“ ELIXIRUL “ – UNATC/ SALA “ION COJAR” (Palatul Național al Copiilor)

ÎN SFÂRȘIT, UN PAS ÎNAINTE 

         Dispariția în urmă cu câțiva ani a teatrului “Casandra” din Centrul Vechi al Capitalei, a afectat UNATC în demersul necesar de promovare și a absolvenților de astăzi,  aflați în pragul licenței, după trei ani de studiu, cât și a celor de la masterat, după alți doi ani de studiu. Numeroasele examene de absolvire erau prezentate drept confruntări cu publicul în sălile de clasă de la sediul UNATC, și cu mult noroc, puține, primeau găzduire din partea unui teatru. În sfârșit, UNATC beneficiază acum, de două săli de spectacol – “Ion Cojar” și “Octavian Cotescu”, la Palatul Național al Copiilor din Parcul Tineretului. Cum e și firesc, absolvenții vor avea șansa contactului cu publicul într-o sală de teatru. Anual UNATC produce mulți absolvenți și rămâne de văzut cum se va organiza repertoriul curent al unei stagiuni cu spectacolele-examen de finalizare ale licenței și masteratului. Intrarea la spectacolele de absolvire va fi gratuită.

         Rectorul Adrian Titieni poate fi mândru de obținerea acestor două săli strict necesare absolvenților. Inaurgurarea lor a reunit o serie de personalități, cât și reprezentanți ai autorităților ce au sprijinit proiectul de acordare unor săli de teatru pentru UNATC. Printre invitați s-a aflat și Victor Rebengiuc, primul rector al UNATC după 1989. A urat succes promoțiilor de absolvenți și a completat urarea cu un îndemn vital pentru starea învățământului nostru artistic : “Să ieșiți din Sistemul Bologna, care scoate mai mulți doctori și mai puțini actori” !!! Sistemul Bologna a redus ciclul pentru licență la trei ani de studiu, l-a completat cu doi ani pentru masterat, și cu încă doi pentru cei ce vor să devină doctori. Peste toate, a obligat ca profesorii să dețină diploma de doctorat. Aplicarea acestui Sistem legislativ a stârnit proteste în țările UE. La concret, aplicarea sa învățământului artistic, fie teatru, film, muzică sau arte plastice, a dat și dă, rezultate mult discutabile. Avem de pildă, profesori doctori la Secțiunea actorie ori regie, care sporadic sau chiar de loc, nu au realizat un contact remarcabil cu scena. 

         “ELIXIRUL” este spectacolul  care a inaugurat sala “Ion Cojar”, un exercițiu de studiu al Commediei dell’Arte, coordonat de prof.univ.dr. Mihai Gruia Sandu și drd, Ștefan Lupu cu studenții anulu II Master-Arta Actorului, clasa prof.univ.dr.Gelu Colceag. Exercițiul dovedește o bună alegere pentru studiul unui gen teatral important. Amintim că “bătrâna” Commedie dell’Arte a pornit din Italia în secolul XVI, mai era numită “comedia artiștilor/breslei artiștilor” și avea drept bază improvizația. Se inspira din viața socială și politică, nu era dezvoltată pe un text precis. A creat cu vremea, personaje mască, tipologii precum Arlechino, Colombina, Pulcinella, Pantalone, etc. Commedia dell’Arte a devenit și bază de inspirație pentru clasicii Goldoni, Moliere și alți dramaturgi. Genul a rămas însă, comedia actualității, susținută prin inspirația actorilor, mai ales în perioada istorică de început când regizorul nu exista. “Elixirul” pornește de la un scenariu coordonat de Mihai Gruia Sandu și de asistentul  regie, Ștefan Lupu, și ca imagine generală spectacolul se vrea a aparține specificului istoric al Commediei dell’Arte. Mihai Gruia Sandu este un actor special care a exersat sugestii ale genului respectiv pe scenă în spectacole ce au obținut și aprecieri internaționale. De astă dată, a forțat raportarea la tradiția genului, atât prin scenariu, cât și prin efecte regizorale. Prin scenariu, personajele mască sunt dublate fără sens, de cele ale posibililor interpreți, Arlechino/Domenico, 

