joi, 20 noiembrie 2014

“ COADA “ – TEATRUL “BULANDRA” (Sala STUDIO SPACE)

REUȘITELE UNEI … “COZI” !

         Titlul “Coada” al piesei lui Israel Horovitz nu trebuie să inducă nimănui gândul  la sinistrele cozi pentru hrană sau orice obiect din “epoca de aur”. Dramaturgul american contemporan Israel Horovitz, personalitate și în domeniul cinematografiei, compune în “Coada” o metaforă activă cu referire la condiția umană. Eugene Ionesco a apreciat această piesă jucată cu succes cu mulți ani în urmă la Paris, ca și pe alte meridiane, considerând că scrierea este apropiată de conceptul său asupra teatrului absurd. Piesa este simplă, dar solid construită ca o comedie amară. Cinci persoane se așează la “coada vieții”, fiecare fiind motivat de dorința de a izbândi în destinul personal. Conflictul este cauzat de “războiul” găsirii drumului de a fi primul.


         Remarcabil “citește” teatral această piesă regizoarea Iarina Demian. Fără niciun ajutor prin decor, pe o scenă goală, manevrează mișcarea febrilă a personajelor și veghează atent la interpretarea fiecărui rol. Actriță cu experiență fiind, regizoarea subliniază miezul tematic și substratul metaforei prin actori. Excelent este Tudor Chirilă în Stephen, un tânăr rebel, dornic de parvenire artistică, având drept model pe Mozart. Sunt bine cunoscute calitățile muzicale ale lui Tudor Chirilă și le aplică în reprezentație pentru definirea lui Stephen, strălucit. Meritul major al actorului este însă, descifrarea rostului fiecărei replici și trăirea intensă, cu firesc a fiecărei situații de confruntare cu semenii din preajmă. Sugerează în profunzime cauzele revoltei lui Stephen, neputința de a fi un Mozart, dar și indignarea ivită în fața manifestărilor orgolioase ale celor din preajmă. Tudor Chirilă revine pe scenă după o perioadă de absență, cu interpretarea admirabilă a unui personaj complex, reprezentativ pentru tânăra generație de astăzi. Promite și o altă surpriză în Tartuffe, celebrul personaj din piesa cu același nume, în spectacolul Teatrului de Comedie a cărui premieră a fost amânată din motive obiective.

  Celelalte personaje alăturate lui Stephen la “coada vieții”, sunt tipologii diverse din zone sociale diferite dintr-o lume aflată în derivă. Fiecare actor distribuit definește ireproșabil personajul atribuit. Nicodim Ungureanu este Fleming, primul venit la o coadă de la care speră aparent să obțină un bilet la un meci de fotbal. Actorul prezintă în esența profilul unui om simplu, uimit de lupta ce apare în jurul său pentru primul loc, în care se va integra și Fleming. Deosebit configurează Nicodim Ungureanu relațiile cu cei veniți la coadă pe care îi urmărește expresiv în absența replicii. Pe aceiași linie de prezență activă continuă în conflictul confruntării pentru primul loc la coadă, impune remarcabil, Ion Grosu personajul Dolan. Nuanțat caracterizează Radu Gheorghe pe Arnall care luptă pentru parvenirea în fruntea cozii într-un scaun cu rotile, alături de soția sa Molly. Actorul susține minunat atât relația specială cu partenera de viață, cât și pe cea cu partenerii de la coadă, atent și în evidențierea amărăciunii individuale a unui om ratat în viață. Dezinvolt, dar uniform ca nuanță în expresie este concepută Molly de Irina Ungureanu.

“Coada”, proiect independent găzduit de Studioul Space al Teatrului “Bulandra”, oferă un spectacol atractiv compus de regizoarea Iarina Demian despre iluzii, orgolii și ratări individuale într-o interpretare deosebită.

Un comentariu:

  1. Am vazut si eu aceasta piesa pe 25 aprilie 2017. M-am dus cu entuziasm si am plecat fara, timp si bani irositi. Piesa e cam prafuita, imi pare rau sa spun. Momentul cu Presedinte american, in contextul actual e comico-macabru.
    Piesa nu este explicata si adaptata contextului romanesc, toata lumea se asteapta sa se dea ceva la coada! Titlul original este Line, de unde si obsesia actorilor fata de Linia trasata pe jos, ceea ce nu se intelege din context si din jocul actorilor. Ar fi trebuit mentionata si referinta la expresia Get in line! cu mai multe conotatii, din nou fara semnificatie in Romania.
    Multa lume, mai ales fete tinere vin sa il vada pe Tudor Chirila si il pozeaza in nestire. Jocul lui nu m-a impresionat, probabil ca i se potriveste, e stilul acesta usurel de a face lumea sa rada din orice. La fel, momentele de vulgaritate, foarte gustate de public, nu m-au impresionat, cum nu ma impresioneaza la multe din piesele de avangarda care se tot pun in scena la noi.
    Pacat de jocul actorilor, timpul si resursele investite.
    Si inca o remarca pentru sala de spectacol, ma intreb daca are autorizatie accesul se face pe o scara ingusta de metal, la iesire s-a mai deschis o usa, nu stiu cum s-ar proceda in caz de, doamne fereste! Iar scaunele parca sunt adunate de la groapa de gunoi!

    RăspundețiȘtergere