TEATRUL “NOTTARA” – “AI TOATĂ VIAŢA ÎNAINTE”

ACTORII, SUFLETUL SPECTACOLULUI

Teatrul “Nottara” a iniţiat un proiect generos, “Buletin de Bucureşti”, dedicat regizorilor care au absolvit studiile în ultimii zece ani şi nu au montat încă nici o premieră pe o scenă profesionistă din Capitală. Excelentă ideea de a promova noi talente regizorale când în domeniu se simte o criză! Proiectul este însă, superficial monitorizat de teatrul gazdă care nu acordă mai multă atenţie selecţiei repertoriale a regizorilor aleşi. Lansarea proiectului a avut loc în 2007 cu “Special, sânge !!!” în regia lui Bogdan Huşanu care nu a reuşit să se remarce pentru că spectacolul său era confuz conceput. Stagiunea trecută proiectul a propus cunoaşterea de către bucureşteni a tinerei regizoare, Alina Rece. Ambiţioasă şi preocupată de buna intenţie de a sensibiliza publicul asupra unei teme grave – relaţia dintre maturi şi copiii din preajmă, preţuirea indiferent de etnie şi religie a comunicării dintre generaţii -, a ales romanul lui Romain Gary pe care l-a dramatizat. Editura “Cotidianul” a publicat şi la noi acest roman de succes internaţional ce a cucerit preţuirea cititorilor prin sensibila sa notă poetică desprinsă din suferinţa unei lumi sărace. Romanul se lecturează cu sufletul la gură şi răscoleşte pe oricine îl parcurge. Scrierea lui Romain Gary a fost ecranizată în 1977 şi filmul a obţinut Premiul Oscar pentru cea mai bună producţie străină, rolul Roza fiind interpretat de Simon Signoret. Teatrul suportă totuşi greu o dramatizare, pentru că romanul are o atmosferă aparte, susţinută prin descrieri picturale ale cadrului existenţial al eroilor săi. În dramatizarea sa, Alina Rece a speculat esenţa tipologiilor, dar a pierdut seva emoţională a romanului. O bătrână evreică, Roza (Ruxandra Sireteanu), care a suferit şi ororile războiului, trăieşte într-o lume necăjită, cu prostituate şi copii părăsiţi de părinţi, şi are grijă de Momo – Mohamed (Laura Vasiliu), un băieţel precoce, inteligent. Acesta ar fi cadrul acţiunii dramatizării prin care se încearcă demonstrarea că umanitatea fără dragoste faţă de semeni şi sinceră comunicare nu poate supravieţui.
În scenografia onest concepută de McRanin, regizoarea Alina Rece a încercat vizualizare teatrală a dramatizării folosind proiecţiile video şi luminile create de Lucian Moga. Marele merit însă, al regiei rămâne doar alegerea unei distribuţii de excepţie. Rolurile cheie – Roza şi Momo – prilejuiesc adevărate creaţii actriţelor Ruxandra Sireteanu şi Laura Vasiliu. Durerea trecutului, dar şi pofta explozivă de viaţă, de a învinge necazurile, cât şi dragostea pentru copilul orfan aflat sub grija sa, Momo, sunt coordonatele personajului Roza, cu multă fineţe exploatate de Ruxandra Sireteanu. Actriţa îşi construieşte rolul admirabil. O mare surpriză este întâlnirea pe o scenă de teatru de astă dată, a tinerei actriţe Laura Vasiliu care a cucerit preţuirea publicului prin interpretarea lui Găbiţă din filmul premiat la Cannes, “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” regizat de Cristian Mungiu. Actriţa este de nerecunoscut în dificilul personaj Momo. Se transpune cu multă sensibilitate într-un băieţel care luptă cu disperare să păstreze relaţia cu Roza singurul suflet matur apropiat ce îi suplineşte lipsa părinţilor. Laura Vasiliu realizează o performanţă în acest personaj, ştiut fiind că a juca un copil e o piatră de încercare pentru orice actor, mai ales când acel copil e implicat într-un conflict dramatic. Personaje de plan secund interpretează irebroşabil, cu mult farmec, Corina Dragomir (Moise) şi Mihaela Subţirică (Nadine şi Claire). Distribuţia se completează cu Boris Petroff (Yusuf Kadâr şi Hamil) în compoziţii abil desenate, Mihai Perşa (Dr. Katz) şi Raluca Jugănaru (Aischa).
Spectacolul merită a fi văzut pentru redescoperirea Laurei Vasiliu ca un talent complex şi a Ruxandrei Sireteanu care este într-o bună formă profesională.Trist e că mass media preocupată de tot felul de vedete de carton, nu a atras atenţia asupra prezenţei pe o scenă de teatru din Capitală a tinerei actriţe Laura Vasiliu consacrată internaţional în domeniul cinematografiei. Din păcate, spectacolul e modest pentru că dramatizarea şi regia Alinei Rece nu au reuşit să valorifice pe deplin sensurile romanului. Pentru a îşi impune personalitatea sa regizorală, Alina Rece, ar fi fost mai avantajată poate dacă ar fi optat pentru o piesă de teatru şi nu pentru dramatizarea unui roman, oricât de actuală ar fi tematica acestuia.