“LUMINIȚA, DE LA CAPĂTUL TUNELULUI” – TEATRUL NAȚIONAL “I.L.CARAGIALE” (Sala ATELIER)

UN AȘA ZIS “PAMFLET” … JALNIC!

După efortorile renovării, Teatrul Național “I.L.Caragiale” a devenit întra-adevăr un centru cultural cu expoziții meritorii și o activitate culturală efervescentă în cele șase sălii de spectacol pe care le deține – Sala Mare, Sala Studio, Sala Pictură, Sala Media, Sala Mică și Sala Atelier. Cum e și firesc, în stagiunea de toamnă a oferit și oferă aproape săptămânal premiere.

           

 Teatrele noastre acordă atenția cuvenită dramaturgiei autohtone actuale și caută texte pentru a le înscrie în repertoriu. Le descoperă însă, cu greu și nu toate din cele alese, sunt convingătoare. “Luminița, de la capătul tunelului” de Radu F. Alexandru este un astfel de exemplu. Dramaturgul își dorește o comedie “pamflet” politic. Ideea este excelentă pentru actualitatea mioritică, greu de întâlnit în dramaturgie, numai că de la idee la construcția convingătoare a unei piese cu acțiune, conflict și personaje credibile, drumul e greu și dificil.

         Radu F. Alexandru este un dramaturg prolific, cu piese jucate în multe teatre, dar și un bun cunoscător al mizerabilei vieții politice de la noi, fiind deținător al mai multor mandate de parlamentar. Tema aleasă pentru “Luminița, de la capătul tunelului”, ar vrea să țintească ticăloșia politicienilor parveniți prin fraude. Îmbinarea documentării sale ca persoană onorabilă în Parlament care a trăit mulți ani printre politicieni, cu calitățile de a scrie o piesă de teatru despre ei, eșuează însă. 

Alexandra Poiană (Luminița)

Titlul textului parodiază celebra zicere a unui fost prim-ministru căutător al “luminiței de la capătul tunelului” pentru fericirea concetățenilor după trista epocă a comunismului care a găsit “luminița” pentru el, în prezent fiind șef al unei importante instituții, “Avocatul poporului”. Dramaturgul vrea să își dezvolte intenția unui pamflet acid la adresa politicienilor prin personajul Virgil Neacșu, parlamentar și ministru, într-o acțiune căznit concepută, cu pretenții de farsă. Conflictul se iscă în jurul relației de amor a soției politicianului, Delia cu Doru Maxim, un antrenor de fitnes, căsătorit cu Luminița. Pentru a nu afecta cariera soțului politician, Delia își părăsește amantul, acesta disperat vrea să se spânzure de coarnele unui cerb din casa lui Virgil Neacșu! Se caută apoi soluția rezolvării triunghiului conjugal, amantul apelând la blonda sa soție Luminița care l-a denunțat la partid pe politician și povestește că ar fi … țigancă la origine! Acesta ar fi demersul unei … farse! Acțiunea se derulează ilogic, absurd, intriga este penibil construită prin personaje schematice, replica nu are haz.

Constantin Cotimanis (Virgil Neacșu)

Virgil Neacșu este o javră de politician, ajuns propietar al unei vile încărcată cu obiecte de preț, asigurate prin sistem de alarmă și deține priceperea de a rezolva problema triunghiului conjugal care poate stârni scandal, prin banii acumulați, firește prin furt. Scopul satirei dorite de autor, nu devine hoția parvenitului politician, ci … denunțul la partid. Aluziile minore la situații din actualitatea curentă, apar prin replici simpliste, multe încărcate de vulgaritate, lipsite de umor, care par împrumutate din ziare, iar cetățenilor spectatori sătui de politicieni și minciunile lor, nu le provoacă râsul aceast spectacol de comedie cu pretenții pamfletare. Așezați de o parte și alta a spațiului de joc al sufrageriei elegante din vila cu obiecte de preț a politicianului, urmăresc uimiți agitația absurdă a personajelor și nu îi înțeleg rostul. Decorul reușit conceput, cu numeroase obiecte de mobilier, aparține scenografului Puiu Antemir.

       

Dragoș Stemate (Doru Maxim)

  Regizorul apreciat, Mircea Cornișteanu încearcă ilustrarea teatrală a textului pe linia absurdului situațiilor prin gaguri în care strălucire comică lipsește însă, din text. La rândul lor actorii, încearcă salvarea personajelor schematice, vrând fiecare, să le dea pe cât le permit situațiile conflictului, coerență tipologică. Alexandra Poiană dă un aspect fermecător ciudatei Luminița. Nu se știe de ce ar inventa farsa originei sale, nu se știe dacă ar vrea să își recapete soțul, pe Doru Maxim, arată convingător doar, că dorește să profite financiar de situație. Este și ea o hoțomană, se pare. Soțul, Doru Maxim e personajul cel mai confuz construit în text, iar actorul Dragoș Stemate încearcă să sublinieze că amantul ar fi un profitor al relației amoroase cu soția politicianului. Virgil Neacșu, politicianul cu funcții, ar fi stâlpul “farsei” cu intenții de pamflet. Textul îl configurează schematic, cu împrumuturi haotic ansamblate din diverse tipologii, iar apreciatul actor Constantin Cotimanis, cu măsură încearcă să estompeze vulgaritatea unui excroc de duzină. Delia Neacșu, femeie frivolă și interesată de banii soțului politician, revine actriței Iulia Moise și este interpretat ca într-un teatru de revistă.

         Era de așteptat ca experimentatul dramaturg Radu F. Alexandru să ofere în “Luminița, de la capătul tunelului” o satiră consistentă la adesa clasei politice, dar textul său cu pretenții de pamflet este o improvizație facilă. Cu un astfel de spectacol e clar, că nu vom afla prea curând nici … “luminița de la capătul tunelului” dramaturgiei noastre.