GODOT CAFÉ – TEATRU

PRIMELE PROPUNERI …

Teatrul independent lansat în centru vechi al Capitalei, pe strada Blănari, nr.14, începe să își definească personalitatea, să își construiască oferta originală de spectacole. Programul său reportorial este divers, include de la “Stand up comedy“, la spectacole de teatru cu piese scurte, de la improvizații și spectacole nonverbale, la cele muzicale, la recitaluri sau concerte. Fiecare zi a săptămânii ambiționează a fi dedicată unui spectacol cu un anume specific. Dorind a fi un minicentru cultural, Godot Café își completează activitatea și prin expoziții, spațiul său elegant dându-i această posibilitate. În viitor, promite lansarea unui proiect dedicat celor mai reușite examene de absolvire ale tinerilor din învățământul artistic!

Godot Café – Teatru așteaptă proiecte noi din partea celor interesați de teatrul independent, de spațiul neconvențional, din partea tinerilor cărora li se oferă aici un loc de afirmare generos dotat tehnic. Spectatorii, cu o cafea sau un suc în față, unii cu o țigară alături, uită de comoditățiile unei cafenele, dacă artiștii reușesc să îi atragă printr-un spectacol apropiat de sufletul lor.

Am vizionat doar câteva spectacole prin care cei de la Godot Café încearcă să traseze linia repertorială a acestui nou teatru independent ce are toate șansele de a se impune.

“BULLETS OVER LIPSCANI “

Prima premieră de teatru produsă la Godot Café se datorează unei tinere echipe cu nume cunoscute din alte spectacole. Tânărul regizor Eugen Gyemant s-a remarcat mai întâi prin examenul de adsolvire din 2008 cu “Deșteptarea primăverii“, apoi la cea de a patra ediție a concursului “COMEDIA ȚINE LA TINEri“ cu “Privește înapoi cu mânie“ care a fost distins cu premiul pentru cel mai bun spectacol, și premii pentru regie, scenografie și pentru unii interpreți. Propune acum pentru teatrul independent o adaptare după scenariul filmului lui Woody Allen “Bullets over Broadway“ din 1994, o parodie savuroasă. “Gloanțele“ numai sunt peste Broadway, ci peste … Lipscani ! Adaptarea se adresează publicului tânăr prin ridiculizarea situațiilor și pretențiilor celor care se cred a fi “intelectuali“. Replica, adaptată, este excelentă, cu trimiteri percutante la actualitatea mioritică. Spectacolul lui Eugen Gyemant are calitatea de a fi construit cu țintă precisă pentru publicul tânăr al teatrului independent. Scenografia Izei Tărțan, un decor minimalist și costume inspirat imaginate prin folosirea accesoriilor, este un sprijin pentru viziunea regizorală. Eugen Gyemant a lucrat spectacolul pe linia caricaturizării personajelor, fiecare apariție și moment scenic relațional, marcat fiind de expresii comice și gaguri încântătoare. Spectacolul său original este o reușită pentru specificul teatrului independent. Trei secvențe absurde sunt dirijate de un detectiv particular căruia i se adresează mai întâi, o “filozoafă” – ea îi solicită găsirea personajului … Dumnezeu, apoi e vizitat de … moarte și în final de un soț cu probleme. Fiecare secvență este exploziv comică. Amintim de pildă, cea în care regizorul apelează la o proiecție când detectivul provoacă moartea la … “Mortal Kombat“, joc la modă pe internet al generației cool .

Excelent s-au adaptat cavalcadei satirice propuse de regizor – Dan Rădulescu, Cătălin Babliuc și Smaranda Caragea. Sunt tineri actori care au pornit pe drumul afirmării și au reușit uneori să fie remarcați chiar și în spectacole ale tetrului instituționalizat. În ambițiosul detectiv apare Dan Rădulescu, un actor special, capabil de împlinirea unor roluri dramatice, dar și comice. După Jimmy din “Privește înapoi cu mânie“ în regia lui Eugen Gyemant, a obținut pentru Ariel din “Furtuna“ (regia Alexandru Lustig ) premiul pentru cel mai bun actor la COMEDIA ȚINE LA TINEri . Detectivul său e construit cu umor, ca un șmecher abil. Dan Rădulescu jonglează cu accentele comice plasate cu atenție la sensul replicii. Mai multe personaje revin lui Cătălin Babliuc, fiecare fiind cu haz interpretat și bine diferențiat topologic. Smaranda Caragea se confruntă și ea cu diverse tipologii pe care le colorează amuzant. Actorii susțin un examen dificil prin acest spectacol și reușesc a fi remarcați pentru interpretarea cu măsură, fără vulgaritate a fiecărui rol.

“Bullets over Lipscani“ merită a fi vizionat pentru fantezia acestei tinere echipe care prezintă o satiră amuzantă apropiată de cerințele publicului special al teatrului independent.

“ DE CE NU ? “

Este un spectacol original, ieșit din linia obișnuită a teatrului, un excelent spectacol de muzică și poezie, de muzică ușoară și evocarea unor valori ale poeziei noastre. Horia Moculescu și Alexandra Velniciuc, artiști din domenii și generații diferite, s-au ambiționat și au conceput un “scenariu“ admirabil prin care leagă melodii (nu numai șlagăre) de poezie, cu dibăcie, alăturând sensibilitatea cu … satira. Melodiile propuse de Horia Moculescu, alese pentru a atenționa cât de important este textul unui cântec de așa zisă muzică ușoară, se leagă prin temetică de poeziile inspirat selectate, recitate de Alexandra Velniciuc. Astfel, își găsesc suport emoțional sporit poezii de Mihai Eminescu, Marin Sorescu sau Nichita Stănescu, prin alăturarea melodiilor cu texte cu sens poetic concepute de Mihai Maximilian sau Aurel Storin. Deosebită este selecția poezie-text care servește sentimentul iubirii și în unele momente alunecă inspirat către o fină și actuală satiră.

Dialogul muzică-poezie purtat de cei doi artiști se extinde și spre publicul luat ca partener direct în unele momente. Horia Moculescu se dovedește, din nou, un cantautor, dar și un moderator de excepție în relația interactivă cu publicul. Godot Café este un spațiu al teatrului independent dotat și cu un pian de calitate cu coadă scurtă, folosit pe deplin de Horia Moculescu. Remarcabilă este și partenera sa, tânăra actriță Alexandra Velniciuc care demonstrează că posedă arta recitării inteligente și dezvoltă cu subtilitate prin frazare și accent latura lirică a unor poezii ori pe cea satirică a fabulelor. Sunt rari actorii care se apropie de poezie. Actrița mai demonstrează și muzicalitate prin câteva dialoguri muzicale cu maestrul Horia Moculescu. De câțiva ani acest cuplu de artiști susțin pe TVR emisiunea “Atenție se cântă!“, unul din puținele divertismente reușite din mass media vizuală. Experiența acumulată prin această emisiune dă acum roade într-un spectacol original, detașat de proiectul tv. prin care invită publicul pe tărâmul delicat al poeziei, dar și pe cel al comediei .

“De ce nu?!“ este un spectacol atractiv de muzică și poezie, cu implicare interactivă a spectatorilor, de la care nimeni nu poate pleca nemulțumit. Publicul redescoperă cu plăcere poezia și muzica de calitate, poate da sugestii melodice pentru compozitor, poate cânta cu cei doi, și firește aplauda pentru inițiativa spectacolului. În fiecare LUNI, Godot Café invită spectatorii la acest spectacol unicat ce susține proiectul unui repertoriu divers , îi onorează dorința de calitate culturală, și promite ca la fiecare reprezentație să-I îmbogățească în funcție de sugestiile publicului.

“ TE IUBESC ! TE IUBESC ? “

Provoacă interesul publicului prin tematică. Spectacolul lansat în vara lui 2009 este de fapt, un “împrumut“ de la “Lăptăria lui Enache”, un alt spațiu de teatru independent din Capitală.

