“ A FI SAU A NU FI “ – TEATRUL “TOMA CARAGIU” din PLOIEȘTI

UN SPECTACOL REUȘIT

         Subiectul piesei este desprins din filmul de succes, “Afi sau a nu fi” din 1942, realizat de Ernst Lubitsch, în 1983  urmând un remake după acest film. Născut la Londra în 1963, Nick Whitby se remarcă și obține numeroase premii ca realizator tv , scenarist și dramaturg, iar în 2008 se inspiră din scenariul filmului “A fi sau a nu fi” și piesa rezultată se va joaca și pe Broadway multe stagiuni. Piesa sa poate fi considerată o comedie neagră pe o temă dramatică, având adresă satirică, directă către idiologia nazistă, dar și accente ironice privind profesia de actor. Se relatează povestea unor actori polonezi care în 1939, trăiesc momentul cenzurii și transformării teatrului lor din Varșovia în sediul Gestapoului. Conflictele se derulează pe două planuri, cel dramatic al momentului istoric, și cel particular al relațiilor dintre actorii unui teatru. Satira este cheia prezentării lor prin personaje desenate convingător. Pe de o parte sunt satirizate regulile absurde ale nazismului, pe de altă parte culisele teatrului, bârfa ce preocupă actorii. Piesa este filmică, scenele se derulează alert, ca într-un scenariu. Regizorul Vlad Massaci a rezolvat teatral ingenios montajul filmic al acțiunii, rezultatul fiind un spectacol reușit care amuză copios publicul.

         Un decor funcțional, mobil, cu elemente esențiale pentru a marca atmosfera  spațiilor de joc, creează Ștefan Caragiu. Costumele sale în cazul unor personaje au aplicat în desen un sens satiric accentuat. Scenografia lui Ștefan Caragiu și manevrarea luminilor, sunt ireproșabile. Experimentat regizor în folosirea actorilor ca pârghie esențială pentru ilustrarea teatrală a textului, Vlad Massaci îndrumă dibaci interpreții, conduce ritmat și coerent montajul filmic al reprezentației. Nu cade în plasa efectelor derizorii, construiește cu finețe comică fiecare moment scenic pentru a sublinia sensurile satirei, dar cu respect pentru atmosfera dramatică, tensionată a timpului istoric.

         Partitura unor personaje pare ușor ofertantă comicului, dar contextul  le complică interpretarea, iar regizorul a urmărit ca actorii să nu trateze superficial sau confuz, rolurile. Un prim exemplu ar fi Gruppenfuhrer Erhardt, șef al Gestapoului din Varșovia, ce îi revine actorului Bogdan Talasman de la Teatrul Mic. Personajul este pilonul satirei dramaturgului prin situație și replică, iar regizorul ferește interpretul de exagerări tendențioase, și Bogdan Talasman realizează admirabil rolul. Dă conținut satiric prin firesc și naturalețea expresiei în  caracterizarea cu iscusință a șefului prostovan, dar servil nazismului. Acest rol devine un punct forte al biografiei sale artistice, definindu-i calitățile speciale pentru comedie, nu întodeauna speculate în alte proiecte. “Vedetele” acțiunii sunt soții actori Tura, motorul conflictelor generale, dar și particulare. Oxana Moravec, interpretă cu experiență și în film, în rolul actriței poloneze, vedeta teatrului , conduce temeinic implicarea personajului în conflictul major al rezistenței în fața Gestapoului, ca și în cel al vieții particulare. Convinge, cum Maria Tura este ușor atrasă de admiratorul locotenent patriot, Stanislav (Cristian Popa), dar rămâne dăruită trupei și intențiilor sale riscante de protest, cât și soțului “vedetă” a teatrului varșovian. Paritura sa este dificilă, dar actrița îi scoate la iveală nuanțat sensurile. Un alt rol dificil, Joseph Tura, actorul-vedetă căruia îi sunt atribuite transformări comico-dramatice dictate de situație, este jucat de Ioan Coman. Ferește personajul de exagerări inutile și cu atenție îmbină comicul cu tragicul  acțiunii.

           Distribuția numeroasă servește textul și viziunea regizorală prin interpreții : Cristian Popa (locotenentul),Mihai Coadă (Dowasz), Otilia Pătrașcu (Anna), Ion Radu Burlan (Rowicz), Mihaela Popa (Eva), Ilie Gâlea (Grunberg), Adrian Ancuța (Walowski), Karl Baker (Silewski), Alin Teglaș (Sturmfuhrer Fleisher) și David Ioan Coman (Grunberg cel tânăr). Fiecărui personaj îi revin momente importante pentru această comedie neagră,  servite cu profesionalism de întreaga echipă care relaționează continuu.

          “A fi sau a nu fi” intră în zona restrânsă a comediilor reușit construite teatral ca mesaj cultural pe o temă riscantă,  ce arată, din nou, importanța regizorului pentru calitatea unei reprezentații .