O NOUĂ DOVADĂ CĂ AVEM ACTORI CU HAR
O femeie, un bărbat
și o adolescentă, aparent o familie, trăiesc izolați de lume. Cauza o dezvoltă dramaturgul olandez Marijke Schnermer, apelând poate
prea mult la monologuri explicative pentru tensiunea conflictului declanșat
în jurul personajului central, Dora. Piesa se poate integra în zona teatrului
intimist de introspecție psihologică. Tratează probleme intime, eșecul moral,
iluziile trădate, totul desprins însă, de mediul social. Prin traducerea izbutită a textului de Liliana Alexandrescu, replica prinde substrat folositor interpreților.
Regizorul Vlad Massaci și scenograful
Andu Dumitrescu, cu rafinament teatral dau citire scenică acestui text dificil.
Andu Dumitrescu prin scenografie, lighting design și video, creează atmosfera
tensionantă a reprezentației, ingenios punctată prin efecte cu substrat metaforic.
Decorul indică o casă simplu desenată, loc central al interpreților, plasată pe
un câmp noroios, plin de “lut”, un șantier. Spectatorii sunt primiți în sală și
privesc cum pe acel șantier mișună minuscule excavatoare, macarale, camionete,
teleghidate. Se arată astfel, cum în jurul Dorei și a celor apropiați, viața
pulsează, fiind ignorată de locatarii casei izolate. Momentele cheie ale
unor monologuri - destăinuire sunt completate prin proiecții video pe casa
celor trei personaje, alese sugestiv cu nori sau ploaie de diverse intensități
în funcție de stările ce determină izolarea, singurătatea personajelor. Andu
Dumitrescu reușește să vizualizeze inspirat substratul piesei. Conceptul
regizoral datorat lui Vlad Massaci își află sprijin esențial în scenografie,
dar se impune prin atenta îndrumare a actorilor, excelent aleși pentru fiecare
personaj. Regizorul conduce abil acțiunea, imprimă ritm suspansului în prima
parte a reprezentației, dar ritmul se diluează în cea de a doua parte din cauza
textului prea mult axat pe cofesiuni.
Pilonul principal al spectacolului este Dora, femeia mereu frământată de obsesia iubirii din trecut, impresionant prezentată de Irina Movilă. Actrița tratează în profunzime, nuanțat, osesiile Dorei, femeia care de cinsprezece ani se confruntă cu amintirile unei iubiri spulberate inexplicabil pentru ea. Cu timpil această obsesie a însingurat-o și îi provoacă mereu nemulțumiri față de bărbatul și adolescenta din preajmă, o duc chiar la crize de isterie. Irina Movilă și când replica îi lipsește, transmite emoționant prin expresie, mici gesturi, drama interioară a personajului.
Pilonul principal al spectacolului este Dora, femeia mereu frământată de obsesia iubirii din trecut, impresionant prezentată de Irina Movilă. Actrița tratează în profunzime, nuanțat, osesiile Dorei, femeia care de cinsprezece ani se confruntă cu amintirile unei iubiri spulberate inexplicabil pentru ea. Cu timpil această obsesie a însingurat-o și îi provoacă mereu nemulțumiri față de bărbatul și adolescenta din preajmă, o duc chiar la crize de isterie. Irina Movilă și când replica îi lipsește, transmite emoționant prin expresie, mici gesturi, drama interioară a personajului.
În Titus, bărbatul tăcut care o veghează
mereu, Claudiu Istodor, completează absența de multe ori a replicii și reușește
doar din puține cuvinte, să definească remarcabil personajul. Tristețea
singurătății impusă, de fapt de Dora, cât și sentimentul de înțelegere față de
tulburările depresive ale femeii, actorul le sugerează atent în interpretarea
sa ireproșabilă. Prezența copilei Imme, care abia spre final se precizează că
ar fi rodul iubirii dintre Dora și Vink, nu e consolidată de dramaturg prin
monologuri, dar regizorul Vlad Massaci o folosește creator pentru a spori
tensiunea suspansului. Tânăra actriță Cristina Constantinescu se remarcă prin
modul sensibil în care percepe personajul și relațiile sale, cât și prin
rostirea bogată în sensuri a replicii. Debutul său pe scena Naționalului o
evidențiază ca actriță capabilă de partituri complexe.
Dacă Dora caută mereu disperată aflarea
adevărului absolut în dragoste, Vink ar fi căutător de senzații neprevăzute.
Dramaturgul amintește că acest cuplu cândva se putea asemăna chiar cu Bonnie și
Clyde din celebrul film. Vink e posibil să fi continuat după despărțirea de
Dora, aceiași cale a aventurii. Mircea Rusu reușește să puncteze ambiguitățile
caracterului lui Vink, un aparent șmecher nefericit. Nele, sora Dorei, personaj
argument fragil desenat în text, este femeia tristă că i-a murit câinele.
Natalia Călin scoate personajul din simplismul textului, îl îmbogățește prin
sublinierea necesității de a comunica atunci când omul ajunge la necaz. Actorii
demonstrează când regia îi susține, că nu există doar rolurile principale
într-un spectacol și că în ciuda hibelor textului, se pot remarca.
“Lut” prin analiza psihologiei
personajelor, rămâne o piesă specifică lumii din nordul Europei, dar prin
echipa de realizatori ai reprezentării la noi, prinde forță emoțională. Devine
un exercițiu reușit de gândire despre intimitate, provocator.
sunt de argint de la Garman, m-am căsătorit acum 8 ani fără un copil, căutam cu disperare o soluție pentru că doctorul a spus că nu pot rămâne însărcinată, dar un prieten de-al meu m-a îndrumat către un jucător de vrăji numit Dr. White și i-a explicat problemele mele și mi-a promis că totul va fi bine cu mine în 12 zile, mi-a dat câteva instrucțiuni pe care le-am făcut perfect, am fost la spital pentru test și mi-au confirmat că sunt însărcinată cu o săptămână și acum am frumosul meu fiu și mai am o altă sarcină chiar acum, mulțumesc ție dr White, contactează-l pentru tot felul de soluții,
RăspundețiȘtergere1) dacă doriți să returnați Ex.
2) dacă vrei vraja să rămâi însărcinată.
3) dacă doriți să opriți avortul spontan.
4) dacă vrei să fii iubit de cineva.
5) vraja pentru a vindeca tot felul de boli sau boli.
Si altii.
el este cel mai bun și foarte adevărat. wightmagicmaster@gmail.com. WhatsApp: +17168691327