FESTIVALUL NAȚIONAL DE TEATRU / Ediția a 33-a

 ``LABORATOARELE SENSIBILULUI`` CU ... ``VARIAȚIUNI`` LAMENTABILE

Festivalul Național de Teatru (FNT) proiect al UNITER, a câștigat în timp atenția meritată drept un eveniment cultural tradițional. Directori artistici ai evenimentului, precum Alice Georgescu sau Marina Constantinescu, selectau din stagiunea teatrală dintr-un an, spectacolele din țară în numele VALORII având drept temă esențială cultura prin teatru. La ultimele ediții, directoratul artistic responsabil de calitatea FNT, a devenit ``curator`` al programului și alcătuit din trei persoane, fiecare cu subiectivismul său ... estetic. 

Afișul este REPREZENTATIV pentru programul FNT!

A mai venit și blestemata pandemie, plus starea finanțării mișcării teatrale care a căzut grav în criză, în vreme ce evoluția tehnologiei a fost spectaculoasă și totul a afectat teatrele subvenționate sau independente. Rezultatul a provocat sporirea inovației în creativitatea actului teatral, transformată în curent practicat preponderent de tineri regizori. Ei, ca și colegii actori, să nu uităm, sunt rezultat al instruirii profesionale în multele universități de artă ivite, aceasta fiind o altă problemă majoră necesar a fi dezbătută - metoda pentru cizelarea capacității fiecărui tânăr dornic pentru profesia de a servi teatrul, filmul, etc. Astfel, curentul dorinței de inovație dictat și de transformările sistemului social, sporește. Actuala ediție a FNT confirmă curentul prin intenția tematică - ``LABORATOARELOR SENSIBIULULUI``` aplicată în selecția spectacolelor .

``Curatorii`` - Oana Cristea Grigorescu, Cătălin Ciobotari și Mihaela Michailov au selectat din stagiunea 2022 – 2023 peste 25 de producții teatrale din țară, puține și din străinătate, cu ``estetici diferite și limbaje teatrale variate``. În numele temei alese argumentul principal nu a fost VALOAREA, ci principiile personale ale celor trei, rezumate astfel - ``calitatea de cercetare artistică a spectacolului; atmosfera de laborator teatral recognoscibilă, într-o formă sau alta în produsul scenic finit; potențialul de creșterea unor echipe teatrale, reprezentative; componența estetică sau interesele publicului``. 

Titlul tematic pompos de ``laboratoare`` demonstrează că FNT s-a transformat într-o pledoarie pentru un curent să îi spunem ``estetic`` confuz în esență. Ultimul principiu al selecției era ``interesul publicului``, iar primul referitor la ``calitate``, bine că nu era indicată ``valoare``. ``Curatorii`` au vrut să demonstreze că așa va arăta viitorul teatrului. Evident că interesul tinerilor creatori a fost vizibil în sălile de spectacol cu dorința de a se inspira pentru viitorul lor fragil, dar unii și părăseau sălile în timpul unor reprezentații.

Selecția era haotică prin alăturarea câtorva spectacole remarcabile cu sens major de posibilă inovație teatrală pe un mesaj actual, cu o mulțime de ``laboratoare`` lipsite de o elementară execuție teatrală credibilă ``sensibil`` emoțional. Cuvântul ``sensibil`` are mai multe sensuri, dar în FNT era servit numai sensul unui experiment adeseori penibil. Inovațiile teatrale se manifestau în general prin aceleași elemente – tehnologia cu proiecții, apelearea mereu a fumului în scenă, microfone și lavaliere pentru actori, încercări de relaționare cu publicul, lipsite de provocare credibilă, fără răspuns din partea acestuia, accente muzicale stridente și dans, dezbrăcarea interpreților la bustul gol sau mai mult. E drept au absentat, telefoanele mobile ori laptopurile. Unele viziuni ``novatoare`` apelau la numele lui Cehov sau Shakespeare ca demers de ... marketing, textele fiind ``creații`` ale regizorilor ambițioși a fi și dramaturgi. De ce oare nu folosesc precizarea ... ``în loc de`` Shakespeare sau Cehov ?

Se alăturau ``laboratoarelor`` câteva spectacole precum ``Băieții de zinc`` sau ``Neliniște``, ``Agnes, aleasa lui Dumnezeu``, ``Mass``, ``E adevărat, e adevărat, e adevărat!`` sau ``Hedwig ind the andgry inch```. Ele pot fi considerate și exemple de spectacole originale, ieșite din canoanele obișnuite, construite teatral cu logică de regizori, fără apel la efecte ieftine , având la baza expunerii – ACTORII. Regizorii acestor spectacole – Yuri Kordonsky, Bobi Pricop, Sânziana Stoican, Andrei și Andreea Grosu, Alexandru Mâzgăreanu, Răzvan Mazilu, au demonstrat că textul și mesajul său prind viață convingător în principal prin îndrumarea actorilor, iar cadrul interpretării personajelor trebuie să le fie sprijin major, nu să le anihileze exprimarea scenică. Alegerea textului de către acești regizori avea un scop clar tematic și cu mesaj actual, fără să îl terfelească prin ``adaptări`` sau ``după`` X .

Selecționerii actualei ediții în marea majoritate a ``laboratoarelor`` prezentate, vroiau însă, să demonstreze cât de inovatori sunt regizorii, de la text la punerea în scenă, chiar dacă ACTORII devin victime, o masă de manevră. ``Calitatea`` dorită de conceptul proiectului ignora alarmant rostul cultural de ``oglindă`` a realității a unui spectacol de teatru, servea doar ``interesul publicului`` pentru audiența unor programe tv de divertisment sau ``reality show``jenante tematic. Radu Afrim rămâne singurul regizor care a cultivat cu fantezie inovația teatrală și a reușit să o consolideze în timp ca exprimare  credibilă transmiterii unui mesaj tematic actual.

Eșecul acestei ediții a FNT rămân ``laboratoarele`` sale cu tendință avangardistă. Am ales pentru exemplificare ``Scorpia neîmblânzită``, `Visul`` , ``Livada`` cu pretext Shakespeare și Cehov. Sunt vârf de lance al motivării selecției efectuate pentru ideea - ``Laboratoarele sensibilului`` și lor se pot alătura și alte exemple prezentate în FNT.

FNT a avut și o sumedenie de alte manifestări, ca de obicei într-un festival– dezbateri, lansări de carte, lecturi de text, expoziții, plus ... noutatea de a se adresa prin spectacole ... elevilor în școli. Această ``noutate`` e un demers ``cultural`` remarcabil, dar ciudat pentru promovarea unui curent teatral lipsit tocmai, de esență ... cultural educațională. Educația în învățământ produce ... analfabetism funcțional, iar rezultatul s-a văzut chiar și în unele din ``laboratoarele`` festivalului .

``SCORPIA NEÎMBLÂNZITĂ după WILLIAM SHAKESPEARE, text și spectacol LETA POPESCU, după o adaptare de Maria Manolescu`` - precizează cu astfel de litere afișul producției Teatrului Național ``Lucian Blaga`` din Cluj – Napoca. Autoarea spectacolului Leta Popescu precizează la rândul său - ``Spectatorii pot vedea `Îmblânzirea scorpiei` în două variante care răspund în opoziție întrebării `îmblânzirea` este un ritual de cucerire a femeii sau este un ritual de `îndobitocire`? (...) Prefer să las dezbaterea deschisă și să mă gândesc în continuare la cine trebuie îmblânzit și de ce - femeia? bărbatul? publicul? creatorul de teatru?`` Răspuns ar vrea să dea ``creatoarea de teatru`` prin temele alese spre a provoca răspunsurile publicului la teoria proprie de modernizare a expresiei teatrale, la feminism, plus la aluziile absurde la comunism și la ... bietul Shakespeare. 

Pentru ``creația`` sa teatrală se inspiră de la Shakespeare cu formula ``teatru în teatru`` și derulează reprezentația pe două planuri principale – sala și posibilul ei public și planul referitor la construcția unui spectacol cu ``Îmblânzirea scorpiei``. Evident că important rămâne cel care pledează pentru teoria sa privind teatrul contemporan, iar personaje principale nominalizate în foița program de sală, devin – Ruxandra, regizoarea spectacolului, Ana, autoarea rescrierii, Sergiu, un spectator, Virginia, o spectatoare, Geta, plasatoarea teatrului, Vică, regizor tehnic, Miha, sufleor. În planul secund apar și cele ale bătrânului William. Purtătoare de cuvânt a temei este Ruxandra, cea revoltată pe tradiții care ajunge în final să poarte veșmântul unui ... gândac drept metaforă vizuală și să precizeze că femeia ... nu este un gândac de bucătărie!

Sub aspect teatral, totul era haotic compus. Se apela la toate elementele știute ca inovație teatrală – proiecții , fum, microfoane, muzică, dans, încercări de relaționare cu publicul, dezbrăcarea lui Petruccio la bustul gol, ironic considerat drept bărbatul fatal, costumația personajelor din piesa inițială concepute ca pentru povești desenate pentru copii și multe alte artificii teatrale exagerate, fără motivații convingătoare. Lipseau e drept, telefoanele mobile! Actorii recitau exterior replicile propuse de adaptarea după ..., după , X autori. 

Acest haos scenic avea drept rezultat ... și amuzamentul unui anume public care se credea la un spectacol de estradă ieftin sau la un divertisment tv. 

``Laboratorul`` de creație al Letei Popescu ignora menirea de milenii a teatrului drept act educațional cultural, provocator emoțional, servea doar ``îndobitocirea``... unei anume categori de public victimă a analfabetismului funcțional, în numele teoriei sale de modernizare a teatrului! Apelarea la numele Shakespeare ca efect de marketing, demonstra că Leta Popescu a uitat că Shakespeare rămâne contemporanul nostru, tocmai prin temele abordate, veșnic actuale, profund explicate prin conflict și personaje. Feminismul, actuala doctrină teoretică, are un miez și în piesele lui Shakespeare, dar nu ca o exagerare de afirmarea drepturilor femeii lipsită de argumente consistente.

Producția acestui ``laborator`` era JALNICĂ prin intenții tematice și tratare teatrală așa zis modernă. 

``VISUL`` - producție a teatrului independent ``Reactor de creacție și experiment `` din Cluj -- Napoca. Text – Alexa Băcanu, regie – Dragoș Alexandru Mușoiu, subiect - ``putere & educație``. Tema se vroia a fi foarte actuală – abuzul sexual al femeii în mediul artistic, inspirată de curentul american - ``# metoo``. Acțiunea se derula într-o clasă cu studenți la actorie, condusă de un profesor ... ``maestru``. Studenții se pregăteau pentru un examen cu scene din ``Visul unei nopți de vară`` de Shakespeare. ``Visul`` tinerilor studenți de a fi actori era însă, spulberat de comportamentul profesorului care mai și violează o studentă. 

``Creația`` regizorală se vroia a fi un ``experiment`` de spectacol musical. Muzica se datora nu mai puțin de ... 12 (!!) compozitori, aglomerați într-un montaj asurzitor, repetat mereu, dar lipsit de melodicitatea songurilor și de sens major raportat la text. Cei 12 interpreți dovedeau pregătirea calităților muzicale și pe astfel de compoziții, în special cinci dintre ei cărora le reveneau partituri mai ample. Ei nu aveau de interpretat personaje complexe, le revenea doar cântatul. Restul echipei alcătuia un cor care repeta mereu și o serie de întrebări stupide printre care și ``Cum am ajuns aici?``.``Experimentul`` era argumentat teatral prin efecte de fum și dirijarea luminii, plus lavaliere și microfoane, dezbrăcarea profesorului, etc.

Textul superficial compus vroia să servească tematic acest ``experiment``. Dar nu abuzarea sexuală a studentelor arată starea învățământului artistic actual. Starea sa jalnică e dictată de majoritatea profesorilor DOCTORI care nu au în CV nici o creație ca actori sau regizori, iar studiu în clase cu o mulțime de cursanți se rezumă la cursuri care nu includ și cizelarea lor profesională elementară – vorbire, dicție, respirație, mișcare, etc. Studenții devin victime, nu prin posibile abuzuri sexuale, ci prin consistența unui învățământ artistic fragil concepută. Universitățile de artă scot absolvenți numeroși ca ... rulmenți pe bandă rulantă pentru o uzină într-o mișcare teatrală care nu îi poate folosi și puțini, foarte puțini pot reuși afirmare. Textul era o făcătură tematică. 

Întrebarea cântată ``Ați omotât teatrul, nu numai eu?`` avea totuși un răspuns - cum se omoară teatrul într-un ``laborator`` de creație experimentală.

``LIVADA`` - Teatrul Municipal ``Matei Vișniec`` din Suceava, firește în contextul acestui festival, era o adaptare DUPĂ cunoscuta piesă de Cehov - ``Livada de vișini``. Mai nimerit era titlul ``Livada de după vișini`` și servea viziunea regizorală în stilul curentului actual aplicat dezastruos lui Cehov și de Slava Sambriș. Regizorul din Chișinău ne avertiza că spectacolul său ar fi ``despre decăderea morală și sfârșitul unei epoci (...), despre nostalgia după trecut, prezentul dezrădăcinat și viitorul incert. `` Spectacolul era însă, un exemplu despre ... viitorul incert al teatrului căzut în capcana așa numitului curent modernist.

Programul de sală preciza din prima frază argumentarea realizatorilor sectacolului - ``Cehov a schimbat în mod fundamental teatru ca mijloc de exprimare a unui concept modern de manifestare a experiențelor umane și a stărilor sociale``. Și dacă în secolul al XIX-lea, genialul prozator și dramaturg Cehov a schimbat ... ``modern`` teatrul, în secolul actual, îl schimbă ... regizorul! Slava Sambriș extrage de la Cehov numele personajelor și subiectul acțiunii – vânzarea unei livezi de vișini. În adaptare,  subiectul acțiunii devenea de neînțeles, prin argumentarea cauzelor vânzării cu personajele transformate schematic unele în caricaturi, lipsite de croiul psihologic prin care Cehov dădea valoarea modernă a scrierii, Relațiile dintre personaje nu mai existau. Mișcarea scenică determina o agitație hilară a personajelor, continuă, susținută strident prin accente muzicale, sonore permanente. 

Dezbrăcarea la bustul gol și nici efectele de fum, nu absentau din această viziune regizorală. Normal, conceptul regizoral modern, apela la proiecții pe fundalul scenei, greu de descifrat pentru că imaginea era anulată de jocul luminilor. 

Vizual scena era sufocată de un decor încărcat de moblier și obiecte de un alb cenușiu. Rostul decorului era explicat publicului din debutul reprezentației de viziunea regizorală. Se proiectau pe mici ecrane indicații ... pentru spațiile de joc - ``Accesorii, jucării, diverse``, ``Moblier``, ``Casă``, ``Oferte diferite`` cu îndrumarea susținută și prin mișcarea scenică că acțiunea se derulează ... într-un anticariat cu vânzări ale trecutului.

Viziunea regizorală modernă avea drept bază trimiteri metaforice absurde. De pildă, prezența unui copil în toată agitația (reprezentant cică al viitorului). Acest copil însoțește și personajul Charlotta să care pe un fel de trenă, obiectele din decor! Efectele plasate insistent de regie se vroiau metafore, simboluri ale ``modernizării`` lui Cehov, ales a fi speculat aberant astăzi ca nume celebru, uitând de valoarea piesei mereu actuale tematic.

În cele trei ore ale reprezentației se isca întrebarea - ``Oare ce a vrut să comunice publicului acest spectacol modern?``. Răspunsul era ... NIMIC! A fost dat și de o serie de spectatori care părăseau sala în timpul spectacolului sau la pauză.

``Livada`` arăta cum un ``laborator sensibil`` se ``dă`` după ... vișinii lui Cehov să fie actual într-un curent de așa zisă modernizare teatrală.

P.S. Curatorii`` se vede că nu au descoperit în teatrele din întreaga țară decât ``laboratoarele sensibilului`` considerate de ``calitate``. Aceasta ediție a Festivalului Național de Teatru prin numeruosele ``laboratoare`` selectate pe principii estetice așa zis moderne, ridică însă o întrebarea – PUBLICUL VA VALIDA ACEST DRUM AL ``ESTETICII`` NOVATOARE sau TEATRUL E PE TOBOGANUL DEGRADĂRII MENIRII SALE CULTURAL EDUCAȚIONALE?