"A FI SAU CE VA FI ..." - TEATRUL METROPOLIS

“E CEVA PUTRED ÎN LUMEA TEATRULUI“

Acest spectacol ar vrea să se integreze unei stagiuni estivale, de fapt, inexistente în București , una din capitalele Uniunii Europene ! Funcționează în luna august prin inițiativa municipalității doar un proiect teatral fragil, “ Cartierul de vară” și unele teatre prezintă în parcuri spectacole, printre care active sunt Teatrul Excelsior, dar și Metropolis. În vara trecută, Teatrul Metropolis a oferit la sediu chiar o microstagiune atractivă pentru sezonul estival. Acum prezintă în teatru-cort, în Parcul Alexandru Ioan Cuza din cartierul Titan, “A fi sau ce va fi …”. Ideea de înființare a unor spații pentru spectacole în parcuri prin amplasarea unor teatre în cort este excelentă. Depinde însă, ce se prezintă în aceste spații , ce calitate au spectacolele.

Titlul comentariului este o replică din spectacolul “A fi sau ce va fi … “, ce se potrivește situației actuale a teatrului nostru afectat și de criza economică din lume și de lipsa unei legislații funcționale ca efect pentru stimularea valorilor. “E ceva putred în lumea teatrului”, atâta vreme cât și un spectacol din 2007 de la Teatrul Luni de la Green Hours, teatru independent, ajunge dezinvolt ca o noutate, la teatrul de proiecte “Metropolis”, singurul din sistem se pare. Rămâne discutabilă această preluare din repertoriul unui teatru independent a unui spectacol, de către un teatru de proiecte subvenționat , din lipsă poate de alte oferte. “Tăiat ! ” se numea la Teatrul Luni “A fi sau ce va fi … “, era tot în regia actorului Alexandru Jitea care la Teatrul Metropolis a schimbat distribuția, păstrând doar pe Ionuț Ionescu în rolul principal al lui Joey. Spectacolul s-a prezentat doar câteva reprezentații la Teatrul Luni, nu am reușit să-l vizionez pentru că a fost eliminat din repertoriul longeviv al acestei instituții independente.

Piesa aparține dramaturgului canadian Lyle Victor Albert, și Teatrul Metropolis specifică folosirea versiunii în limba română concepută de Petre Bokor, un regizor, autor de spectacole stimate din repertoriile teatrelor noastre , care locuiește acum în Canada. “Versiunea” sa prin limbaj e specifică lumii interlope de la noi, de gang. La cuvântul “p … lă” nu apelează, dar traducerea sa e trivială , fără rost în raport cu situațiile configurate de dramaturg. Propunerea dramaturgului canadian de comedie amară se referă la personaje care au fost eliminate de Shakespeare, Eschil sau Tennesse Williams din “Hamlet”, “Oedip” sau “Un tramvai numit dorință”. Ele devin pretext pentru o comedie prin nemulțumirile actorilor că autorii rămași în patrimoniul valorilor dramaturgiei le-au scos rolurile din jocul acțiunii pieselor celebre , de referință pentru repertoriile teatrelor lumii. Acestea construiesc linia de bază a acțiunii, în paralel cu apariția lui Joey prin care autorul intenționează a satiriza și starea superficială în care a ajuns dramaturgia actuală. Joey (Ionuț Ionescu) este un actor nemulțumit că a fost eliminat personajul său dintr-o piesă modernă, “Băăă !!!” și în “azilul” personajelor anihilate de marii dramaturgi din scrierile lor intră accidental în conflict cu Clyde (Vlad Corbeanu), un imaginar frate al lui Hamlet. În conflict intervine astfel și ironia la adresa actorilor care visează la partituri majore într-o piesă. Textul canadianului prin acțiunea derulată este de interes, dar “versiunea” lui Petre Bokor, ca și viziunea regizorală a actorului Alexandru Jitea se situează prin traducerea replicilor și limbajul teatral ales sub limita bunului simț elementar al unei convenții teatrale. Joey se dorește a fi un “băiat de băiat” , stâlp de bază al unui spectacol prin care realizatorii speră să obțină succes comic de public dacă acesta își manevrează insistent, ca un handicapat, … organul genital ! Efectul acestei “inițiative” este că la finalul reprezentației vizionate, tinerii spectatori părăseau sala fără să aplaude efortul actoriilor care jucau în dezagrabillul spectacol pentru care au plătit costul biletului.

Actorul Teatrului “Nottara”, Alexandru Jitea ambiționează a fi și regizor, ca și alți stimați actori (vezi cazul de excepție al lui Horațiu Mălăele, comentat mai jos pe blog), dar exercițiul său în acest domeniu este penibil și nu face cinste nici breslei actoricești căreia îi aparține. Obsedant vulgară tratarea teatrală a textului nu dovedește nici măcar o elementară intenție de a susține relațiile dintre personaje în urma experienței sale de actor. Personajele lui Lyle Victor Albert sunt anulate ca tipologii, lăsate la voia întâmplării să bălmăjească repliciile pe care cu greu spectatorul le înțelege în cursul acțiunii. Rezultatul “viziunii” sale regizorale este un spectacol dezonorant pentru mișcarea noastră teatrală și surprinzător pentru prestigiul câștigat de Teatrul Metropolis sub firma căruia se oferă publicului. Ori cât de … estivală s-ar dori a fi o stagiune ușoară de vară, astfel de spectacole de amatori nu își găsesc o motivare să funcționeze. Pe lângă regie, și ilustrația muzicală total neinspirată aparține tot actorului dornic de a fi și regizor, Alexandru Jitea. Scenografia, încărcată cu obiecte nesemnificative în intenția sugerării unui depozit de decoruri dintr-un teatru, ca și “light design-ul” concepute de Ioana Pascha, sunt modest imaginate, doar niște improvizații.

De la grosolăniile de limbaj ale “versiunii” textului, până la îndrumarea regizorală bezmetică, lipsită de o elementară logică în expunere, cadrul spectacolului este incomod pentru orice actor distribuit, oricâtă experiență scenică ar avea, cât și un eventual talent. Roxana Ivanciu , actriță a Teatrului din Ploiești, se vrea a fi personajul Nippletitus, sora lui Oedip, jucând strident, fără umorul solicitat de text, în stilul așa zisei tragedii antice. Vlad Corbeanu obișnuit cu roluri minore în alte spectacole, este distribuit în Clyde, fratele lui Hamlet cel scos din arhicunoscuta piesă de către autorul său. Nu reușește să sugereze măcar simplist proveniența culturală a personajului pe care îl tratează ca un amator în ale teatrului. Alexandra Timofte , cea care interpretează “Criza” din divertismentul tv. al Serviciului Român de Comedie al echipei lui Toni Grecu de la Divertis, ar vrea să creioneze pe posibila soră a lui Stanley Kowalski , personaj important din “Un tramvai numit dorință”. Nu știe ce personaj ar trebui satirizat, de unde ar proveni el, și stă insistent crăcănată pe un fotoliu cu dorința de a fi comică. În Joey , actorul venit în lumea colegilor frustrați că personajele lor clasice au fost excluse de autori din distribuția pieselor, Ionuț Ionescu insistă pe expresii apropiate de filme porno prin care își dorește cucerirea spectatorilor, conform indicațiilor regizorale. Actorul e doar victima unui “concept teatral “ inspirat de unele producții de divertisment tv. Pe parcursul evoluției personajului, actorul reușește să atribuie totuși, nuanțe de calitate comică rolului Joey, în momentul când acesta intră în conflict și vrea să învențe recitarea cu enfază a unui text clasic sub îndrumarea lui Clyde. Un tânăr absolvent din 2009 al UNATC, Mihailo Milenkoski este distribuit în Fiddleditch, desprins dintr-o piesă de Oscar Wilde. Prin participarea activă, expresivă la acțiune, tânărul interpret impune umorul solicitat de situațiile în care este doar un personaj secundar. În final, dramaturgul canadian face o trimitere și la piesa lui Samuel Beckett, prin apariția lui Godot cel așteptat de Estragon și Vladimir în celebrul text al teatrului absurd. Apare ca un măturător, interpretat de Valentin Devittor, căruia “regizorul” nu i-a găsit sensul satiric al prezenței sale. Păcat de intențiile culturale ale piesei , ignorate de realizatorii spectacolului ! Au confundat ironia virulentă a textului la adresa celor care vulgariză teatrul, cu manifestările diverselor programe jegoase de divertisment tv . Au uitat că teatrul ar trebui să fie un bastion cultural pentru civilizație.

Am acordat poate prea mult spațiu acestui spectacol, care este însă, revoltător pentru menirea teatrului ce și-a câștigat prețuirea publicului. Jignește dorința sa de a viziona spectacole care să-i transmită credibil emoție și bună dispoziție.