“ CANIN FeLIN “ – GODOT CAFÉ – TEATRU

O PROPUNERE ORIGINALĂ DE TEATRU NONVERBAL

De mult nu am mai întâlnit o astfel de explozie de fantezie ca în acest experiment cu o clară intenție de a stabili o nouă convenție în teatrul nonverbal aflat în plină ascensiune și în peisajul nostru teatral. Spectacolul aparține tânărului Eugen Jebeleanu – actor, dansator și acum, regizor -, care și-a continuat studiile ca rezident la Centrul Superior Național de Artă Dramatică din Paris. A realizat această producție în cadrul programului “Rezidențe de creație” al Institutului Cultural Român de la Paris în colaborare cu Compagnie 28. Spectacolul reunește trei tineri actori francezi și trei români, iar premiera a avut loc la Theatre du Palais de Behague și a fost invitat de teatrul independent Godot Café-Teatru, sperăm pentru mai multe reprezentații pentru că merită vizionat.

“Canin FeLin” propune o emoționantă pledoarie despre necesitatea comunicării oricărui individ cu mediul, cu partenerii prin relații de iubire și cunoaștere reciprocă. Surprinzător este că pledoaria pentru comunicare se face nonverbal, gestul și mișcarea pe situații fără ostentație conduc spre diverse sensuri și suplinesc absența cuvântului. Într-un prolog, ce se repetă și ca epilog pe textul lui Matei Vișniec, se atenționează prin cuvânt că fiecare individ se află într-un “cerc închis” pe care secvențele nonverbale ulterioare încearcă să demonstreze că trebuie depășit. Ieșirea din cerc, regizorul Eugen Jebeleanu o propune prin multe momente convingătoare de tratare inspirat mimată a ofertei situațiilor de comunicare în relaționarea cu cei din jur. Viziunea regizorală beneficiază și de colaborarea cu Velica Panduru, o scenografă inventivă, implicată activ în ilustrarea credibilă a proiectului. Decorul e aparent simplu, dar sugerează remarcabil un cadru natural în verde, cu câteva elemente esențiale – masă, scaune, tomberon, etc -, pentru atmosfera vieții curente. Mai sunt aduse în acțiune de scenograf și regizor, și numeroase obiecte, uneori sugestiv folosite de interpreți, alteori însă, cu stângăcie. Costumele viu colorate desenează atractiv personajele aflate în căutarea comunicării. Velica Panduru ne arată din nou, că este un scenograf deosebit, atent să ilustreze teatral conținutul ideatic al spectacolului.

Convenția originală de teatru nonverbal propusă de Eugen Jebeleanu, depășește standardele obișnuite ale mișcării și chiar dansului, și se bazează pe expresia ținutei, gestului interiorizat în relații în care printr-un gest se poate spune mai mult decât prin cuvânt. Regizorul vrea să înlocuiască rostul major al cuvântului printr-un dialog gestual minimal, realist în expresie, excelent dirijat pentru a transmite emoția ce captivează spectatorii. Reușește să creeze, cu multă imaginație și suport psihologic, scene memorabile, în special cele de dragoste dintre personaje, dar și unele fragile sub aspectul exteriorizării conținutului situațiilor, de pildă, cea de sub un voal sau cea a personajului ce poartă forțat o mască de ursuleț. Frânge astfel, coerența convenției pe care și-a propus să o dezvolte. Discutabilă tămâne și selecția ilustrării muzicale abundente, cu unele intervenții din folclorul nostru, ce nu îi sprijină întodeauna linia originală de tratare a teatrului nonverbal. În ansamblu însă, spectacolul său este impresionant prin modalitățiile majore practicate pentru a da o nouă față teatrului nonverbal.

Evident că intențiile tânărului regizor nu puteau fi substanțiale ca sens fără aportul unor tineri interpreți dăruiți cu entuziasm și credință viziunii sale. Yann Verburgh, Victoria Răileanu, Vlad Mihu, Codrina Pricopoaia, Aure Rodenbour și Xavier Debeir-Lacaille sunt talente care nu ne uimesc prin pantomimă sau dans, ci prin sincera trăire a situațiilor în care personajele sunt implicate, prin nuanțe ale expresiei gestului, privirii și ținutei. Remarcabil susțin acești tineri actori relațiile dintre personaje. Ei sunt o echipă și nu manifestă niciun membru al ei ambiția de a se remarca în dauna partenerilor.

Se poate spune că în “Canin FeLin”, regizorul Eugen Jebeleanu și tânăra sa echipă, depășesc obișnuitul experiment al unor artiști, căutători de nou în teatru. Ei propun un stil special de exprimare, incitant emoțional pentru marele public și nu apelează la artificii teatrale lipsite de consistență. Merită apreciat Godot Café-Teatru pentru inițiativa de a invita acest spectacol în spațiul său de joc independent, un spectacol ce putea trece neobservat în frământata noastră viață teatrală.