marți, 27 martie 2012

“ SPIRITUL DE FAMILIE “ – TEATRUL DE COMEDIE ( Sala “ Radu Beligan “ )

“ LECȚIA “ MEȘTERULUI RADU BELIGAN

În urmă cu cincizeci de ani, Radu Beligan înființa Teatrul de Comedie, unde a și interpretat diverse roluri în spectacole memorabile, iar astăzi, sala mare a teatrului îi poartă numele. Se întoarce după patru decenii la Teatrul de Comedie în calitate de regizor și oferă o solidă “lecție” de regie cu spectacolul “Spiritul de familie”, o încântătoare comedie de moravuri de Eric Assous.

Dramaturgul contemporan născut în Tunis, stabilit în Franța, este scenarist și regizor de teatru și film, distins cu numeroase premii. Radu Beligan și Liviu Dorneanu au tradus piesa scrisă cu dibăcie de Eric Assous, prezentată în premieră pe țară. Personajele sunt fără cusur construite. Sporesc consistența comicului situațiilor, conflictele dintre cuplurile a trei frați invitate la inaugurarea locuinței unuia dintre ele, cărora li se alătură invitata “specială”, o tânără nurlie. Piesa, o comedie de moravuri apropiată de stilul comediei bulevardiere, are la bază o fină analiză psihologică a personajelor desprinse din realitatea curentă.

Radu Beligan este o personalitate unicat în peisajul nostru teatral , cu o vastă experiență, care deține cheia “teatrului adevărat”. Are știința că primul pas al exprimării scenice a unui concept regizoral este actorul , interpretarea sa și relațiile dintre personaje. “Lecția” de regie a meșterului Radu Beligan constă în atenta urmărire a rostirii replicii și valorificării textului și subtextului de către actorul transpus cu firesc în personajul atribuit, cât și prin susținerea continuă prin gest, expresie, mișcare, a relației acestuia cu partenerii, chiar și când îi lipsește sprijinul rostirii replicii. “Spiritul de familie” aparent pare o comedie ușor de înfăptuit scenic, dar acest gen teatral fără descifrarea atentă a regizorului față de sensurile scrierii, își poate pierde din substanța comică dacă acesta se rezumă doar la efecte vizuale. Regizorul Radu Beligan propune un spectacol de comedie cuceritor, bogat în sensuri, fără “metafore” vizuale inutile, pentru că nu uită în nici un moment de rostul actorilor în interpretarea personajelor.

Pentru imaginea generală a reprezentației , regizorul apelează la Puiu Antemir - decorul și Lia Manțoc – costumele, care se achită apreciabil de misiunea lor. Casa familiei Francky și Nicole în care se petrece acțiunea, scenograful Puiu Antemir o imaginează scenic funcțional, cu o linie plăcută privirii și prin trimiterea spre grădina luxuriantă care ar îngrădi-o. La rândul său, Lia Manțoc prin eleganța costumelor desenate pe tipologia personajelor, susține atmosfera solicitată de scriere.

Prin grija regizorului, actorii reușesc în marea lor majoritate, evoluții ireproșabile . Sporește tensiunea comică a conflictelor, cuplul gazdă, interpretat de Dorina Chiriac (Nicole) și Marius Drogeanu (Francky). Este greu de recunoscut prin ținută, Dorina Chiriac, adorabilă prin modul în care o caracterizează pe Nicole ca o drăgălașă gazdă , puțin nervoasă pentru atribuțiile sale de gospodină naivă. Nicole a sa pare copilăroasă, dar va dezvălui spre final și problemele sale ascunse. În Francky, soțul aparent modest, docil , Marius Drogeanu prin firescul expresiei susține echilibrul comic al situațiilor, și iscusit punctează duplicitatea personajului.

