“SOLDATUL DE CIOCOLATĂ” – TEATRUL ODEON

O COMEDIE CU MULT TÂLC ACTUAL …

         Și în această toamnă viața teatrală este dominată de o sumedenie de festivaluri cu scopuri confuze, finanțate în principal de municipalități, în care teatrele plimbă dintr-un oraș în altul aceleași spectacole. Festivalurile, în marea lor majoritate, în absența unui concept tematic solid, nu țin cont de criteriul valoric în selecție. Aceasta poate fi și una din cauzele că premiera de la Teatrul Odeon – “Soldatul de ciocolată” în regia lui Andrei Șerban, a trecut aproape neobservată de comentatorii vieții teatrale, cu toate că marchează un eveniment cultural.

           

         Pentru prima oară în România, Andrei Șerban propune să cunoaștem piesa scrisă în 1889 de George Bernard Shaw, în tinerețe, “Armele și Omul” care în traducerea și adaptarea Danei Duma se joacă la Teatrul Odeon sub titlul “Soldatul de ciocolată”. Noul titlu a fost sugerat de opereta din anii ’30, “Soldatul de ciocolată”. După mai mult de un secol de când a scris “Armele și Omul”, piesă repartizată de autor ciclului “Piese plăcute”, astăzi se dovedește a fi foarte actuală, ca o oglindă în care agitația prezentului din spațiul nostru geopolitic, se regăsește alături de trecut.

         Cu măestria în ale scrisului care i-a adus consacrare, în “Armele și Omul” (“Soldatul de ciocolată”), George Bernard Shaw satirizează o lume strâmbă preocupată de Război, în care dragostea ar putea salva Omul. Acțiunea se petrece în 1885, anul războiului sârbo-bulgar, când Serbia era susținută de Imperiul Austro – Ungar și Bulgaria de Imperiul Rus. Conflictele din Balcani vor prefața Primul Război Mondial. În războiul sârbo-bulgar, dictat de dorințe de expansiune, a intervenit și neutra Elveție cu soldați mercenari, cum este în piesă și căpitanul Bluntschli, “soldățelul de ciocolată” care animă conflictele din familia burgheză Petkov a unui orășel bulgar aflat în preajma bătăliei cunoscute de la Slivenitza. Dramaturgul urmărește, două teme – dragostea și războiul. Situațiile, conflictele sunt construite ironic. În spirit satiric, George Bernard Shaw propune sentimentul iubirii în contextul acțiunii care vizează tema războiului fals motivat de patriotismul celor din vârful societății burgheze. Tema majoră a piesei rămâne însă, dragostea care poate salva o lume ambalată absurd de pofta războiului, argumentată prin așa zise sentimente patriotice, de naționalism; Raina, fiica familiei Petkov caută dragostea, dar ofițerul bulgar Sergius îi înșeală sentimentele. Cele două teme se întrepătrund, iar adaptarea Danei Dima nu le forțează prin nimic actualizarea. George Bernard Shaw se dovedește a fi fost vizionar când satiriza aspectele negative care macină mereu lumea noastră. În “Armele și Omul” există replici precum, “Tot răul se trage de la englezi” sau “minunatele spectacole de la Opera din București”, prețuite și urmărite de familia Petkov. Astăzi, prin Brexit-ul de ieșirea englezilor din UE, replica devine foarte actuală, ca și cea despre Opera din București unde s-a petrecut în urmă cu câteva luni, un conflict aberant cu “nu ne vindem țara”. Dibaci, Dana Duma traduce și adaptează “Armele și Omul”, demonstrând cât de actual poate fi astăzi, George Bernard Shaw.

         Andrei Șerban, conștient că rolul rolul regizorului într-un spectacol este să se manifeste și ca un cetățean al prezentului, pune în fața publicului întotdeauna, oglinda realității. Cu inventivitatea cunoscută de acum, tratează cu respect piesa lui Shaw drept o comedie despre noi înșine. La acest spectacol râdem de fapt, de noi înșine, cei captivi într-o lume bolnavă, măcinată de populism. Regizorul a montat mai întâi “Soldatul de ciocolată” la Teatrul Malyi din Sankt Petersburg, la invitația directorului și celebrului regizor rus Lev Dodin, unde spectacolul a avut un succes răsunător. (Atenție, Lev Dodin va fi prezent, în curând la București, la Festivalul Național de Teatru cu “Livada de vișini”! ) La Teatrul Odeon, Andrei Șerban a conceput o altă imagine pentru “Soldatul de ciocolată” prin scenografia funcțională, cu pricepere construită de Anka Lupeș și printr-o dublă distribuție.

