IMAGINI SEMNIFICATIVE ALE UNEI ISTORII AMARE
Shylock, personaj
simbolic al literaturii universale care câștigă valoare umană în tragicomedia
lui Shakespeare “Neguțătorul din Veneția” este un evreu și prin el se face
trimitere la istoria dramatică a acestei nații. Scrisă de Shakespeare în 1526
piesa continua în substrat prigoana evreilor începută cu peste un mileniu în
urmă. Spectacolul Teatrului de Comedie nu este cu piesa lui Shakespeare
considerată de unii o comedie, de alții o tragicomedie. Regizorul Horațiu
Mălăele alege un text contemporan, îl adaptează și urmărește să evidențieze o
călătorie prin istoria evreilor având drept pretext piesa lui Shakespeare cu
personajul Shylock. Adaptează textul
britanicului Gareth Armstrong, actor, regizor și profesor universitar care a
realizat un one man show pentru prezentarea lui Shaylock din perspectiva
zilelor noastre. Cu acest one man show purtat în turnee pe multe continente a
înregistrat succes. Tema recitalului său era de a atenționa subtil că acel
conflict vechi iscat între creștini și evrei, astăzi îmbracă altă față, se
amplifică prigoana asupra altor etnii în numele naționalismului și religiei.
Regizorul Horațiu Mălăele realizează
spectacolul “Shylock” după Gareth Armstrong prin care încearcă să dea un răspuns
și întrebării – “Este Shylock nevoit să fie cămătar, un personaj negativ sau o
victimă a persecuției?” Intențiile regizorului sunt admirabile, numai că textul
actorului englez de la care a pornit adaptarea, amplificat teatral prin
implicarea mai multor personaje, este modest ca forță dramatică. Adaptarea se
apropiere ca stil de teatrul epic al distanțării, inițiat de Bertold Brecht.
Personajul
Tubal, prietenul lui Shylock, împrumutat de la Shakespeare, devine povestitorul
unei călătorii prin istoria evreilor, cu opriri în acțiunea din “Neguțătorul
din Veneția”. Întervențiile cu rezumatul acțiunii cunoscută din piesa lui
Shakespeare are ca scop prezentarea lui Shylock cel persecutat de o lume
frivolă și mincinoasă. Adaptarea are în centru două roluri – Shylock (Horațiu
Mălăele) și Tubal (George Mihăiță), celelalte personaje fiind doar argumente
active pentru susținerea tematicii. Regizorul Horațiu Mălăele, printr-o
ilustrare teatrală amplă, trateză tema mereu actuală a conflictului dintre
etnii, substrat și în monologul conceput de Gareth Armstrong, dar nu întodeauna
textul îi este prieten. În programul de sală, Horațiu Mălăele scrie o poveste
cu tâlc, impresionantă - “Caseta”; este un argument sensibil al opțiunii
teatrale și pentru scena procesului lui Shylock cu frivolul personaj Portia,
transformat în judecător. Portia purtând o “robă” roșie având o statură imensă,
aplică niște legi strâmbe și Shylock va fi înghenunchiat. “Caseta” prin scriere
completează profilul lui Horațiu Mălăele de artist complex – actor, regizor,
desenator, dar și … scriitor.
Intențiile regizorului Horațiu Mălăele
prind viață scenică spectaculos prin scenografia de excepție datorată Iulianei
Vîlsan. Vizual “călătoria” povestită de Tubal se derulează ca într-o carte de
povești desenate, animate însă, în cazul evocării acțiuniilor provenite din
piesa lui Shakespeare și prin lupta simbolică a culorilor din gama negru și
alb. Intervențiile video – Dilmana Yordanova completează ironic imaginea de la
începutul “călătoriei” lui Tubal, cu desene celebre desprinse din grafica
secolelor trecute. Costumele și măștile create ingenios de Iuliana Vîlsan
trimit spre commedia dell’arte. Vizual spectacolul este captivant.
Partea dificilă a reprezentației,
comunicarea istoriei amare a seminției lui Shylock care îi distruge existența
și acestuia, se sprijină pe doi piloni George Mihăiță – Tubal și Horațiu
Mălăele – Shylock, actori de excepție, meșteri desăvârșiți în a transmite
publicului emoție. George Mihăiță are un dublu rol de fapt, cel al amicului lui
Shylock evreul prigonit, și cel al povestitorului, mereu aflat în relație
directă cu spectatorii. Actorul reușește să comunice “lecția” tristă a istoriei
celor mereu alungați în monologuri lungi prin accente ironice atent plasate.
Horațiu Mălăele compune expresiv portretul lui Shylock, un om trist, mereu
amenințat și batjocorit, refugiat în Veneția balurilor, distracției, superficialității,
frivolității în dragoste. Complexitatea personajului actorul o sugerează
credibil, chiar dacă îi revin un număr restrâns de replici, Shylock în
interpretarea sa devine omul afectat de exilul într-o societate care îi acceptă
doar banii, dar nu și prietenia, relațiile umane. Ca în teatrul epic specific
lui Brecht, cei doi actori transmit esența personajelor.
Distribuția se completează prin
aparițiile unor personaje din piesa lui Shakespeare, “argumente de imagine”
care intervin pentru sublinierea tematică a situației exilului lui Shylock.
Sunt “Imagini” pentru ilustrarea poveștii lui Tubal, de care se achită
ireproșabil – Mirela Zeța (Portia), Bogdan Mălăele (Antonio), Anghel Damian
(Bassanio), Lucian Ionescu (Lorenzo), Ruxandra Grecu (Jessica), Vlad Bîrzanu
(Gondolierul) și în “Măști” – Stelian Dobra, Cătălin Calvan, Mario Rusescu,
Valeriu Alecsandru, Alexandru Bîrsan, Gabriel Cristea, Alexandru Mardare. Vocea
Ducelui cu intervenții din “off” aparține unei personalități a teatrului
nostru, Constantin Codrescu.
“Shylock” nu este un spectacol de
comedie, ci o secvență din tumultul vieții noastre măcinată adeseori de
principii false. Este amintirea culturală a unei istorii dramatice de prigonire a unei etnii în numele credinței religioase, realizată prin imagini inspirate
scenografic și prin doi artiști de valoare, dar … pe un scenariu mediocru în
raport cu gravitatea și importanța tematicii.
Va împărtășesc impresiile. Scenografie deosebita, distribuție puternica. Din păcate scenariul este ca un tacâm de plastic în mana unor prinți. Subiectul dificil, emoționant, profund are prea puțin de-a face cu ironia aproape ieftina a textului.
RăspundețiȘtergere