FESTIVALUL COMEDIEI ROMÂNEȘTI ( festCO ) – EDIȚIA a XI-a

            UN PROGRAM CONFUZ, SĂRAC ÎN INIȚIATIVE

        Țara este plină de festivaluri în fiecare an teatral calendaristic, chiar și acum în perioadă de criză financiară. Municipiile, orașele organizează tot felul de manifestări printre ele fiind și câte un festival teatral din diverse motive, principalul evocat este acela de a servi cultura, dar pe alt plan funcționând și alte multe motive dictate de diferite interese. La festivalurile teatrale întâlnești în program, în majoritatea cazurilor, aceleași spectacole ale teatrelor ce realizează astfel turnee, ajutate prin contribuția financiară necesară venită de la instituții publice, primării sau chiar Ministerul Culturii. Din puzderia de festivaluri, doar câteva au câștigat personalitate culturală prin programe managerial inventiv concepute. Cu trecerea edițiilor unele se degradează, nu numai din cauza crizei financiare actuale, ci și din maniera organizării programelor. Un exemplu recent este și Festivalul Comediei Românești – festCO, ajuns la ediția XI care a prezentat un proiect încropit, superficial.

       FestCo a fost lansat inspirat de directorul Teatrului de Comedie, George Mihăiță, în urmă cu zece ani, ca un proiect cu adevărat original pentru a cultiva dramaturgia românească prin evidențierea într-un an teatral calendaristic a celor mai reușite spectacole având la bază comedii autohtone, din trecut și prezent. Din 2006 festivalul a devenit competitiv și cu eforturi financiare acordă premii. Festivalul s-a completat și prin Concursul de Comedie Românească pentru a descopri texte de interes pentru repertorii. Nu este singurul concurs de dramaturgie, dar discutabil rămâne că foarte rar, piesele premiate își găsesc loc în repertoriul curent al teatrelor. În ciuda acordării distincției, piesele se pare că sunt minore și nici un teatru nu se încumetă să le înscrie în repertoriu !

        În 2007 și 2008, festCO a inițiat și o secțiune cu spectacole invitate de peste hotare cu piese d’ale noastre. La ediția actuală, nu a mai participat nici măcar un teatru din țară, ci numai cele din Capitală !! Își consolidase în timp, o identitate prin susținerea valorilor comediei mioritice. Iată însă, că nu numai criza financiară, dar și cea de inspirație pentru organizarea  programului unei ediții anuale, a început să se facă pe deplin simțită.

SECȚIUNEA “OFF”, NEDEFINITĂ VALORIC

        Precizăm de la bun început , că festCo s-a derulat pe două coordonate spre a își amplifica programul: secțiunea “off”, cea a spectacolelor din afara concursului, și secțiunea spectacolelor selecționate pentru concurs, proiectul fiind realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului București și Ministerului Culturii. Ne imaginăm că “sprijinul” presupune a fi și financiar !