Dottore/Mastino,Isabela/Margherita, etc, astfel, a diminuat improvizația spre concretul actualității . Arlechino putea fi Liviu sau Vasile, ca și fiecare personaj mască. Mai mult, în falsa dorință de actualizare, introduce personajul Carla cu rolul de regizor, sufleor, pianist, autor! Tânăra absolventă Ana-Maria Bercu, într-un rol devenit principal în scenariu, acompania muzical remarcabil momentele, dar personajul Clara în celelalte atribuții era o făcătură din teatrul de amatori. Exagerat ca imagine se introduc în reprezentație și unele improvizații, precum cea a măștilor albe cu personaje înveșmântate în negru. Ambițiile viziunii regizorale îngreunează și ritmul alert, solicitat de genul ales spre studiu de dascăli, ca și intenția ca absolvenții să interpreteze fiecare, și dublura personajului clasic.

         Absolvenții aleși pentru studiul Commediei dell’Arte propriu - zise, au demonstrat însă, prin verva adaptării la datele esențiale ale genului, prin mișcare, dans, acrobație, pantomimă, cântare, capacități admirabile, rezultatul fiind, în majoritatea scenelor, o comedie amuzantă. Mai șovoitori sunt unii interpreți în rostirea cu sens a replicii, aspect foarte important pentru profesia aleasă. Stridențele vocale abuzive, sufocau nuanța comică necesară a cuvântului. Abil definită era tipologia Colombinei de către Aida Avieriței, nu numai prin expresia mișcării, ci și prin urmărirea implicată, cu reacții pe chip, a situațiilor din preajma sa. Ca o păpușă trăznită și exagerată prin ținută, acționa îndrăgostita Isabela, care mai purta ostentativ și un aparat dentar sclipitor, rol atribuit Ioanei Manciu. Tânăra actriță era de nerecunoscut pentru cei care au fost uimiți când au urmărit-o în examenul de licență din 2011, în “Jocuri în curtea din spate”, în regia colegului regizor Bobi Pricop (spectacol comentat pe blog). Examenul echipei de atunci, a devenit un adevărat spectacol și a fost inclus în repertoriul Teatrului Act și prezentat în cadrul Festivalului Național de Teatru 2012, iar Ioanei Manciu i s-a acordat de către juriul AICT premiul “Tânără speranță” pentru o dublă interpretare , în copila naivă Dovi și Procuroarea autoritară. Și Cezar Grumăzescu s-a remarcat în spectacolul aflat și astăzi în repertoriul Teatrului Act. Cu haz și dezinvoltură este Dottore la absolvirea masteratului și e printre puținii din distribuție care reușește să deseneze și particularitatea celuilalt profil atribuit, Mastino. Și Vlad Pavel a contribuit la remarcarea spectacolului “Jocuri în curtea din spate”, în “Elixirul” fiind un Pantalone iscusit construit prin ținuta mișcării. Trebuie subliniată contribuția scenografei Măriuca Ignat (Master II Scenogragie), care prin linia vestimentară și măști în tradiția Commediei dell’Arte, dă savoare spectacolului. Inspirat realizată este și coregrafia dirijată de lect.univ.dr. Roxana Colceag. Revenind la distribuție, se remarcă prin acrobație și expresie, Liviu Chițu în năstrușnicul Arlechino. Cu o manifestare patetică de îndrăgostit nefericit propune amuzant, Lucian Ionescu, personajul Lelio. Îngânfarea lui Capitano o transmite atent Sergiu Costache, cu haz, ca și Alexandru Sinca în Pulcinella.

Toți absolvenții sunt dăruiți cu tot sufletul studiului acestui gen difici și se anunță ca personalități în evoluțiile viitoare. “Elixirul” este un examen ce merită a fi urmărit pentru a cunoaște actorii de mâine , chiar dacă spectacolul este tributar și unor pretenții regizorale, nu numai menirii sale pedagogice.