UN EXERCIȚIU DE TEATRU ABSURD
Crizele sunt actuale și bântuie
în toate domeniile. Nici teatrul nu e ferit de ele. În prezent, este afectat de
o criză financiară gravă. În planul creativ e afectat însă, de o criză a regiei, ca și de cea a
dramaturgiei autohtone. Spectacolul de față este rezultatul crizei de …
inspirație din ambele planuri.
“Crize”
aparține poetului și dramaturgului, Mihai Ignat, fiind prima sa piesă, mult jucată în diverse
teatre, apreciată ca scenariu radiofonic de radio BBC în 2004. Piesa vrea să
relateze povestea unui cuplu, dar e departe de Aleksandr Ghelman – “Doi pe o
bancă” sau Williams Gibson – “Doi pe un balansoar”. Mihai Ignat încearcă să
surprindă degradarea în timp a relației unui cuplu - El și Ea -, plictisul unei
căsnicii, scrierea fiind apropită de linia teatrului absurd.
Tânărul
regizor Vlad Cristache a debutat cu un reușit examen - “Douăzeci de minute cu
îngerul” de Vampilov la UNATC, s-a afirmat prin “Peer Guynt” de Ibsen, a
continuat să convingă asupra calităților sale de regizor și prin “Povești de
familie” de Biljana Serblianovici, la Teatrul “Maria Filotti” din Brăila
(spectacole comentate pe blog). Oricărui regizor i se întâmplă însă, să și
eșueze uneori într-o viziune pe care și-o dorește cu orice preț,
originală. Vlad Cristache în
“Crize”, amplifică tenta absurdă a scrierii în inenția ilustrării satirice a
relației de cuplu, rezultatul fiind un spectacol lipsit de armonie,
derulat într-un ritm greoi.
Absurdul situațiilor, dublat pleonastic de absurdul unor imagini teatrale,
având la bază ciorovăielile
cuplului, anihilează transmiterea, cât de cât credibilă, a unui posibil mesaj
emoțional.
Un sprijin substanțial al viziunii sale regizorale , află însă, în
decorul cu fantezie creat de Vladimir Turturică, dar insuficient exploatat.
Trecerea timpului existenței celor doi, manevrată prin schimbările greoaie ale
obiectelor din decor, frânează ritmul reprezentației. Vladimir Turturică
concepe universul închistat al cuplului, a fi ambalat într-o imensă coală de
hârtie, distrusă încetul cu încetul de manifestările celor doi care nu găsesc
calea comunicării. Sugestia decorului este remarcabilă. O altă sugestie demnă de
interes e transformarea patului într-un lift-închisoare. Dar … numeroase
obiecte din decor – umbrelele, bradul de Crăciun sau microfoanele, sunt
exagerat întrebuințate de regie. În haosul atmosferei generale dictat și prin
efectele absurde ale manipulării unor obiecte, regizorul mai apelează în scopul
accentelor satirice, și la aplauze din off, specifice divertismentelor tv.
Regia încarcă vizualizarea artificial prin diverse efecte teatrale ce nu
sprijină substanța temei majore –lipsa tragicomică a comunicării celor ce
alcătuiesc un cuplu.
Interpreții
sunt Smaranda Caragea – actriță a Teatrului de Comedie, activă în proiecte
independente și Marius Gâlea – actor cu expediență câștigată pe marele și micul
ecran, cât și ca dascăl. Regizorul nu le-a speculat pe deplin calitățile, și
fiecare încearcă în stil propriu, și reușește parțial, să sugereze linia
caracterială a personajelor atribuite. Pentru Ea, Smaranda Caragea dezvoltă cu
umor adeseori, caracterul unei femei autoritare, năzuroase, bănuitoare, cicălitoare.
Cu temperament actrița marchează situațiile prin farmecul său personal aparte.
Marius Gâlea merge pe o interpretare putem spune filmică a bărbatului
introvertit, nemulțumit de înfățișarea sa, dar iubitor, dornic de viață sexuală
cu partenera. Prin absurdul dezvoltat de conceptul regizoral, El și Ea se
transformă adeseori, în “marionete”, nu mai sunt oameni care parcurg în etape
relațiile conflictuale.
“Crize”
rămâne un experiment teatral fără consistență pornit de la un scenariu
radiofonic pe care regizorul și-a dorit să îl îmbogățească teatral prin
numeroase artificii absurde pentru a spori sensurile satirei, dar a uitat să
folosească rostul dialogului, al replicii.
P.S. Cu
întârziere, la sfârșit de septembrie, începe a doua etapă a repertoriului stagiunii
anului 2012. În curând, vom comenta primele premiere ale teatrelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu