“ LIVADA DE VIȘINI “ - TEATRUL NAȚIONAL DIN LONDRA (Sala “ LAURENCE OLIVIER “)

O LECȚIE DE STIL TEATRAL

În Capitală funcționează LIBERTY CENTER , un mall, singurul unde se transmit în direct spectacole de teatru și operă din celebre instituții culturale ale lumii. Aceste premiere se transmit deodată, în direct, pe cinci continente, în formula “live HD”, în pauze fiind completate prin interviuri cu realizatorii. Așadar nu am fost la Londra, ci … la mall-ul din sectorul cinci al Capitalei, să urmăresc “Livada de vișini”, producție a Naționalului britanic.

Spectacolul regizat de Howard Davies în versiunea lui Andrew Upton, excelent difuzat ca un adevărat film, era o lecție de stil clasic teatral, realist, dar cu subtile speculații, trimiteri către contemporaneitate, către lupta dintre ideologii, specifică perioadei actuale. Confruntarea mentalității unor diverse categorii sociale de la începutul secolului XX , cum sugera cu tâlc viziunea regizorală, era impresionant pusă în pagină scenică, logic, coerent și emoționant. Reprezentanți ai nobilimii aflată la apus (Ranevskaia și fratele său) se confruntau cu cel care (Lopahin) își dorea pragmatic propietatea lor, livada de vișini , dar și cu tânărul naiv (Trofimov), cel veșnic student cu incipiente pledoarii socialiste. Relațiile psihologice aplicate de Cehov în profunzimea caracterizării personajelor pentru consolidarea conflictelor și credibilitatea mesajului scrierii, erau fructificate admirabil , nuanțat de regie și actori, fără … “borcane” cu inutile încercări metaforice. Inspirat se demonstra prin acest spectacul că actul teatral presupune o ireproșabilă colaborare creatoare între regie , scenografie și actori, în raport cu dramaturgul, mai ales dacă este un clasic din alte decenii, o valoare universală.

“Livada de vișini” de la Londra propunea în trei ceasuri cu o pauză, un spectacol captivant, realizat de profesioniști de înaltă clasă pentru care teatrul înseamnă în primul rând, un act cultural și respect față de autorul clasic al piesei, dar și intenția apropierii universalității sale de actualitatea imediată, fără stridențe însă, rezultate din ambiția regizorului de a fi mai presus de dramaturg. Spectacolul revitaliza stilul clasic realist prin atenția sporită față de CUVÂNT și relațiile dintre personaje, față de subtextul lor, exploatate în amănunt, original din dorința sublinierii importanței și pentru spectatorul mileniului trei. Publicul londonez aplauda entuziasmat reprezentația după ce achitase un preț substanțial pentru billet. Stagiunea la Londra continuă și în perioada estivală, biletele se pot reține … online, dacă mergeți în vacanță în Marea Britanie. În majoritatea țărilor europene, “colegele” noastre din Uniunea Europeană, stagiunea teatrelor nu trage cortina.

P.S. Fără mari eforturi financiare , artiștii noștri ar putea să afle și ce se petrece în lumea teatrului de pe alte meridiane, plătind, e drept, dublu valoarea unui billet de la teatrul unde lucrează și mergând să vizioneze în București, dacă sunt interesați de subiect, transmisiile în direct, cu premierele unor teatre din alte zone geografice , la mall-ul din Rahova, “Liberty Center”. După ce am vizionat și alte spectacole aici, pot afirma că nu este o reclamă această precizare, ci o recomandare pentru o documentare necesară oricui pasionat de arta Thaliei.