         Regizorul Andrei Șerban întodeauna gândește coerent, în amănunt, textul ales pentru a îi ilustra teatral tematica și a transmite emoție publicului, dar și a provoca spectatorul să judece ce se petrece pe scenă. Lucrează acest spectacol într-un decor marcat prin trei pereți cu multe sertare, iar mânuirea fiecăruia, contribuie la marcarea spațiilor de joc. Pereții sunt tapisați cu imaginea discretă a unui soldat din evul mediu călare, mai mulți “războinici” fiind prezenți și într-un colț al scenei. Acești mici soldăței de plumb folosiți de personaje pentru argumentarea victoriei lui Sergius și Petkov în bătălia dintre bulgari și sârbi, servesc substratul ironic al textului. La începutul reprezentației se arată balconul casei Petkov și cerul cu stele, ca o discretă trimitere la… steagul cu steluțe al drapelului UE. Imaginea spectacolului prinde culoare și prin costumele croite în spiritul epocii, cu accente pentru a creiona profilul tipologic al personajelor. Anka Lupeș creează o reușită scenografie prin care sprijină vizualizarea intențiilor regiei.

         Pentru că familia Petkov merge la operă fiind de “bonton”, regizorul Andrei Șerban folosește cu tâlc drept coloană sonoră, fragmente muzicale din opera “Ernani” de Giuseppe Verdi. Ilustrația muzicală devine contrapunct al situațiilor care încadrează reprezentația drept o savuroasă comedie bufă.

         Viziunea regizorală propune un alt stil de interpretare actorilor pentru susținerea acestei comedii bufe în care se împletesc armonios cele două teme – dragostea și războiul. Actorii declamă multe replici pentru a le sublinia ironia subtextului, subtil vor satiriza tipologia fiecărui personaj și tensionant se vor implica în relațiile dintre personaje. Actorii “trăiesc” dramatic situațiile imaginate de Shaw, rezultatul fiind evident, comicul. Regizorul nu omite și participarea directă a publicului, când interpreții rostind replici cheie pentru tematica piesei, se vor adresa spectatorilor. Aceștia sunt luați drept parteneri în declarațiile patetice referitoare la război, la patriotism și dragostea în cuplu. Prin relația personajelor cu publicul se atenționează că istoria din secolul XIX, se repetă și în mileniul trei.

         Actorii se adaptează minunat convenției regizorale și fiecare realizează adevărate mici bijuterii din rolul atribuit. În acest spectacol nu există roluri mari și roluri mici pentru că fiecare personaj devine argument important în întreținerea permanentă a celor două linii tematice. Ofițerul rus, de pildă, nu este personaj secundar și actorul Dimitrii Bogomaz prin interpretare, îi dă amplitudine în raport cu tematica piesei. Ofițerul rus amenințător intervine în derularea acțiunii, în momente speciale rostește replici în limba rusă, relaționează cu spectatorii, rolul fiind o reușită pentru interpret.

Evident că punctul forte al conflictului este cuplul de îndrăgostiți, ca și în opereta “Văduva veselă” regizată recent, de Andrei Șerban la Opera Națională din Iași, regizorul fiind interesat acum, de montări apropiate prin tematică. (“Văduva veselă” a fost comentată pe acest blog). Un personaj important al cuplui de îndrăgostiți devine elvețianul mercenar, căpitanul Bluntschli, “soldățelul de ciocolată” care se refugiază disperat de pericolul soldaților bulgari, în dormitorul tinerei Raina, fiica bogatei familii Petkov. Acest rol îl definesc cu finețe Alexandru Papadopol și Gabriel Pintilei, fiecare dând viață personajului, în altă reprezentație pentru că aproape toate rolurile beneficiază de o dublă distribuție, cum este specific regizorului Andrei Șerban. Gradează excelent Alexandru Papadopol, evoluția în acțiune a căpitanului; la început, acesta pare un soldățel care ridicol este mereu dependent de … ciocolată, ca apoi personajul să prindă distincția unui om provenit dintr-o bogată familie elvețiană dintr-o altă zonă a civilizației care va privi ironic pe cei din preajmă, entuziasmați de război, experimentat și de el ca mercenar. Gabriel Pintilei subliniază cu umor degringolada de la început a mercenarului, ca și implicarea prin acțiune în problemele familiei Petkov. Cei doi interpreți, stabilesc diferit, cu nuanțe și relația de dragoste a soldatului pentru Raina. Tânărul vlăstar al familiei Petkov în care aceasta își pune mari speranțe este reușit prezentat, în game diferite, de Sabrina Iașchevici și Nicoleta Lefter. În prima interpretare, Raina devine o tânără cu pretenții de nobilă, năzuroasă, dar care urmărește inteligent ce se petrece în familia sa; Sabrina Iașchevici dă un farmec delicat tinereții personajului care își dorește o viață fără război. Nicoleta Lefter propune în Raina evoluția unei tinere cu temperament exploziv, dornică de iubire, dar și conștientă că viața în cuplu trebuie să aibă și un suport financiar solid. Interpretarea cuplului Raina – Bluntschli, în cele două variante de distribuție, exploatează diferit, dar ireproșabil subtextul precizat și de replica – “Sunt un cetățean liber, al unei țări libere” pentru că dragostea învinge nebunia din jur, ivită în contextul războiului. Un alt cuplu, dar din segmentul social al servitorilor, Luka și Nikola cu subtilitate este rezolvat de Ana Bianca Popescu (în același rol mai e distribuită și Alina Berzunțeanu, dar nu am reușit să o văd în vreuna din reprezentațile urmărite) și Cezar Antal / Marius Damian. Luka reprezintă pe acea servitoare care știe tainele ascunse de familia Petkov, le speculează și îl preferă drept partener în dragoste pe Sergius; revoltele, încrâncenarea și amărăciunile servitoarei, dar și șiretenia cu care manipulează relațiile cu familia Petkov și cu Sergius, sunt cu un farmec comic irezistibil marcate de Ana Bianca Popescu. Febra lui Nikola de a parveni, de a fi un afacerist cu butic, dar și docilitatea sa în fața stăpânilor sunt nuanțate, cu haz prezentate în reușita interpretare a actorului Cezar Antal. Implicarea în relații, dar și slugărnicia lui Nikola sun colorate inventiv, cu umor de Marius Damian.

Sergius, ofițerul aparent învingător în război, candidat la mariajul cu Raina, rămâne personajul care iscă dispute în dragoste, în familia Petkov, dar și pentru Luka. Conrad Mericoffer și Cătălin Babliuc, aplică interpretări remarcabile personajului. Grotesc și comic îl prezintă Conrad Mericoffer pe soldatul credincios în rostul războiului, individ pentru care și dragostea are diverse scopuri, fiind surprinzător în consistența acordată cu abilitate substratului acestui personaj care servește ambele teme ale textului; interpretarea sa este admirabilă și se adaptează demersurilor viziunii regizorale. Remarcabil își definește personajul și Cătălin Babliuc, cu mult umor în situații, atent să nu exagereze țâfna, patetismul mecanic al acestui soldat care din prostie se mândrește cu prestația sa în război.

Motorul acțiunii este însă, Ecaterina, mama Rainei. Rolul are dificultate, dar Antoaneta Zaharia, singura distribuită în acest personaj îl prezintă senzațional. Actrița, credibil, cu mult umor arată o tipologie mereu întâlnită și în viața curentă, femeia aprigă, purtătoare de drapel războinic, strident patrioată, dar cu o morală discutabilă. Antoaneta Zaharia, când Ecaterina declamă în relație directă cu spectatorii, credința falsă în patriotism și menirea războiului, provoacă aplauze pentru că are forța de a transmite pericolul ce ascund cuvintele în manifestările sale. Soțul Ecaterinei, colonelul Petkov, tatăl Rainei, primește pe deplin o definire ironică în interpretarea lui Consntantin Cojocaru și Gelu Nițu. Savuros prin desenul satiric atribuit bătrânelului confuz în perceperea situațiilor, se manifestă Constantin Cojocaru. Portretul unui comandant aflat însă, sub papucul nevestii devine colonelul, în interpretarea lui Gelu Nițu, cu haz și atenție la relații. Întreaga distribuție merită felicitată pentru modul în care s-a adaptat unui concept regizoral novator,fiecare în funcție de personalitatea pe care o evidențiază admirabil.

         Satira lui George Bernard Shaw pe tema dragostei, dar și a războiului motivat de fals naționalism și populism, prinde viață scenică strălucit în regia lui Andrei Șerban și a echipei sale, fiind ca o oglindă a realității. Publicul se amuză copios în fața poveștii în care poate regăsi fiecare spectator și atmosfera de astăzi a plaiurilor mioritice. “Soldatul de ciocolată” rămâne un eveniment cultural propus de Teatrul Odeon, în care exemplar teatral se pune în față publicului o comedie despre dragoste, dar să și gândească despre … pericolul unui război care îl poate distruge.