          La orice festival teatral secțiunea “off” are drept scop principal a sprijini inovația în domeniu, originalitatea provocatoare de dezbateri. La ediția de anul trecut, când era “Anul Caragiale” în curs,  Teatrul Masca a servit excelent tema “Bucureștii lui Caragiale”. A fost invitat și la prezenta ediție cu un admirabil program de spectacole stradale : “Fior d’amor în București”, “Coșarii”, “Destin” și “Pierrot lunaticul” pentru a demonstra specificul teatrului de pantomimă. În regia iscusită a actorului maestru al genului, Mihai Mălaimare, în costume încântătoare realizate de Sanda Mitache, cu o distribuție de actori profesioniști în domeniul teatrului nonverbal, spectacolele Teatrului Masca se pot plasa printre punctele de valoare din festival. La sala “Radu Beligan” a Teatrului de Comedie a prezentat și Compania Passe -Partout Dan Puric un minunat spectacol, tot nonverbal, din 2007, despre dragoste, “Rencontres”. Dar … în afara acestor bijuterii ale unui gen teatral special, ce au mai puțină legătură cu comedia românească vorbită, tema centrală a festCo, secțiunea “off” a introdus fără noimă și alte reprezentații. Au aflat dânșii că a început să se afirme și să atragă publicul, teatrul independent, dar nu i-au dedicat un compartiment aparte. La nimereală, fără o documentare prealabilă, au invitat la secțiunea “off’, Teatrul Mașina de Vise cu “Taxi blues” de Ana Maria Bamberg în regia lui Dan Tudor, dramaturgul și regizorul fiind prezenți și la ediția trecută de parcă ar fi abonați la festCo. Și la secțiunea spectacolelor în concurs, selecționerul unic Ion Parhon nu s-a lăsat mai prejos și a ales, tot la nimereală, trei spectacole ale teatrului independent: “Capra cu trei iezi” – Teatrul Act,  “Iubirea e un lucru foarte mare” – Teatrul Arca și “O piesă deșănțată” de la “Teatrul nu e o clădire”, considerând că sunt remarcabile realizări ale independenților toate trei (!!!), cu posibilități să concureze spectacolele Naționalului bucureștean selecționate. Și de ce dacă tot festCo se dedică dramaturgiei românești, în compartimentul “off” nu a figurat totuși, nici un spectacol de Stand bay comedie, gen afirmat și prețuit de public ?

               Organizatorii au completat fără rost valoric compartimentul “off” cu … “examene studenți” anul II sau III de la Universitatea “Spiru Haret”, “Hyperion” și UNATC. În aceiași perioadă cu festCo, 16 – 23 iunie, se desfășura însă, la UNATC, Gala Absolvenților 2013 licență, o manifestare tradițională cu scopul de a premia pe cei mai buni absolvenți a trei ani de studiu. Această umplutură a programului festCo cu cinci “examene studenți” , când UNATC avea o competiție a valorilor, a dezavantajat atât pe tinerii absolvenți, cât și prestigiul festCo.

         Sufocarea programului festivalului cu invitații care alăturau numelor de valoare exercițiile celor care aspiră la succes, denotă fragilitatea acestui proiect care își câștigase prin ediții anterioare, identitate. Absența unui concept solid de festival se simte pe deplin și în cazul selecției pentru spectacolele în concurs, în competiția valorilor.

SELECȚIE JALNICĂ

              În concursul de spectacole cu comedii românești intrau la ediția actuală  cele din 2012, când a fost “Anul Caragiale”, când în toată țara s-au montat și scrierile lui Nenea Iancu. Selecționerul unic Ion Parhon, activ și la selecțiile pentru discutabilele premii UNITER, și organizatorii festCo  puteau evita “ghiveciul” rezultat din alegerile respectivului, dacă precizau de la bun început, ori că dedică festivalul lui Caragiale, ori că dezvoltă două linii în concurs : spectacole din Anul Caragiale și spectacole cu piese din dramaturgia actuală. Firește că selecționerul comod a integrat concursului cele patru spectacole Caragiale ale Naționalului bucureștean : “D’ale noastre”, “Două loturi”, “Scrisoarea” și “Conul Leonida față cu reacțiunea” cărora le-a alăturat la nimerală după preferințele sale alte nouă spectacole de alți dramaturgi. Este penibil și lipsit de profesionalism, de pildă,  să nominalizezi într-un concurs trei recitaluri – “Parfum de viață”, “Fata din curcubeu” și “Moștenitoarea” – în competiție cu spectacole ample ca regie și distribuție. Se știe că în recital, actorul își manifestă singular personalitatea, fără a avea posibilitatea de a se sprijini pe conflicte și relații , fără a dezvolta astfel un rol complex definit. Recitalul este un gen special pentru care actorii merită prețuiți, dar nu presupune și interpretarea unui personaj construit prin relații argument cu partenerii de conflict. Este absurd să înscri într-o competiție un actor ce luptă de unul singur pentru un premiu cu un recital, alături de colegii concurenți în spectacole ample care mai sunt și regizate de personalități valoroase. Selecționerul trebuia să țină cont că nu poate concura Teodora Stanciu cu recitalul său “Parfum de viață” sau Lia Bugnar ca actriță și regizoare a spectacolului său “O piesă deșănțată” cu Mariana Mihuț, regizorul Silviu Purcărete și … “Conul Leonida față cu reacțiunea” de Caragiale. 

             Această selecție “deșănțată”, confuză, jalnică, a adus în fața juriului final alcătuit din profesioniști de marcă – Sand Manu (profesor și regizor), Marina Constantinescu (critic de teatru) și Lia Manțoc (scenograf) – treisprezece spectacole. Firește, premiile erau de așteptat să definească doar valorile din această competiție penibil alcătuită !

TEATRUL NAȚIONAL “I.L.CARAGIALE” … REGELE COMEDIEI !

             Inițiatorul festCo, Teatrul de Comedie nu a reușit să obțină nici o distincție după ce selecționerul unic l-a propus în competiție cu două recitaluri : “Parfum de viață” și “Moștenitoarea”, alături de două spectacole: “Zăpezile de altădată” și “Crize”. Aceasta demonstrează poate și fragilitatea alarmantă a repertoriului Teatrului de Comedie.

              Din cele treisprezece spectacole  selectate de Ion Parhon, juriul a acordat șase premii pentru cele cinci spectacole prezente în festCo, datorate Teatrului Național “I.L.Caragiale” care astfel devine “regele comediei” la cea de a XI-a ediție a festivalului. Prezentăm premiile și acordăm cu respectul cuvenit , în primul rând, atenție ... premiilor speciale de excelență.

PREMII DE EXCELENȚĂ

La fiecare ediție, festCo premiază pe cei care au consolidat încă de la înființare timp de peste cinci decenii personalitatea Teatrului de Comedie. La actuala ediție au fost decernate unor valori , personalități unicat atât în domeniul pedagogic,  cât și în cel al regiei:

DOAMNA SANDA MANU la premiere,
alături de doi foști studenți : George Mihăiță (directorul și actorul Teatrului de Comedie)
 și Florin Dobrovici (actor al Teatrului de Comedie)

SANDA MANU – este pedagogul de excepție care a cizelat talentul unor actori ce au devenit nume de referință în viața teatrală, vreme de multe generații, cât și regizorul ale cărui spectacole reușite au înregistrat un număr record de reprezentații. Decernarea acestei distincții Doamnei Teatrului Sanda Manu , rămâne drept cel mai impresionant moment al galei finale din ediția XI a festCo, publicul în majoritatea sa fiind alcătuit din actorii numeroaselor generații de absolvenți îndrumate de distinsa profesoară, a aplaudat în picioare evenimentul, cu entuziasm, multe minute în șir.

VALERIU MOISESCU – este regizorul și pedagogulul căruia teatrele îi datorează spectacole memorabile, iar regizorii o pregătire solidă pentru profesia aleasă. Din păcate, gafele organizatorilor au făcut ca meșterul Valeriu Moisescu să nu fie anunțat la timp pentru participarea la festivitate și nici să nu să fie prezentată amplu publicului personalitatea sa, așa cum se cuvenea.

Revenim la premiile ediției XI.

Premiul pentru cel mai bun spectacol: “CONUL LEONIDA FAȚĂ CU REACȚIUNEA” de la Teatrul Național “I.L.Caragiale” (TNB), comentat pe acest blog la data premierii, cum sunt toate care au obținut distincții.

Premiul pentru regie: SILVIU PURCĂRETE pentru “Conul Leonida față cu reacțiunea” (TNB)

MARIANA MIHUȚ și VICTOR REBENGIUC în spectacolul
 "CONUL LEONIDA FAȚĂ CU REACȚIUNEA", regizat de SILVIU PURCĂRETE
la TNB, cu toții premianții festCo

Marele premiu al juriului : MARIANA MIHUȚ și VICTOR REBENGIUC pentru rolurile din “Conul Leonida față cu reacțiunea” (TNB) spectacol comentat pe blog sub titlul: “Întâlnire cu doi actori de geniu”

Premiul pentru cel mai bun actor: VIRGIL OGĂȘANU pentru rolul Zaharia Trahanache din “Scrisoarea” (TNB), comentat pe acest blog sub titlul “Rămășițele lui … Caragiale”

Premiul pentru cea mai bună actriță : TANIA POPA pentru recitalul  “Fata din curcubeu” (TNB), comentat sub precizarea “Când talentul își spune cuvântul”. Cu acordarea acestui premiul, juriul a găsit o soluție abilă de a departaja un recital de un spectacol cu doi actori de marcă – Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc.

Premiul pentru scenografie, juriul l-a departajat profesional în două compartimente, pentru decor : HELMUT STURMER pentru “Două loturi” (TNB), comentat pe blog la data premierii – “Cheia unui … film teatral, decorul” și pentru costume : CORINA GRĂMOȘTEANU pentru “D’ale noastre” (TNB), analizat pe blog sub titlul – “Un experiment memorabil” de teatru nonverbal.

S-a alăturat acestor premii ireproșabil acordate de juriul ce a știut să se descurce în hățișul selecționerului, un premiu pentru comedie (!!) , tânărului actor Alexandru Bogdan. Nu a jucat în nici un spectacol al competiției și bănuim că a fost distins pentru că în fiecare zi din festCo , pe caniculă, bântuia prin fața Teatrului de Comedie, costumat special, și anunța printr-o improvizație discutabilă ca replică, ce se prezintă în sala de spectacol. Penibilă alăturare la premiile juriului !

               Selecția a mai cuprins următoarele spectacole, care nu au reușit să convingă juriul pentru a obține vreo distincție: “Zăpezile de altădată” – Teatrul de Comedie (comentat pe blog: “Meritate aplauze din partea publicului”), “Parfum de viață” – Teatrul de Comedie (pe blog: “Un monolog absurd”), “Gaițele” – Teatrul Metropolis (pe blog: “Un spectacol … fără sare și piper”), “Crize” – Teatrul de Comedie (pe blog: “Un exercițiu de teatru absurd”), “Capra cu trei iezi”- Teatrul Act (pe blog:”Un spectacol surpriză”), “Moștenirea” - Teatrul de Comedie ( pe blog: “Lupta cu un monolog lipsit de logică”). Acestora li s-au mai alăturat două încropeli ale teatrelor independente.

“IUBIREA E UN LUCRU FOARTE MARE” de Ion Băieșu. Actorul, dar și regizorul Marius Gâlea a montat la Teatrul independent Arca un text satiric care în anii’80 obținea succes prin interpretările memorabile datorate lui Octavian Cotescu și Coca Andronescu. Regizorul a oferit doar o primă lectură scenică lipsită de nuanță a satirei dramaturgului adresată prostiei omenești prin cuplul celebru Tanța și Costel. Tinerii interpreți Adina Stoica (Tanța), Daniel Haralambie (Costel) și Sorin Șaguna (Maestrul) încercau timid să definească partiturile, rezultatul fiind un umor modest, lipsit de substanță. Spectacolul se manifesta ca o reprezentație de amatori în special din cauza regiei ce nu modelase jocul actorilor și evoluția relațiilor cuplului.

