2 NOIEMBRIE – FNT (Ediția XXI )
“ÎN PRIM – PLAN ACTORUL” este secțiunea dedicată celui mai important element dintr-un spectacol, INTERPRETUL, și a reunit cinci spectacole – recitaluri, probe de foc pentru talent. Evident că pentru un recital sau “on man show”, actorul trebuie să aibă și un text care să-i evidențieze harul.
Ofelia Popii, prețuită actriță a Naționalului din Sibiu, a optat pentru “Felii” de Lia Bugnar și a dobândit premiul UNITER în 2010 pentru cea mai bună actriță în rol principal. Și autoarea textului este actriță, dar în urmă cu câțiva ani a debutat și ca dramaturg, reușind în timp să se afirme prin scrieriile sale jucate în teatrul independent și chiar pe scena Naționalului bucureștean. Scrierile sale arătau un dramaturg cu replică bine scrisă, definitorie pentru personaj și bogată în sensuri. Constructul conflictelor era însă, uneori fragil, dar a câștigat în alcătuire de la un text la altul. “Felii”, care amintește de un film cu un bărbat care moare și opt femei caută să descopere cauza decesului, este însă, un text forțat încropit pentru a servi recitatul unei actrițe. În jurul lui Marcel care a decedat , fost senator și chiar președinte, se învârt șase femei – servitoarea amantă, nevasta alcoolică, fiica dependentă de droguri, bunica ramolită, o manichiuristă și mai intervine și amica din Nigeria a fetei ! Toate aceste personaje se luptă să le interpreteze Ofelia Popii. Monologurile sunt fragmentate, “feliate”, și replica nu reușește să dea un desen credibil personajelor, să le definească tipologiile în profunzime. Se încearcă trimiteri ironic forțate spre actualitatea socială sau politică, se povestesc “felii” din posibilele conflicte din familia lui Marcel, “scenariul” fiind sfărâmat în mai multe direcții prin minimonologurile rostite de cele șase personaje. Acest text lipsit de soliditate dramatică, improvizat ca sensuri, a beneficiat de cooptarea unor personalități pentru realizarea sa ca spectacol.
Una din valorile scenografiei noastre, Dragoș Buhagiar construiește un decor multifuncțional și atractiv. Pereții unei case cu multe uși, ce dau posibilitatea trimiterii prin deschidere spre alte spații, cu înscrieri “feliate” din replici desenate pe pereți, contribuie esențial la trecerile rapide ale interpretei dintr-un personaj în altul, ca și posibilitatea schimbării liniei costumului prin accesorii. S-a alăturat echipei și Valeriu Golcea, un tânăr compozitor remarcabil, care compune pentru spectacol o muzică originală cu intenția de a sugera atmosfera necesară fiecărui moment. Este integrat echipei de realizatori și experimentatul coregraf Florin Fieroiu. “Dansul” servitoarei cu ... mortul căruia îi croșetează ciorapi este însă, hilar, ca și cel al “umbrei” din Nigeria. S-ar putea însă, ca regia să fi solicitat linia acestei coregrafii. Având credința că este cea mai bună cunoscătoare a sensurilor scrierii, dramaturgul Lia Bugnar și-a asumat și regia spectacolului. Aici, lucrurile se complică mai mult. “Fâșiile” rupte abrupt dramaturgic din viața personajelor, ce par “felii” dintr-o telenovelă banală, sunt tratate regizoral exagerat în tendința definirii lor. Dansul, mișcarea, devin falsuri. Strident sunt îndrumate spre caracterizare personajele, în intenția de a spori tensiunile momentului. Nu lipsesc țipetele, agitația, exagerat accentuate.
O adevărată performanță reușește Ofelia Popii în schimbările rapide ale ținutei și expresiei personajelor ce îi revin în acest examen demonstrativ . Tehnica actriței este desăvârșită, dar personajele sunt numai scheme exterioare fără de conținut interior. Textul nu îi permite mai mult. Sugerează că poate fi și o servitoare prostuță, și o soție egoistă de înalt demnitar, și o puștoaică isterică pe care consumul de droguri se pare că o duc în spital, și o bunicuță decrepită într-un baston, și o manichiuristă mândră că profesia i-a prilejuit contactul cu oameni sus puși, dar și o fată din Africa, bună dansatoare. Ca într-un examen de improvizație din primul an de studiu la actorie, actrița concepe posibile schițe generale de personaje. Putea să sugereze, dacă textul îi solicita, și “vedete” de carton ale muzicii ușoare, și o profesoară austeră de matematică, și o japoneză rătăcită pe plaiurile mioritice, și o țigănușă cerșetoare la Paris, orice tipologie, că actrița are o mobilitate a expresiei, remarcabilă, posibilă a fi folosită în teatrul de revistă. Dar … Ofelia Popii deține și talentul de a pătrunde în interiorul personajului, de a îi da viață prin conflict și relație, când are șansa de a îl întâlni într-o piesă de teatru prin care poate comunica o idee provocatoare, înveșmântată emoțional. De astă dată, nu a avut acest prilej prin text , arătând mecanic că este capabilă de performanțe.
P.S. Seara de miercuri, 2 noiembrie, a mai propus spre vizionare în FNT, "Strigăte și șoapte", "Caligula", "Însemnările unui necunoscut", "Purificare" și "Metoda", spectacole comentate pe blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu