă ca derulare, în dealerul Manu, o compoziție de rol negativ în contrast cu profilul rolurilor interpretate până acum. Actorul găsește calea de a evidenția că și un consumator și dealer de droguri se poate îndrăgosti. Cu forță dramatică, arată apoi revoltele pragmatice ale lui Manu. Jocul actorului este nuanțat pe multimple sensuri. Dan Rădulescu salvează constructul neconvingător dramatic al personajului Barbu, copilul abandanoat care a fost abuzt sexual cum se precizează exagerat în text. Actorul, cu o sinceritate interioară a jocului, dă credibilitate acestui personaj schematic dramaturgic. Îi dă candoare, naivitate, cât și bucuria descoperirii dragostei în compania Mirei. Mai multor schițe de personje – barmanul Bebe, polițistul – le punctează profilul în esență, Dragoș Ionescu, în ciuda incoerenței personajului survenită în text și în adaptare prin finalul moralizator.

“Ecstazy” este un spectacol a cărui reușită se datorează tinerilor din distribuție, cât și tematicii abordate de Ioan Drăgoi. Tinerii dau viață unui subiect fierbinte și trec cu dezinvoltură peste hibele textului și ale adaptării sale. Din nou, se demonstrează, într-un teatru independent aflat în topul prețuirii de către public, că avem tineri actori remarcabili, activi în dorința firească de a se remarca. Ei așteaptă marile roluri și pe regizorii care să-i distribuie.