Textul se supune intențiilor actuale a adaptărilor ; “Zăpezile de altădată“ de Dumitru Solomon, regretatul dramaturg apropiat ca scriitură de teatrul absurd, este adaptat cu intenția de a îl actualiza. Actualizarea forțată îi afectează însă, sensurile prin trimiteri penibile la realitatea zilelor noastre. De exemplu, în cazul lui Marcel, personaj central, se plasează fără sens dramatic consecvent …consumul de etnobotanice! Hiba spectacolului rămâne regia lui Chris Simion care a optat pentru această adaptare și nu a găsit soluții pentru a da credibil viață scenică scrierii lui Dumitru Solomon . Rezultatul este un spectacol apropiat de divertisment tv. ca propunere regizorală cu pretenția de a fi “modern“. Nu lipsesc proiecțiile cu unele replici “moralizatoare“ sau o secvență din celebrul film … “Pe aripile vântului“ pentru că tematica este iubirea și avatarurile ei. Acțiunea este aparent simplă. Paula (Corina Moise) și Marcel (George Corodeanu) trăiesc iubirea la prima vedere, se căsătoresc, apar suspiciuni în relația lor, etc. Mai intervin mama Paulei (Manuela Hărăbor), o … statuie cu rol de moralist și un dansator (Alexandru Grigore). Prin efecte scenice derizorii regia încearcă să atragă publicul apelând și la decorul datorat Adinei Mastalier, un “recipient“ transformabil cu efort de actori pentru a sugera posibile diverse locuri ale acțiunii. Răsplătirea spectacolului cu aplauze are susținere prin interpretarea actorilor, în special a personajului Paula de către Corina Moise. Actrița dezvoltă stările prin care trece Paula, o femeie care iubește sincer, dar se frământă că nu întodeauna partenerul răspunde pe măsura pretențiilor ei. Actriță de film și teatru, Corina Moise este admirabilă și în acest spectacol prin constructul amănunțit al personajului, finețea expresiei trăită interior. Este o tânără actriță care merită valorificarea talentului de către regizori în spectacole mai ample ca tematică și aspect teatral. Se remarcă și Manuela Hărăbor care se confruntă cu rolul unei mame ciudate, și regia o mai transformă și într-o “statuie” vorbitoare din lumea fantasticului. Profesia mamei ar fi de realizator al unei emisiuni tv. cu sfaturi de viață. Actrița reușește să treacă peste intențiile forțate ale regiei, cu firesc și dezinvoltură, și impune tipologia unei femeii egoiste, frivole. Manuela Hărăbor se supune și cerințelor unui moment de dans, coordonat cu profesionalism de partenerul său, Alexandru Grigore. Scena dansului nu are însă, o motivare regizorală credibilă raportată la intențiile scrierii, ci apare ca un accent de divertisment oarecare. George Corodeanu în Paul își prezintă cu umor, dar simplist personajul, interpretarea sa distonează în raport cu cea a partenerii, fiind apropiată mai mult de stilul teatrului de estradă.

“Te iubesc ! Te iubesc ?“ poate amuza publicul dornic de divertisment, dar rămâne un spectacol banal, în ciuda efortului unor interpreți nesprijiniți însă, de regie .

“ ALT BĂRBAT. ALTĂ FEMEIE. “

Aceast spectacol propune o întâlnire cu teatrul nonverbal. Maestrul curentului este Dan Puric care prin Passe Partout D.C. a impus acest stil de expresie, urmat pe o altă coordonată și de Mihai Mălaimare la Teatrul Masca.

Teatrul nonverbal solicită stăpânirea desăvârșită a tehnicii expresiei prin pantomimă, aplicată unui scenariu inspirat. În cazul de față, scenariul este o încropeală de secvențe ce ar vrea să ilustreze posibilele relații dintre un bărbat și o femeie, în funcție de tipologie și apartenența geografică. Femeia este fie o intelectuală fițoasă, fie o regină, etc, iar bărbatul un … Indian sau superman. Scenariul își caută susținere chiar și verbală, prin ilustrația muzicală abundentă cu ritmuri și melodii celebre, exagerat folosită pentru teatrul nonverbal. În majoritatea scenelor , ilustrația muzicală era plasată pleonastic în raport cu încercările de pantomimă ale cuplului.

Spectacolul reunește efortul unei echipe. Coregrafia aparține lui Andreea Duță, costumele Mihaelei Miu. Contribuția lor la atmosfera solicitată de teatrul nonverbal este însă, modestă, tributară mai mult teatrului vechi. Interpreții cuplului sunt Adelaida Zamfir și Nicolae Nastasia, nume afirmate în filme, telenovele, dar și în teatrul independent. Se evidențiază în unele scene Nicolae Nastasia prin plastică expresivă, acumulată și prin participarea la unele spectacole de marcă produse de Passe Partout D.C. Adelaida Zamfira încearcă să stabilească o relație cu partenerul, dar lipsită fiind de școala acestui special gen teatral, expresia gestului și mișcării sunt amatoristice.

“Alt bărbat. Altă femeie.“ este un exercițiu lipsit de strălucire al teatrului nonverbal, pe un scenariu derizoriu.

Așteptăm cu interes propunerile de noi producții la Godot Café !