“ HOT L BALTIMORE “ – TEATRUL NAȚIONAL “ MARIN SORESCU “ din CRAIOVA

UN REGIZOR AMERICAN ȘI UN SPECTACOL COERENT

         Un fenomen demn de luat în seamă se petrece la Naționalul din Craiova, de mai multe stagiuni. Directorul și regizorul, Mircea Cornișteanu, managerul teatrului, reușește să invite regizori apreciați de peste hotare, în ciuda crizei economice. Aceste personalități dau posibilitatea cunoașterii și a altor modalități originale de tratare teatrală a dramaturgiei. De pildă în 2006, regizorul grec, Yannis Paraskevopoulos a prezentat “Medeea”, regizorul englez, Tim Carroll, “Odysseia” în 2010, spectacole eveniment, chiar dacă pe nedrept nu au fost răsplătite cu distincții meritate. Proiectul managerial din Craiova continuă acum, cu regizorul american, Peter Schneider și spectacolul său, “HOT L Baltimore”, urmând ca în iunie, Robert Wilson, un alt regizor american, să finalizeze “Rinocerii” la care a început lucru cu echipa sa, la sfârșitul anului trecut. Reamintim că Robert Wilson este cunoscut la noi și prin participarea remarcabilă la două ediții ale Festivalului Shakespeare inițiat de Emil Boroghină la Craiova.

         La început de an, ce propune Naționalul craiovean pentru a continua proiectul său managerial exemplar?  Întâlnire cu Peter Schneider. Este un regizor american cunoscut și pe Broadway ca producător al succesului “The Lion King”, recompensat cu premiul Tony, experimentat la Walt Disney Company, câștigător a mai multor distincții. Americanul alege piesa concetățeanului său, Lanford Wilson, “HOT L Baltimore”, un dramaturg prolific, apropiat ca stil de Arthur Miller. Piesa aleasă din bogata sa dramaturgie se petrece într-un vechi hotel din Baltimore din zilele noastre, aflat în pragul demolării. Cum în America, hotelul devine și locuință, loc de refugiu pentru mulți oameni, Lanford Wilson surprinde scurte radiografii din destinele a zece persoane din categorii sociale diferite. Scoate în prim plan câteva povestiri, lasă în plan secund altele, scopul tematic fiind condiția umană, înfrângerea individului de către condițiile sociale. Piesa este epică, structura unui conflict central absentează, personajele sunt descrise prin replică și monolog, nu prin provocarea reacției la situații conflictuale majore.

         Regizorul Peter Schneider aplică acestui text simplu prin construct, metoda “clasică” a teatrului realist desprinsă din conceptul lui Stanislavski. În America și pe Broadway la spectacolele cu vedete consacrate, chiar și în musicale, întâlnești aplicată aceiași metodă pornită de la Stanlislavski, și nu trebuie omis că acolo, studiile de artă au la bază teoria respectivă, tălmăcită și răstălmăcită. Peter Schneider dovedește profesionalism prin modul minuțios în care se concentrează asupra fiecărui compartiment teatral – scenografie, îndrumarea actorilor -, ce contribuie la realizarea unui spectacol pe linia ilustrării realiste, obișnuite, fără intervenția unor efecte regizorale pentru a sublinia și atenționa asupra esenței tematice a piesei.

         Spectacolul este plasat pe scena mare a teatrului, cu publicul căruia îi revin 120 de locuri pe lateralele unui spațiu de joc amplu. Numele celui care a compus decorul este absent din programul de sală încărcat de multă culoare neagră ca și din site-ul teatrului, decorul însă, este remarcabil compus. De la tavan până la plasarea și amănuntul mobilierului este funcțional și integrează spectatorii în spațiul generos al recepției unui hotel vechi. Sugerează inspirat atmosfera solicitată de text și acest decor reușit este folosit cu pricepere de regizor. Vizualizarea reprezentației se completează prin costumele încântător concepute de Mircea Filimon care este și autorul traducerii piesei. Fiecare costum definește profilul tipologic al personajului prin accesorii inspirat alese, de la pantofi la mici bijuterii pentru doamne.

         Regizorul folosește cu atenție fiecare actor. Are grijă ca și atunci, când replica îi lipsește, să fie implicat prin prezență expresivă în acțiune. Distribuția merită aprecieri pentru reușita interpretării prin asimilarea cu firesc, sinceritate a oricărui rol, mai mare sau mai mic într-un spațiu de joc neconvențional. Pe merit stârnește aplauze la monologul dinspre final, Romanița Ionescu în Suzy, una din cele trei prostituate locuitoare ale hotelului, roluri centrale ale acțiunii cu particularități diverse. Caracterizarea expresivă a tipologiei personajului este credibilă. Iulia Colan în tânăra fată de moravuri ușoare, mereu curioasă de ce se întâmplă în preajmă, desăvârșit creionează personajul, sporind tensiunea poveștilor expuse prin gând interior pentru fiecare sens al replicii. Rostul celor trei prostituate se amplifică prin interpretarea admirabilă a grăsuței Asprin Green de către Raluca Păun. Actrița se ferește de vulgaritate și cu firesc personajul său comentează situațiile celor din preajmă. Roluri aparent secundare, lipsite de amploarea sensurilor replicii, le rezolvă ireproșabil Cătălin Vieru în Jamie, fratele timid care o însoțește pe Jackie, sora sa în dorința căutării unei soluții pentru viață și Gina Călinoiu în Jackie dovedește nerv în manifestări, fiind și asistent de regie al reprezentației, iar Mirela Cioabă în Millie susține sensibil un monolog explicativ al prezenței personajului în hotel.

 Nu poate fi trecut cu vederea desenul precis al personajelor secundare făptuit ireproșabil de Valentin Mihali în Katz, unul din funcționarii de la recepția hotelului, Valeriu Dogaru în domnul Morse, Anca Dinu în doamna Belloti, Corina Druc în doamna Oxenham, Dragoș Măceșanu în Bill, Ștefan Cepoi în Paul, cărora li se alătură prin apariții scurte Cosmin Rădescu (clientul lui Suzy), Tudorel Petrescu (băiatul cu pizza) și Mircea Tudosă (taximetristul). Piesa solicită o distribuție numeroasă, dar actorii se dăruiesc cu tot sufletul propunerii regizorale. Această enumerare a personajelor  poate conține și greșeli pentru că programul de sală este lamentabil editat.    

     “HOT L Baltimore” este un joc de cuvinte, mai pe înțelesul tuturor de la noi se putea numi “Hotel Baltimore” – lipsește “e” din titlul ales nu prin traducerea cuvântului "hot", ci bănuim în intenția de a arăta degradarea locuitorilor săi -, rămâne  un spectacol coerent, corect realist. Regizorul invitat din America demonstrează cunoașterea regulilor de bază ale convenției teatrale și spectacolul său poate atrage publicul, uneori deziluzionat de apariția în peisajul nostru teatral a prea multor experimente încărcate de efecte regizorale ce răstălmăcesc sensurile  piesei alese, fie ea clasică sau actuală modestă ca valoare.