TEATRUL MIC – “HOTELUL DINTRE LUMI”

UN SPECTACOL EMOŢIONANT PE O TEMĂ DIFICILĂ

La sfârşitul stagiunii trecute Teatrul Mic a prezentat “Hotelul dintre lumi”, spectacol ce inaugurează acum, actuala stagiune şi căruia atunci, presa nu i-a acordat atenţia meritată, cu toate că era una dintre puţinele reuşite ale acestui teatru oropsit prin lipsa unui manager activ.
Piesa aparţine lui Eric-Emmanuel Schmitt, născut la Lyon, scriitor distins cu numeroase premii şi jucat pe multe meridiane. Tematica piesei este delicată pentru că autorul încearcă o discretă filosofie despre viaţă şi moarte, despre graniţa dintre cele două lumi, sub forma dramatică a unei comedii romantice. Într-un hotel straniu poposesc cei aflaţi în comă, iar pe ce drum va apuca fiecare constituie elementul de suspans al acţiunii. În aceste clipe de cumpănă ale destinului se petrec diverse metamorfozării, infirmii prind puteri, mincinoşii spun adevărul, totul fiind marcat subtil de relaţia de iubire, singura ce poate schimba caractere. Desigur, astfel rezumată tematica acestei piese lipsite de un conflict consistent, poate îndepărta spectatorii dornici de distracţie. Aceştia vor greşi însă, pentru că “Hotelul dintre lumi” prin spectacolul Teatrului Mic le va oferi satisfacţia emoţiei şi a bunei dispoziţii deoarece este minuţios lucrat teatral de regizoarea Alice Barb. Scenariul, ilustraţia muzicală şi regia ce aparţin lui Alice Barb pledează cu multă sensibilitate pentru poezia iubirii ce poate salva destine. Decorul lui Andrada Chiriac sugerează cochilia unui melc şi te trimite într-o lume fantastică, iar costumele create de Vladimir Turturică deseneză discret tipologiile celor aflaţi în mare cumpănă. Regizoarea şi-a dorit să “ambaleze” spectacolul într-un înveliş căt mai atractiv şi a reuşit să creeze o atmosferă plăcută emoţional. A apelat la coregrafia inspirată a lui Răzvan Mazilu şi la o ilustraţie muzicală rafinată ce include pasaje muzicale celebre interpretate de Dan Grigore. E drept spectacolul are totuşi câteva hibe. În primul rând, unele scene mult prea descriptive trenează ritmul reprezentaţiei, apoi în distribuţie se pot sesiza unele roluri mai mici şi chiar mai mari rămase fără o acoperire credibilă prin interpretare. De pildă, Ovidiu Niculescu în Julien Portal, susţine uniform dezbaterile provocate de situaţia extremă în care se află personajul său central. Palidă, neconvingătoare este interpretarea celor două doctoriţe de către Liliana Pană (Doctorul S1) şi Ana Bart (Doctorul S2). Preşedintelui Delbec – unul din cei trei musafiri ai hotelului - , Bogdan Talaşman nu îi descoperă în profunzime tipologia. Aceste neîmpliniri sunt trecute cu vederea pentru că Marie, Laura şi astrologul, personaje importante, sunt ireproşabil interpretate. Excelentă este în femeia de serviciu Marie, Adriana Şchiopu, care ştie să jongleze stabilirea relaţiilor cu fiecare personaj în parte. Este impresionantă în monologul din debutul reprezentaţiei ce dezvăluie sensurile convenţiei după care se va derula povestea celor din hotel. Trăieşte intens frământările Laurei, tânăra actriţă Valentina Popa care deţine o sensibilitatea aparte. Un rol perfect construit oferă Mihai Dinvale în astrologul care îşi imaginează că poate manipula destine. De cei doi îngeri, Traian Vlaş şi Carmen Lupei se achită corect.
Spectacolul abundă în accente comice amare, plasate inteligent de regie, iar povestea de dragoste dintre Laura şi Julien, ce se infiltrează discret printe monologurile celorlaţi, emoţionează prin derularea vizuală. ”Hotelul dintre lumi” poate fi receptat şi ca un SF al cărui final rămâne însă, criptic. Merită văzut acest spectacol pentru originalitatea sa dictată de regie şi pentru interpretările reuşite datorate unor interpreţi.