“ UN PIC PREA INTIM “ – TEATRUL “ NOTTARA” – “ Fest(in) pe Bulevard “

                    DE TOATE PENTRU TOȚI

Multi-premiat, dramaturgul contemporan american, Rajiv Joseph scoate piesa “Un pic prea intim” din genul teatrului bulevardier comic, dând o altă aură, de tragicomedie, subiectului ales. Povestea șocantă a poetului și profesorului Tom, rezumă mai multe conflicte intime într-o piesă apropiată de teatrul epic. Tom (Andi Vasluianu) este un altfel de Don Juan, modern, sincer uimit de rezultatul cuceririlor sale. În aceiași perioadă a acțiunii , Tom reușește să lase gravide trei femei: Jen – prietena sa oficială, Maureen - vecina sa și Becca – studenta sa. Piesa își dezvoltă original conflictul apelând la monologuri.

Regizorul Cristi Juncu, un adevărat specialist în teatrul intimist, în teatrul psihologic, cu rezultate remarcabile în spațiile neconvenționale, reușește să descifreze în profunzime intențiile scrierii. Viziunea sa regizorală este stânjenită însă, de prezentarea piesei în sala “Horia Lovinescu”, pe scena mare a teatrului , când epicul relatării teatrale își găsea un loc mult mai potrivit în spațiul sălii studio, “George Constantin”; se puteau mult mai direct dezvolta monologurile  de interacțiune cu publicul solicitate de dramaturg.

Regizorul alege calea vizualizării metaforice sprijinită substanțial fiind prin intențiile scenografiei lui Cosmin Ardeleanu. Negru și roșul sunt culorile dominante ale scenografiei, decorul fiind marcat printr-un copac negru cu fructe roșii care domină podeaua alături de bile mai mari sau mai mici, negre. O lună de foc imensă parcurge toate fazele pentru a marca trecerea timpului. În negru sunt veșmintele tuturor personajelor, cu excepția amicului lui Tom, colorate divers fiind, doar încălțările fiecărei doamne. Negrul ar putea trimite spre o posibilă lume cu reguli morale spulberate și roșul spre focul pasiunilor. Concretul pasiunilor trăite de Tom și femeile din preajma sa prin această scenografie, mult stilizată, pierde totuși din esența substanței.

Ilustrația muzicală aleasă de Cristi Juncu, sprijină amuzant substratul comic al situațiilor. Regizorul merge pe linia  dezvoltării scenice a conceptului  pe două coordonate, dramaticul și comicul. Cea dramatică domină prima parte a reprezentației, ca apoi , la cina servită de Tom, să treacă exagerat la comic, ca în final să se întoarcă la dramatic. Propune un joc între tragic și ironie, partea comică fiind subliniată neinspirat și prin intervențiile râsului din off al unor posibili spectatori.

Andi Vasluianu (Tom)

Meritul principal al reușitei acestui spectacol rămâne modul în care regizorul conduce distribuția și pune în valoare calitățile actorilor aleși. Cristi Juncu știe să lucreze cu actorii, să colaboreze cu fiecare în parte pentru a defini convingător personajul distribuit și a servi viziunea sa regizorală. Andi Vasluianu face o subtilă demonstrație a versatilității lui Tom, ce trece de la o situație la alta , diferită prin consistență, prin normalitatea atitudinilor. Actorul construiește un Don Juan actual, care  manifestă dezinvoltură în perceperea relațiilor pasionale, tratate cu sinceră credință, chiar dacă încalcă regulile statutului obișnuit al moralei. Excelentă este interpretarea sa în rolul  poetului și profesorului Tom, captivat pasional de femeile întâlnite și uimit că nu îi sunt înțelese  intențiile, dar care va rămâne singur în final, cu … muza sa poezia.

Irina Velcescu (Franny), Dan Bordeianu (Seth) și
 Diana Roman (Becca)

Colegii de distribuție susțin personajul central prin interpretarea ireproșabilă a fiecărui rol , prin relaționarea permanentă, personajele lor devenind victime ale lui Tom. Femeia care îl iubește necondiționat pe Tom, Jen este prezentată de Cristina Florea ca o persoană interiorizată, preocupată de profesia ei, având un dublu univers personal; va fi înșelată de Tom, dar insistă în dragostea față de el. Actrița accentuează expresiv trăirile interioare prin care trece Jen. Remarcabilă este Catrinel Dumitrescu în Maureen, vecina care are un copil, dar se îndrăgostește de Tom și rămâne gravidă, ca și Jen. Subtextul situațiilor și al replicilor își găsesc transmitere prin interpretarea cu sensuri multiple de către  actriță. În Beeca, studenta aparent naivă, Diana Roman construiește în profunzime portretul tinerei cucerite de profesorul ei, dornică de a parveni și ea ca poetă precum modelul oferit de dascăl.  Irina Velcescu este Franny, sora lui Jen, care se implică, se revoltă în relațiile lui Tom. Pe tot parcursul evoluției lui Franny, actrița cu inteligență imprimă o notă de mister în relațiile personajului, ca în final să își argumenteze admirabil acțiunile pentru că și ea l-a iubit cândva pe Tom. În prietenul poetului, Seth, dibaci Dan Bordeianu sugerează aparent nedumeririle față de atitudinile lui Tom,  cât și bănuielile și intențiile sale subtil moralizatoare.

“Un pic prea intim” este un spectacol atractiv, convingător în esența sa, fiind singurul care s-a detașat calitativ din cele trei premiere ale Teatrului “Nottara” pentru care a organizat de fapt, festivalul cu pretenții de a fi și internațional “Fest(in) pe Bulevard”. Festivalul a fost … mult zgomot (și bani !!) pentru mai nimic. 

P.S. Teatrul nu oferă pe site ilustrațiile necesare pentru spectacolele prezentate.