Un alt cuplu, cel invitat la inaugurarea casei lui Francky este excelent interpretat de Lamia Beligan (Mathilde) și Marius Florea Vizante (Yvan). Pretențiile de profesoară intelectuală, distinsă și plictisită de serbarea cumnatului, Lamia Beligan le impune din primul moment al apariției Mathildei în scenă. Apoi cu îndemânare în folosirea expresiei dezvălie bănuielile ce frământă interior personajul și îi amplifică nemulțumirile. Lamia Beligan trăiește dramatic situațiile , rezultatul fiind degajarea unui comic plin de savoare. La rândul său Marius Florea Vizante prezintă la nuanță profilul avocatului perfid, șmecher, parcă desprins din realitate. Cu umor subtil actorul îi dă viață credibilă lui Yvan.

Celui de al treilea cuplu, doctorul dentist David și consoarta sa Christelle, preocupată cu afaceri imobiliare, Sandu Pop și Delia Seceleanu, îi exploatează datele esențiale. Cu abilitate , de la o reblică la alta , Sandu Pop sugerează vinovățiile soțului afectat de situația în care se află. Autoritatea soției, om de afaceri cu bani , persoană distantă în relațiile cu rudele din preajmă, Delia Seceleanu le redă convingător. Actrița manevrează comicul replicii și situațiilor, dar în actul trei, când și ritmul reprezentației scade, exagerează uneori în expresia atitudinilor lui Christelle căreia îi acordă o tentă vulgară.

Nu este ultima Talia prin importanța pe care o are în conflict această tânără femie ce sucește candid mințile bărbaților, rol distribuit Mirelei Zeța. Remarcabilă este interpretarea actriței care fructifică fermecător candoarea unei femei în credința că totul e firesc , chiar și orice relație pasageră cu un bărbat. Degajă mult haz atitudinile Taliei, nedumeririle ei în fața situațiilor ce irită pe ceilalți invitați din casa lui Francky. Subliniem că meritul actorilor sporește prin permanenta relaționare susținută între personajele interpretate, prin prezența activă în diverse situații la care doar asistă, fără replică.

“Spiritul de familie” este o reușită a Teatrului de Comedie în care se valorifică echipa de actori a colectivului său prin mâna forte a meșterului Radu Beligan pentru care un spectacol prin viziunea regizorală înseamnă “teatrul adevărat”. La 93 de ani, activ, Radu Beligan susține o “lecție” de regie tinerilor aspiranți la această profesie, iar rezultatul este un spectacol de comedie de calitate care poate mulțumi pe oricine și va atrage publicul multe stagiuni.

2 comentarii:

  1. Citiţi piesele mele pe blogul ghetauflorin.blogspot.com. Mi-ar plăcea o părere avizată despre ele.

    RăspundețiȘtergere
  2. In calitate de spectator care a vizionat pana in prezent mai mult de jumatate din piesele puse in scena la "Teatrul de comedie", pot spune ca aceasta este una din cele mai slabe scenete vizionate in ultima perioada. De ce? Pentru ca scenariul lasa mult de dorit. Privind aceasta piesa ma simteam ca si cand as fi martora la o cearta a vecinilor din bloc, cu limbajul de rigoare. Urlete, injuraturi, expresii ce te lasa mut si te face sa te intrebi daca chiar te afli intr-o sala de teatru sau ai gresit locatia. Glume “de cartier” la care rad 2-3 oameni din toata sala. O “poveste” seaca si fara continut. Nu, nu imi doresc sa vad asa ceva la teatru. O piesa de teatru ar trebui sa destinda, sa incante, sa te rupa putin de realitate. O piesa de teatru este scrisa intr-un anumit fel... ridicata la rang de arta. Ca doar asta vrea sa fie, nu?! O opera de arta. Din punctul meu de vedere, acelasi subiect putea fi pus in scena cu mult mai multa eleganta si umor de calitate. Cred ca asta este ceea ce defineste o piesa de teatru. Pot da ca exemplu o alta piesa pusa in scena in acelasi teatru - "...escu". O piesa exceptionala, din toate punctele de vedere. Cat despre "Spiritul de familie"... a fost singurul spectacol in timpul caruia am avut de cateva ori intentia de a parasi sala. Nu e de mirare faptul ca aplauzele de final au fost “de complezenta” si mai mult pentru a omagia actorii decat piesa in sine. Cele mai scurte aplauze la care am asistat vreodata. Pacat. Cu astfel de “piese” stricam imaginea teatrului romanesc.

    RăspundețiȘtergere