“ N-AI TU TREABĂ! ” – TEATRUL ACT

O MINUNATĂ OGLINDĂ A LUMII NOASTRE!

Primul teatru independent înființat la noi, Teatrul Act, a inclus în repertoriu un proiect cultural original prin care prezintă esența unor opere literare de proză – basmele lui Ion Creangă sau “Moromeții” de Marin Preda, ca o “oglindă” a substratului realității noastre. Regizorul Alexandru Dabija a animat teatral senzațional acest proiect prin “Capra cu trei iezi – un studiu gastronomic”, “Absolut” (“Ivan Turbincă”) - dramatizări după poveștile lui Ion Creangă și “Păi … despre ce vorbim aici, domnule?” după “Moromeții” de Marin Preda. (Aceste spectacolele deosebite sunt comentate pe acest blog, la data premierei.) Acum, proiectul cultural al Teatrului Act propune întâlnirea cu “Dănilă Prepeleac”, povestea lui Ion Creangă, adaptată și exploatată cu mult tâlc pentru zilele noastre, de Cătălin Ștefănescu în regia lui Alexandru Dabija sub titlul “N-ai tu teamă!”, cu Marcel Iureș, Andrei Seușan și Alexandru Voicu. Opțiunea inspirată din poveștile lui Creangă este perfect motivată pentru că scrierile sunt altfel de “basme” despre om și relațiile cu lumea, veșnic valabile, indiferent de sistemul social și timpul istoric. Ion Creangă poate fi alăturat lui Caragiale prin ironia poveștilor sale cu mult miez tematic.

Cătălin Ștefănescu, după uimitorul “rezumat” al “Moromeților” lui Marin Preda, concepe acum după “Dănilă Prepeleac” o încântătoare poveste, alegorie morală în care preia firul acțiunii lui Creangă și subtil o actualizează. Debutul spectacolului arată un Dănilă Prepeleac om modest din zile noastre prin veșmânt și doi corporatiști în costume elegante care vor să îi “investească” o parte din averea sa nemăsurată într-un … “muzeu” despre cum a reușit în viață! La intrarea în Teatrul Act, spectatorul a fost primit ciudat de expunerea spectaculoasă ca într-o frântură de “muzeu” a unor costume populare, iar prin această “primire” descoperă în spectacol că i s-a propus convenția reprezentării povestei lui Creangă. Adaptarea reușită a lui Cătălin Ștefănescu în regia lui Alexandru Dabija dezvoltă apoi povestea apelând și la proiecții cu imagini din satul de unde a pornit Dănilă, familia sa tradițională, gospodărită cu obiecte de care corporatiștii nu au auzit și nu lipsește nici refugiul din lume a eroului ca un pusnic, întâlnirea cu dracii și înfrângerea lor care îi aduce … bogăția. Parabola construită de realizatorii spectacolului redă cunoașterea unui om simplu cum este Dănilă Prepeleac, des întâlnit în societatea noastră care nu este nici prea harnic, nici prea priceput, preferă traiul comod și păcălește când poate, isteț, sistemul social vinovat de fapt, de situația sa. Corporatiștii / draci vor fi păcăliți de Dănilă. Subtil adaptarea atinge și tema naționalismului exagerat, cât și pe cea a exagerărilor culturale manifestate uneori în arta abstractă prin obiectele cumpărate pentru “muzeul” dedicat lui Dănilă Prepeleac. Ampla abordare tematică prin îmbinarea iscusită a temelor are drept rezultat o comedie neagră, spumoasă. Râzi, dar râsul provoacă și gânduri amare despre noi cei de astăzi pentru că tot ce se petrece în povestea lui Dănilă Prepeleac, oglindește de fapt, realitatea curentă.

Regizorul Alexandru Dabija amintește prin acest spectacol de o altă reușită a sa, încărcată de fine accente satirice, “Bloc Bach” de la Teatrul Odeon din urmă cu zece ani, prin ilustrarea teatrală senzațională în care proiecțiile au un rol important de argument în acțiune. De astă dată, regizorul prezintă cu ironie o altă radiografie surprinsă prin imagini din viața unui om obișnuit. Spectacolul său este ca o prețioasă bijuterie în filigran, lucrat migălos pe care din orice unghi îl privești surprinde portrete și situații actuale. Reprezentația se petrece în spațiul special al Teatrului Act, specific teatrului intimist care nu acceptă decoruri și efecte regizorale spectaculoase. Fiecare metaforă prezentată convingător cu simplitate vizuală, bine motivată prin text are sensul amplificat prin interpretarea strălucită a celor trei actori.

Pe Marcel Iureș în orice personaj îl întâlnești, îți rămâne în memorie reușita sa interpretare. În rolul lui Dănilă Prepeleac surprinde din nou, cum trăiește sincer stările confuze ale unui om simplu care percepe adeseori, anapoda realitatea, dar reușește să învingă situații diverse prin perceptele sale de care nu se desparte. Danilă a lui Iureș are și o sensibilitate aparte, manifestată de pildă, în momentul amintirii foșnetului ierbii de acasă. Interpretarea lui Marcel Iureș este ca o lecție exemplară de ce înseamnă, teatru adevărat. Dănilă Prepeleac își spune povestea cu ajutorul celor doi corporatiști / drăcușori, interpretați remarcabil de tinerii actori Andrei Seușan și Alexandru Voicu. Fiecare au de construit tipologii diferite. Andrei Seușan este “șeful” și ca “funcționar” corporatist, și ca diavol care au aceiași tipologie definită însă, de tânărul actor excelent, la nuanță pentru a o personaliza. Andrei Seușan jonglează cu diversele fațete ale “șefului” autoritar, aparent atoateștiutor, dar găunos interior. O altă tipologie de “funcționar” corporatist și diavol, revine lui Alexandru Voicu, remarcabil fiind în modul în care arată docilitatea de subordonat prostovan, dar cu pretenții de cunoscător. Admirabil susțin cei doi tineri actori relațiile cu Dănilă Prepeleac, dar și relațiile dintre ei ca persoane implicate în viața eroului. Umorul, ironia, însoțesc jocul acestor tineri actori.

“N-ai tu treabă!” poate fi considerat un spectacol eveniment cultural captivant ca satiră de excepție în “oglinda” realității noastre. Recomand vizionarea acestui spectacol de la care oricine va pleca cu bucurie în suflet, recunoscând în poveste pe mulți din cei din preajma sa!