“ PERETELE “ – TEATRUL METROPOLIS

O ȘUȘĂ !

         Teatrul Metropolis este singurul teatru de proiecte din Capitală finanțat de Municipalitate care nu are angajată o trupă de actori, regizori sau scenografi, ci doar o echipă de organizatori. În urmă cu câțiva ani își alcătuia repertoriul prin selecții riguroase de proiecte. În ultimul timp însă, majoritatea proiectelor alese sunt mediocre. Să alături pe afiș spectacole deosebite, cu piese consacrate regizate de Victor Ioan Frunză sau un spectacol cu meșterul Radu Beligan, unei șușe vulgare că spectacol nu se poate numi, precum “Peretele”,  denotă superficialitate. Desigur, “Peretele” poate să atragă o anumită categorie de public fană a “Vacanței mari”, cât și actori de valoare distribuiți ca să își completeze veniturile jalnice primite drept salariu de la teatrele unde sunt angajați, dar prestigiul câștigat de Teatrul Metropols este știrbit.

         “Peretele” de Lia Bugnar are pretenția de a fi un spectacol musical. Textul Liei Bugnar este o încropeală de situații cunoscute și din alte piese și depășește cu mult prin limbajul vulgar al replicii scenariile decedatei emisiuni tv. “Vacanța mare”. Este o făcătură cu intenția apropierii de teatrul epic ce povestește amatoristic biografiile  celor din două locuințe vecine. Pe scurt, într-o cameră un bătrân e pe moarte înconjurat fiind de soție, fiică și soțul ei , și amantă. În camera alăturată, o gravidă stă să nască, veghiată de prietenele de profesie prostituate. Ginerele bătrânului se insinuează a fi tatăl copilului așteptat de prostituată, dar în final, autoarea textului arată că de fapt, bătrânul e tatăl și îi va lăsa moștenire Cadillac-ul său! Mai intervin în această “poveste” și alte personaje – un preot, amicele prostituate, etc. Toate personajele sunt schematic construite și lipsite de motivare prin acțiune. Limbajul tuturor este strident suburban, lipsit de o elementară logică în raport cu așa zisul conflict. Pentru a anima lipsa de configurare a conflictului, autoarea plasează cântecele cu pretenția de versificare, recitate de personaje în scop satiric penibil. Scenele se derulează într-un montaj paralel, când într-o cameră, când în cea vecină.

         Decorul tinerei Mădalina Marinescu este total neinspirat; concepe două camere legate printr-o masă așezată la mijloc în prim planul scenei, totul mobilat cu intenție realistă din o sumedenie de obiecte. Camerele în desenul lor nu au nici o personalitate pentru a defini pe cei care le locuiesc. Trântește forțat pe idee simbolică în camera bătrânului și un fragment din … Coloana infinită a lui Brâncuși ca motivare că muribundul s-a îmbogățit fabricând scobitori în forma celebrei opere de artă! Acest decor completează imaginea jalnică a reprezentației și prin costumele lui Dorin Negrău, penibil concepute fără rost în raport cu personajele. Spectacolul se vrea a fi și musical, iar muzica ar aparține apreciatului creator Vlaicu Golcea. Numai că rezultatul denotă că muzicianul s-a grăbit și a înșiruit o ilustrație muzicală uniformă, textul neoferindu-i motive de inspirație. Andreea Belu încropește mișcarea scenică în dorința de a completa “musicalul” și prin momente de dans stângaci dirijate.

         După ce a scris acest text jenant, Lia Bugnar își asumă și rolul de regizor. Actriță de profesie fiind, lasă actorii să se descurce fiecare în interpretare, fără intenții de relaționare, să se exprime prin o serie de recitative căznit rostite cu fața la public ca în mișcarea de amatori din timpurile trecute. Reunește în distribuție actori cu experiență, apreciați, alături de câțiva tineri, dar rezultatul este un spectacol de amatori. Alcătuiesc distribuția acestei șușe, Mariana Dănescu (Hoașca bătrână), Gabriela Popescu (Mafteia), Maria Buză (Arteziana), Natalia Călin (Aspasița), Letiția Vlădescu (Zora), Raluca Ghervan (Inga), Alexandra Sălceanu (Sena), Radu Iacoban (Bătrânul), Istvan Teglas (Preotul) și Mihai Nițu (Vasea). Nici un actor din această distribuție nu poate trece cu mândrie în biografia sa artistică rolul interpretat în “Peretele”. A făcut o șușă și a câștigat niște bani! Există și cea de a doua distribuție unde apar Adriana Trandafir (Hoașca bătrână), Raluca Ghervan pe care regia o trece de la rolul fiicei bătrânului, Inga, la prostituata Arteziana, Florentina Țilea (Inga), Marcela Motoc (Sena), Marius Manole (Vasea) și Cătălin Babliuc (Bătrânul). Mulți dintre cei citați au lucrat cu maeștrii regizori, în spectacole eveniment, dar prezența pe afișul acestei șușe vulgare îi dezonorează. Acest text și regia sa, au omis din distribuție interpreții cuveniți - Țociu, Palade și Cruduța!     

“Peretele” este posibil să desfunde mahalalele, dar știrbește rostul teatrului de instituție culturală și nu ajută spectatorul să judece lumea și situațiile cu care se poate confrunta în realitate.