“FAMILY AFFAIRS” – TEATRUL ODEON

FUȘĂREALĂ JALNICĂ!

La câteva zile după premiera de la Naționalul bucureștean “Între noi e totul bine” (spectacol comentat pe acest blog), regizorul Radu Afrim oferea la Teatrul Odeon și premiera “Family Affairs”. Evident că a repetat în paralel pentru cele două premiere, rezultatele fiind diferite sub aspectul calității artistice. A aplicat dezinvolt aceiași manieră regizorală pentru ambele proiecte, numai că textele au cu totul alt conținut tematic și valoare dramaturgică. Amintim că piesa polonezei Dorota Maslowska – “Între noi e totul bine” este o comedie neagră originală cu referire la actualitatea vieții unei familii dintr-o țară scăpată de regimul comunist, iar în “Family Affairs” autoarea finlandeză Rosa Liksom aplică o serie de clișee pentru a satiriza viața dintr-o familie bezmetică.

Rosa Liksom își manifestă pretențiile de creator pe diverse planuri. A preferat arta plastică, apoi proza, ca în 1993 să debuteze în dramaturgie. “Family Affairs”, așa cum specifică programul de sală, este “un spectacol de Radu Afrim”. Traducerea lui Doru Mareș și regia adaptează exagerat și dizgrațios textul la un limbaj trivial. Personajele par niște paiațe bezmetice. De pildă, Fernando este un negru din … Basarabia,în intenția unei trimiteri spre fenomenul migrației! Adaptării confuze a textului, regizorul îi aplică aceiași manieră teatrală ca și în alte spectacole, cu efecte derizorii și firește cu momente de dans și cântări live la microfon. Satira ce ar sta la baza scrierii inițiale este tratată ca o bășcălie vulgară. Fanii “Vacanței mari” se pot amuza desigur la acest spectacol, cu replicii și situații ca într-un show de televiziune transmis după ora 23.00, cu interdicție pentru copii.

 Regizorul Radu Afrim îmbracă ambele spectacole în același stil scenografic, chiar dacă scenografii sunt personalități diferite. Pentru decorul din “Între noi e totul bine” scenografa Irina Moscu înghesuia mobilier și obiecte cu scopul de a marca kitsch-ul intersecției a trei epoci, sporit și prin costumele care precizau prin amănuntul accesoriilor tipologiile. În “Family Affairs” decorul lui Tudor Prodan propune tot o înghesuială de mobilier și obiecte, un kitsch fără substanță pentru sugerarea haosului familiei respective. Costumele imaginate de Cosmin Florea par împrumutate dintr-un spectacol de revistă, amestecate fiind și cu cele dintr-o reprezentație de la un teatru pentru copii, dar nu au un scop de precizare a liniei satirice care se presupune că ar exista în text.

În ordinea distribuției citez pe actorii apreciați ai Teatrului Odeon  - Antoaneta Zaharia, Marius Damian, Pavel Bartoș, Nicoleta Lefter, Ruxandra Maniu, Virginia Rogin, Mihai Smarandache care sunt obligați să se adapteze supunerii la scălămbăielile vulgare propuse de text și regie. Lor li se alătura Cezar Antal și Vlad Bîrzanu, talente afirmate în alte teatre. Amintim că este cunoscut Cezar Antal pentru rolurile interpretate la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Prin sensibilitate și nuanță în expresie s-a remarcat în alte spectacole și tânărul Vlad Bîrzanu. Pentru toți cei distribuiți nu se face simțită oferta interpretării unor personaje consistente și toți actorii încearcă să estompeze trivialul replicilor sau situațiilor, pe cât le este posibil.

“Family Affairs” pare o bășcălie ordinară fără adresă directă la problemele sociale ce degradează individul sau familia, sugerate cât de cât în text. Și acest spectacolul este rezultatul regizorului care pregătește în paralel două premiere și firește, una dintre ele se dovedește o fușăreală jalnică.