UN SPECTACOL UNICAT PENTRU ORICINE
Oricine va viziona acest spectacol va răsplăti pe creatorii săi DRAGOȘ HULUBA, EDUARD ADAM 
și VIOLETA HULUBA cu aplauze entuziaste, fiecare spectator având motivarea proprie.
După 21 de ani de la dispariția cenzurii în teatru, Compania Passe – Partout D. P. (Dan Puric) prezintă un spectacol unicat sub toate aspectele, de la propunere dramaturgică la interpretare. După evenimentele din ’89 s-a lansat ideea existenței unei dramaturgii de sertar cu piese care din cauza cenzurii nu ar fi văzut luminile rampei, dar nu le-a văzut nici după 21 de ani. Se dovedește că nu au existat, iar dramaturgii noștrii de astăzi, revoltător au așternut o cortină peste “epoca de aur” a comunismului. Naționalul bucureștean prin proiectul “Procesul comunismului” încearcă o apropiere de această dureroasă temă, dar descoperă cu greu texte care să le impună dezbaterii publicului. Iată însă, că o echipă cu trei tineri ridică cortina fără ostentație asupra temei pe care o tratează cu umor, dar și atenționând asupra substratului său dramatic, într-un spectacol de la care oricine pleacă, după ce s-a amuzat, cu un gând interior și numeroase întrebări. La reprezentația vizionată, ce nu era premiera spectacolului, publicul răsplătea cu aplauze fiecare scenă pentru situația expusă și interpretare. La sfârșitul reprezentației, când publicul părăsea Sala Rapsodia Română, tineri spectatori comentau cele văzute : “Mă, chiar așa a fost atunci ?“, “Am râs, dar m-a și uimit că așa era pe timpul ăluia?“, “Nu pot să cred că au stat toți ca proștii când nici o portocală nu puteau procura“. Sunt replici autentice auzite de la partenerii tineri participanți la acest spectacol.
“ROMÂNIA. Închis pentru inventar” este un spectacol aparent simplu ca formulă teatrală, fără scenografie și efecte spectaculoase, dar special ca efect emoțional pentru public. Aparține teatrului nonverbal, cultivat strălucit de Dan Puric, merge pe linia pantomimei cu măsură și originalitate folosită pe un scenariu EXCELENT construit. (Programul de sală nu indică numele scenaristului, regiei, celui care a ales ilustrația sonoră, spectacolul fiind o creație colectivă.) Scenariul este conceput în intenția de a ilustra și aminti de o perioadă istorică a României, un trecut nu prea îndepărtat, “epoca de aur” a răposatului de la Târgoviște, prezentând fără stridențe, radiografii din viața omului simplu . Scenariul nu e didactic, nu ”înfierează“ prin nimic vremurile de tristă amintire și lasă spectatorul de astăzi să judece cu ce se confrunta atunci, o familie de doi tineri. Fiecare moment din biografia zilnică a celor doi pare astăzi incredibil și provoacă râsul amar al spectatorilor. Tânărul cuplu se bucură de procurarea unei portocale sau de procurarea pe ascuns a unui Paris Match, sunt oameni simpli care se refugiază adeseori în vise ce le-ar ilustra idealuri tăinuite, privesc la un televizor cu programe de propagandă pentru regimul în care trăiesc, întreruperea curentului specifică epocii o suportă, ca și alte restricții. Sunt oameni pentru care “partenerul” de viață al securității îi incomodează, dar îl acceptă ca pe un lucru normal. Înșiruirea de secvențe din viața acelor ani, cu miez satiric amar, este meritul acestui scenariu inteligent conceput ca o simplă evocare a trecutului ce nu poate fi uitat. Fiind un spectacol nonverbal, firește își are un suport substanțial în ilustrația muzicală admirabil aleasă în contrapunct cu situațiile petrecute în scenă. Publicul râde în hohote urmărind discrepanța dintre motivele muzicale și situația cu care se confruntă personajele. Fără pretenția de a fi o lecție didactică despre recenta noastră istorie, spectacolul rămâne însă, o lecție emoțională despre dreptul la respect al oricărei societăți față de individ. O transmit cu sensibilitate, convingător prin expresia ținutei, mișcării și a chipului , ce suplinesc absența replicii, Dragoș Huluba, Eduard Adam și Violeta Huluba. Subliniem că fără sprijin în replică și forțarea expresiei pantomimei pentru impunerea personajelor, Dragoș și Violeta Huluba, cu trăire interioară, subtil dirijată, caracterizează în amănunt profilul celor doi tineri reuniți într-o familie, iar Eduard Adam pe securistul care îi veghează, ca un “funcționar” al "epocii de aur". Școliți pentru teatru nonverbal la “școala” solid profesională, inițiată independent de Dan Puric, numele celor trei interpreți se reține , fiind personalități remarcabile, cunoscătoare în ale rostului cultural al teatrului de a transmite către public emoția unei idei provocatoare.
“Inventarul” repertoriului actualei stagiuni nu a oferit un astfel de spectacol necesar sub aspectul specificului tematicii și original prin concept. “ROMÂNIA. Închis pentru inventar “ susține ireproșabil menirea culturală, educațională a teatrului, nu e doar un divertisment experimental banal, ocazional. Acest spectacol de la care publicul pleacă încântat, sperăm că va atrage atenție și selecționerilor la diverse festivaluri și premii. În timp, “școala” lui Dan Puric dovedește, din nou și prin acest spectacol, afirmarea ca un curent teatral novator în formule estetice, apropiat de cerințele marelui public al mileniului trei.
P.S. LA MULȚI ANI ȘI INSPIRAȚIE CREATORILOR - ACTORI, REGIZORI ȘI SCENOGRAFI AI TEATRULUI NOSTRU !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu