“ FIDELITATE “ – TEATRUL ACT

O COMEDIE SAVUROASĂ

            Este vară, caniculă, suntem sufocați de produsele tv dezagreabile și avem nevoie de bună dispoziție. Prima  formațiune independentă de la noi, TEATRUL ACT își respectă principiul promovării unor proiecte de calitate.  Actuala premieră “Fidelitate” este o ofertă încântătoare. Meritele sunt ale unei echipe admirabile.

         Piesa lui Chazz Palminteri, scenarist, regizor, actor și producător de origine italiană, poate fi integrată teatrului bulevardier modern. A fost jucată cu succes pe alte meridiane, s-a realizat și un film în care autorul a jucat, este amuzant scrisă ca situații cu lovituri spectaculoase de teatru, cu replici pline de umor și personaje bine construite. Alegerea repertorială a piesei “Fidelitate” se dovedește a fi inspirată. În relația unui cuplu de oameni avuți – Maggie (Adela Zamfir) și Jack (Florin Busuioc) ajunsă într-un impact , cu ironie analizată psihologic, intervine un ucigaș plătit, Tony (Gheorghe Ifrim), nu se știe de cine, și el cu probleme psihologice; acțiunea, conflictele, sunt dibaci expuse dramatic cu savoare comică. Autorul se dovedește că știe a scrie comedii cu motivare psihologică în relații și subtile trimiterii spre actualitatea curentă.

         Nu oricine poate juca un astfel de text. Echipa reunită la Teatrul Act este însă, ireproșabilă în exploatarea piesei. Trebuie specificat  meritul regizorului Dragoș Campan, cunoscut pentru spectacolele de la Teatrul “Toma Caragiu” din Ploiești, care dovedește o analiză teatrală atentă  a textului. Alege și conduce cu pricepere distribuția și folosește suportul scenografic reușit creat de Maria Dore. Cadrul decorului și costumele sunt în nota elegantă impusă de acțiune. Meritul principal al regizorului care se ferește de orice exagerare, rămâne însă, îndrumarea  fiecărui actor pentru specularea situațiilor comice.

 Întâlnim din nou pe Gheorghe Ifrim într-un rol cu bază comică – Tony -, interpretat cu intnția logică de a arăta că trăirea dramatică a unor situații poate evidenția exploziv scopul scrierii ironic, satiric. Excelent actorul definește personajul, un ucigaș plătit, un posibil mafiot care își are problemele sale personale și drept ajutor un psiholog. Nu trebuie uitat că reprezentația se petrece într-un spațiu de joc neconvențional, că actorii joacă în imediata apropiere a spectatorilor, aspect la care distribuția s-a adaptat perfect. Gheorghe Ifrim speculează cu măsură în expresie stările personajului și relațiile sale cu Maggie, interpretarea sa având drept rezultat un umor rafinat, cuceritor , actorul Teatrului “Bulandra”,  demonstrând din nou, capacitățile sale speciale pentru comedie. 

Maggie, femeia plictisită de viața casnică, dar care a adus fondurile necesare afacerilor soțului este caracterizată sugestiv de Adela Zamfir. Actrița dezvoltă ambiguitatea lui Maggie mai ales când aceasta devine o doamnă elegantă care își afirmă dorința de aventură și răzbunare. Este un rol de referință realizarea credibilă a personajului pentru această talentată actriță independentă.

 O surpriză plăcută produce apariția în teatru a lui Florin Busuioc cunoscut publicului pentru prezentarea buletinelor meteo de la televiziunea ce cea mai mare audiență, ProTv. Actorul se pliază la nuanță pentru definirea esenței profilului și atitudinilor soțului infidel al lui Maggie, om de afaceri. Florin Busuioc transmite verosimil atenționarea că imoralitatea poate fi specifică, firească și multora din cei avuți. Cei trei sunt minunați prin modul în care relatând situații dramatice cu sinceritate interioară, produc comicul scopului satiric al textului și umorul aplaudat de public.

         “Fidelitate”, producție a Teatrului Act și Fundația Carta este un spectacol de la care nimeni nu poate pleca dezamăgit. De la regizor, scenograf până la cei trei interpreți de excepție, “Fidelitate” ne arată că teatrul independent activează consecvent cultural, fără sofisticării derizorii de imagine, fiind direct în comunicarea cu haz a unor “fotografii” desprinse din actualitatea zilelor noastre.

P.S. Proiectul Teatrului Act ridică o întrebare elementară : “De ce secretariatele literare ale teatrelor de stat nu descoperă astfel de texte și nu configurează și o stagiune estivală printr-un repertoriu special ?”