“O PIESĂ DEȘĂNȚATĂ” de Lia Bugnar. În calitate de dramaturg, regizor și actriță, Lia Bugnar a prezentat cu teatrul independent “Teatrul nu e o clădire” un text mediocru , vulgar, cu mult sub alte piese scrise de autoare. Două cupluri se confruntă cu probleme sexuale și vor să își schimbe partenerii printrun exercițiu de a își rezolva dorințele erotice. Ela (Lia Bugnar) este arhitectă, iar soțul, Mihu (Radu Iacoban), traducător din limba curdă, și printr-un anunț la ziar , invită cuplul , Mira (Ilinca Manolache) și Nicky (Marius Manole) care nu știm cu ce se ocupă, ca să facă schimb de experiență erotică. Intervine Hoțul (Andrei Huțuleac), când cuplurile se pare că au căzut la un acord sexual, care dorește un timbru mai de valoare din colecția lui Mihu. Hoțul e în grea suferință și vrea timbrul ca să câștige banii necesari unui transplant de rinichi în străinătate pentru … Matusalema, broasca țestuoasă a familiei. Se pare că intențiile dramaturgului ar fi fost de a scrie o parodie satirică absurdă, dar rezultatul era deplorabil, amplificat și prin regie. Actorii , unele nume apreciate, cu greu se descurcau în hățișul scrierii. Ce căuta acest spectacol în festCo, un concurs al valorilor comediei românești, numai selecționerul știe ?!

CONCURSUL DE DRAMATURGIE ROMÂNEASCĂ, ediția a VIII-a prin juriul alcătuit din Adrian Lustig – dramaturg și tinerii regizori – Gabriela Dumitru, Vlad Christache, a acordat trei premii (!!), ca la o serbare școlară pentru “Visul Domnului Mio” – Georgiana Capuerde, “Infractorii” – Ana Maria Bamberg și “Ultimul dans al iubirii” –Cornel Mihai Ungureanu. Dacă tot au fost regizorii evenimentelor festCo, Gabriela Dumitru și Vlad Christache, chiar dacă regia lor nu se făcea simțită, poate vor monta dânșii, la Teatrul de Comedie piesele premiate !

SPECTACOLUL DE GALĂ ȘI ALTE MANIFESTĂRI

Jeremy Stockwell și Dragoș Huluba

            Finalul festCo s-a petrecut cu reprezentația de premiere. Prologul se derula  în stradă , cu o improvițație așa zis satirică, susținută de … George Mihăiță (directorul Teatrului de Comedie, actor de marcă) în “rolul” de primarul orașului comediei românești, aflat la un pas de destituire de către un reprezentant al opoziției, “rol” jucat de … Adrian Lustig (dramaturgul preferat al teatrului) !  Apoi, în sală, pe scenă , au evoluat în “rolurile” de prezentatori ai premiilor – Jeremy Stockwell și Dragoș Huluba. Cum pentru spectacole de peste hotare nu au fost bani, organizatorii au invitat pe englezul Jeremy Stockwell un actor cunoscut pentru turneele și atelierele susținute, o personalitate în domeniul one man show-ului. I s-a alăturat , Dragoș Huluba, actor al Teatrului de Comedie, artist dibaci și în arta tratrului nonverbal, numai că ansamblarea regizorală a celor două personalități, în momentul decernării unor premii, nu a funcționat. Englezul a desenat particular un one man show și Dragoș Huluba l-a acompaniat discret și ca traducător în unele momente ale premierii.

           Nu au lipsit din programul festCo, precum la orice festival, lansările de carte și atelierele de studiu. Lansările de carte au fost remarcabile pentru că propuneau cunoașterii personalități din elita teatrului : Tamara Buciuceanu – “O viață închinată scenei”, Radu Beligan – “Între acte” și Horațiu Mălăele – “O poveste cu Horațiu”. Atelierele au fost susținute prin proiectul “Scrie despre Tine” ce aparține unor tineri ambițioși : Vera Ion – regizor și dramaturg, Sorin Poamă – actor și dramaturg. Poate era de așteptat, ca și Gianina Cărbunariu – regizor și dramaturg a numeroase spectacole apreciate, precum și “Tigrul sibian” jucat la sala Studio a Teatrului de Comedie, să susțină un atelier de creație !

Concluziile despre cea de a XI-a ediție a festCo le trage până la urmă … Marele Public ! Teatrul de Comedie de când a fost înființat de meșterul Radu Beligan, în 1960, și-a format în timp, spectatorii prin repertoriul său susținut de mari actori și regizori, un public care așteaptă spectacole și alte manifestări remarcabile.