TINERI CREATORI DE NOTA ZECE
În primele zile de
septembrie s-a lansat stagiunea de toamnă în Capitală prin sârguința teatrului
independent. “Unteatru” a inaugurat stagiunea teatrală cu premiera “Trădare”,
iar Godot Café Teatru cu “Jocul din Ialta”.
În topul teatrelor independente de
prestigiu, dominat de Teatrul Act, a urcat repede la loc de frunte și
“Unteatru” printr-un repertoriu bine gândit, cu rezultatul unor spectacole
multipremiate. A susținut și o stagiune estivală cu diverse manifestări. Cu toate
că își desfășoară activitatea într-un spațiu modest, managerii săi Andreea și
Andrei Grosu au reușit să dezvolte proiecte originale, ce impun “Unteatru” în
activitatea teatrală.
“Trădare” este un spectacol realizat în
colaborare cu Primăria sectorului 3 și Centrul Cultural “Casa Artelor”.
Alegerea piesei lui Harold Pinter este îndrăzneață. Scriitorul, scenaristul,
regizorul și actorul englez, distins în 2005 cu Premiul Nobel pentru literatură
este considerat un dramaturg apropiat teatrului absurd. Numele său a mai
figurat în repertoriul teatrelor noastre și revine acum cu “Trădare” o piesă
dedicată triunghiului conjugal. Scrierea îmbină teatrul psihologic cu teatrul
absurd într-o complicată acțiune de analiză cu personaje din zona intelectuală.
Prietenia dintre Robert și Jerry pare a fi trădată când ultimul devine amantul
Emmei, soția prietenului său. Pare banal subiectul, dar Harold Pinter
construiește admirabil relațiile și personajele printr-un remember ce pornește
din 1977 și trece prin ani până în 1968 când s-a înfiripat acest triunghi
conjugal. Se oferă actorilor partituri ample, personajele fiind construite la
nuanță psihologică, în situații multiple, unele chiar absurde. “Trădare”
provoacă realizatorii - regizor, actori
și scenograf la un examen … de creație. Trec cu brio acest examen regizoarea
Sânziana Stoican, actorii Sabrina Iaschevici, Silviu Debu și Ionuț Vișan,
alături de scenograful Valentin Vârlan, reuniți într-o echipă tânără, înzestrată
cu har.
Sânziana Stoican (regizor) |
Sânziana Stoican s-a remarcat ca
regizor tot la “Unteatru” cu spectacolul de absolvire “Ce zile frumoase” de
Samuel Beckett, multipremiat. A mai realizat spectacole și la teatrele din
Brașov, Brăila și Ploiești. Cum piesele lui Bekett aparțin teatrului absurd,
regizoarea se orientează acum, către Harold Pinter apropiat acestui gen și
aplică în mod consecvent tratarea scenică realistă cu atenție la fine ironii
adresate absurdului unor stări și chiar situații. Atenționează asupra
firescului trădării prieteniei și iubirii de către personaje cu mentalități
ieșite din sfera conduite morale. Rezultatul viziunii sale regizorale este un
spectacol încărcat de emoție, excelent condus în dezvoltarea vizuală scenic a
substratului cuvântului pentru o caracterizare complexă a personajelor. Textul
și regia nu condamnă personajele, le lasă la judecare de către public. “Trădare”
este un spectacol din sfera teatrului intimist, captivant. Regizoarea folosește
abil amănuntul vizual, inspirat propus de scenograful Valentin Vârlan. Decorul
este simplu, alcătuit din câteva obiecte și un mic fundal desenat, manevrat
pentru a indica Londra, Veneția, spațiile acțiunii. Imaginea sporește însă,
prin amănuntul costumelor, în special cele ale Emmei, cu semnificații atribuite
de scenograf și pentru marcarea timpului.
Sabrina Iaschievici (Emma) |
Evident că spectacolul “trăiește” și
captează publicul prin provocarea la emoție și uneori la râs în fața unor
accente ironice, prin interpretarea remarcabilă a celor trei tineri actori,
prezenți și în distribuțiile unor teatre instituționalizate cu partituri
modeste și rar importante. Sabrina Iaschievici și Silviu Debu și-au susținut
masteratul în 2011 cu “Nefericiții”, spectacol comentat pe acest blog. Apoi,
Sabrina și Ionuț Vișan au jucat în “Ce zile frumoase” (comentat pe blog), iar
la Gala Tânărului Actor din urmă cu doi ani, interpretarea actriței a fost
recompensată cu Premiul “Ștefan Iordache”. Este senzațional modul în care
tânăra actriță parcurge timpul acțiunii dictat de scriere, și dezvoltă
personajul Emma. Interpretarea sa prin amănuntul expresiei solicitat de
diversele situații ale acțiunii, poate fi considerată filmică, ținând cont și
de apropierea imediată de public impusă de condiția sălii teatrului. De la
zâmbet până la lacrimă, discret plasate, de la ținută până la gestică, actrița
compune profilul psihologic al unei femei perfide, dar și sincere în dorința
căutării iubirii pentru care infidelitatea este considerată o atitudine
normală. Pasiune, erotism, ignoranță, minciună, servilism, sensibilitate sunt
doar câteva din stările punctate abil de Sabrina Iaschevici, o actriță dotată
cu multiple capacități. Un exemplu este și momentul în care Sabrina Iaschevici
iese din rolul Emmei și interpretează cu umor chelnerul italian ce servește la
masa celor doi prieteni, Robert și Jerry. Din nou, actrița se impune ca o
valoare a tinerei generații.
Silviu Debu (Robert) |
Silviu Debu practică același stil de
interpretare filmică în Robert, soțul Emmei. Actorul relevă admirabil confuzia
interioară ce îl frământă pe Robert, prețuirea prieteniei îndelungate cu Jerry
pe care o are dinaintea mariajului cu Emma - chiar dacă acesta l-a trădat apoi
- și prețuirea față de familie și soție. Acceptul trădărilor e dublat de
amărăciunea interioară ascunsă dibaci. Remarcabilă este interpretarea lui
Silviu Debu în acest rol dificil. Ca fiecare din partenerii săi, și lui îi
revine trecerea rapidă la un alt personaj, cel de comentator, înfăptuită
ireproșabil.
Ionuț Vișan demonstrează o apropiere
nuanțată față de profilul psihologic al amicului lui Robert, Jerry. Și
personajul său trăiește sincer confuzia dintre trădare și regulile prieteniei
prin descifrarea cu precizie a sensurilor propuse de multiplele situații prin
care trece. A fi amantul soției unui prieten pe care îl prețuiește, îi pare un
fapt normal, chiar dacă uneori sugerează că se întrevăd în subconștient
frământări personale. Atât Ionuț Vișan, remarcat și în alte partituri ample,
cât și Silviu Debu, confirmă din nou că sunt personalități de marcă ale tinerei
generații.
“Trădare” este spectacolul deosebit în
care o echipă tânără de realizatori ne arată că barierele afirmării pot fi
trecute și dă speranță că viitorul teatrului nostru este pe mâini bune. Prin
această premieră stagiunea teatrală pornește … cu dreptul și așteptăm să își
continue drumul prin astfel de spectacole cu miez valoric.
P.S.
În perioada 9 - 12 septembrie se va desfășura la Costinești, în spațiul elegant
de la Vox Maris Grand Reson, oferit generos de Nicușor Năstase un iubitor al
teatrului, ediția a XVII-a a Galei Tânărului Actor “HOP” sub direcția
regizorului Radu Afrim în organizarea UNITER, pe care o vom comenta ca
deobicei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu