SĂ NE RESPECTĂM VALORILE
MOTTO: “Am slujit arta teatrului
cu credință și fanatism”
AURELIU MANEA
Din respect credem
pentru marele regizor Aureliu Manea trecut în neființă anul acesta,
selecționeriul Marina Constantinescu introduce în programul FNT spectacolul
Naționalului din Cluj, “Trilogia Aureliu Manea”.
Regizorul Gabor Tompa a propus un
spectacol “DUPĂ” singurele trei piese scurte scrise de Aureliu Manea –
“Penelopa rămâne îngândurată”, “Repetiția de teatru” și “Zâna de la răsărit”.
Piesele sunt de fapt, o continuare a gândurilor autorului exprimate în eseurile
despre teatrul pe care l-a slujit cu fanatism – “Energiile spectacolului”,
“Spectacole imaginare”, “Confesiuni” și “Texte regăsite”. Conceptul
spectacolului propus de stimatul regizor, Gabor Tompa, arată însă, că
realizatorul a ignorat sensul celor trei
piese. Replica subtilă ce relevă sensibilitatea, poezia și autoironia
autorului, nu mai prinde sens teatral pe scenă prin regia care plasează forțat
spectacolul într-un spațiu ciudat, sordid într-o lume bolnavă psihic
(scenografia Carmencita Brojboiu). Distribuția execută indicațiile regiei
încercând să sugereze profilul unor personaje închise în cușca suferinței
personale. Rezultatul acestei viziuni regizorale superficiale poate fi
considerat chiar o jignire pentru personalitatea lui Aureliu Manea, cel cu un
destin frânt, nu de “boala judecății”, ci de credința sa că toți oamenii pot
iubii semenii, cum iubea el și teatrul. “Rică (n,n. Aureliu Manea) s-a sfârșit
pe sine în căutarea vieții adevărate ascunse de aparența iluzorie a vieții de
fiecare zi”, mărturisește Andrei Șerban, colegul de clasa al studiului despre
regie parcurs sub îndrumarea profesorului Radu Penciulescu. A fost “liderul
spiritual” al anilor ’60, cum scrie tot, Andrei Șerban sau “vizionarul
teatrului”, cum considera, Liviu Ciului. Din spectacolul lui Gabor Tompa nu
rezultau aceste considerații față de minunatul … Rică.
“In memoriam Aureliu Manea” era
motivarea prezenței în FNT a acestei reprezentații discutabile, completată însă,
în final cu binevenita proiecție a unui scurt film document, un “meking of” cu
repetițiile lui Aureliu Manea la ultimul spectacol “Scrisorile portugheze” din
2012 (comentat pe acest blog). Spectacolul a fost oferit publicului doar o singură dată, la
Teatrul Metropolis! Rămâne o altă nedreptate pentru destinul acestui “regizor
genial”, cum e numit de colegii din profesie.
Discret, Aureliu
Manea s-a retras din drumul său de a revoluționa teatrul în 1991 și ultima
cortină a rămas spectacolul “Scrisorile portugheze” din 2012, dar mărturiile
sale nu se pot ignora – “Teatrul este o
artă a momentului. Peste puțin timp un spectacol se uzează. Teatrul nu aspiră
la eternitate. Ceva din ființa lui seamănă foarte mult cu vârstele omului.
Teatrul pe care îl fac eu moare o dată cu mine. Poezia și straniul ce se află
în acest destin există numai cât exist eu. Urmașii mei nu vor înțelege și nu
vor ști nimic despre spectacolele mele. În această luptă cu timpul stă
frumusețea acestei arte. Oamenii care lucrează în teatru, deși știu că arta lor
nu va dura, vor totuși să se ia la întrecere cu timpul neiertător. Spectacolele
de teatru sunt sărbători ale vieții fără bariere, ale libertății, ale dorinței
de a fi veșnici. Un spectacol transmite viață și putere de a exista în această
existență pe care o trăim o singură dată”.
P.S.
MIERCURI, 29 OCTOMBRIE În FNT au mai fost
prezente în această zi la compartimentul “Maeștri” – “CANDID” (după Voltaire,
scenariu, regia, păpuși și animație digitală, Cristian Pepino, Teatrul
Țăndărică), “GAIȚELE” (Alexandru Kirițescu, Teatrul Odeon, regia Alexandru
Dabija), “LECȚIA” ( Eugene Ionesco, regia Horațiu Mălăele, TNB). “VOCEA UMANĂ”
(monolog de Jean Cocteau, regia Sanda Manu, Teatrul Metropolis) și “TIPOGRAFIC
MAJUSCUL”, “FAMILIA TOT” (Orkeny Istvan, regia Bocsardi Laszlo, Teatrul
Național “Marin Sorescu” din Craiova) – comentate pe blog la data premierei,
alături de “Donka – O scrisoare către Cehov”, “Oidip” ce vor fi comentate în
postările următoare și “Cinci ore cu Mario” ( Miguel Delibes, regia Mariana
Cămărășan, Unteatru)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu