AVERTISMENT REUȘIT CONCEPUT
Piesa ca stil este apropiată teatrului
epic prin prezentarea mai mult în monologuri a unei comunități în care vecinii
comentează viața celor din preajmă, cuplul tânăr Carol și Nick; în acest cuplu
există fetița lui Carol dintr-o relație anterioară, Sharon, care nu apare, dar
domină conflictul. Regizoarea Sânziana Stoica inventiv ilustrează teatral
această lume urmărind evidențierea temei centralre, modul în care este privită
Sharon de familie și cei din jur. Un sprijin al viziunii regizorale oferă scenografia lui Valentin Vârlan. Centrul spațiului de joc este dominat de
sufrageria cuplului, oameni modești; fiecare obiect din această sufragerie are
însă, un sens pentru radiografia vieții locatarilor - televizorul, frigiderul,
pantofiorii micuței, ușa spre camera micuței, becul din acea cameră, etc. Acest
decor desenat realist se completează cu zidul din fundal al locuințelor celor
doi vecini. Prin decor, costume și machiaj, Valentin Vârlan surprinde ca un
fotograf priceput imaginea curentă a unui segment social.
Pentru stabilirea convenției,
spectacolul începe cu un moment special în care cele cinci personaje vin în
fața publicului, bătând strident pasul pe loc, cum fac de fapt și în viața particulară,
în fața lor fiind niște plăcuțe. Vor pleca purtând fiecare plăcuța ce le indică
rolul prin specificarea – "Familia", "Copilul", "Comunitatea" și "Statul". Plăcuța
“Copilul” va marca apoi ușa din sufrageria cuplului, cea cu “Statul” va fi
purtată de reprezentanta asociației pentru protecția copilului, etc. Jocul
acestor plăcuțe poate să pară ostentativ, dar este bine manevrat de regie, cu
sens major. O dată stabilită ferm convenția în sprijinul mesajului
reprezentației, Sânziana Stoica admirabil va conduce evoluția actorilor
printr-un montaj aproape filmic al scenelor în diverse spații de joc, în care
fiecare personaj își va construi caracterul. Urmărește descrierea credibilă a
unor secvențe de viață cu accente satirice, cu nuanțe ironice, nu lipsite și de
substratul dramatic ce va domina spre final. Cu riguare în analiza psihologiei
personajelor și a relațiilor dintre ele, regizoarea conduce actorii, mișcarea
scenică și plasarea accentelor muzicale. Sânziana Stoica se dovedește un
regizor care are capacitatea de a își exprima viziunea asupra unei piese în
principal prin actorii cărora le oferă soluții teatrale inspirate.
Toți cei din distribuție interpretează
admirabil personajele, roluri dificile pentru fiecare. Cuplul în jurul căruia
se derulează acțiunea revine tinerilor Mădălina Anea (Carol) și Silviu Debu
(Nick). Din motive neprecizate, Carol s-a despărțit de tatăl lui Sharon și
trăiește o relație de dragoste activă cu Nick care acceptă fetița, chiar o
iubește, dar nu știe cum să se comporte în această relație specială de familie.
Fermecătoare ca apariție este Mădălina Anea în Carol și dovedește capacități
actoricești deosebite în definirea acelei femei atrăgătoare, dar cu un interior
marcat de griji, de sensibilitate. Momentele de tăcere ale lui Carol, actrița
le trăiește intens și chipul ei spune mai mult decât replicile. Mădălina Anea
construiește în amănunt un personaj specific tinerei generații, o femeie care
descoperă inocent greutățile vieții și ce presupune o familie și un copil. Nick
este bărbatul îndrăgostit pentru care însă, și televizorul rămâne un partener de
viață, un om simplu lipsit de cunoașterea relațiilor de comunicare într-o
familie, personaj comun în viața curentă în care Silviu Debu se transpune
reușind să îi arate toate fațetele interioare. Actorul subtil propune să privim
mai atent astfel de oameni care nu reușesc să comunice sentimente, să
consolideze relații dorite interior. Replicilor aparent banale, actorul le
acordă substrat în caracterizarea personajului. O compoziție surpriză oferă
Sabrina Iaschevici în vecina vârstnică mereu preocupată de viața vecinilor,
comentatoare cu pretenții de înțelepciune a tot ce se petrece în jur. Sabrina
Iaschevici este perfectă în acest rol aparent comic, întâlnit mereu în viața
curentă, din care nu face o caricatură banală. Vecina poartă măști de
înfrumusețare, bigudiuri, e activ ridicolă, dar actrița sugerează și
nefericirea ei din viața particulară. Și lui Ionuț Vișan îi revine de fapt o
compoziție, cea a vecinului alcoolic, interpretat ireproșabil. Actorul cu
măsură dă expresie efectelor beției personajului, dar și tristeții celui singur
care a eșuat în viață. Cei doi vecini reprezintă “comunitatea” în care trăiește
cuplul tânăr, un segment ușor de întâlnit în realitate. “Comunității” se
alătură “Statul” prin funcționara de la autoritatea pentru protecția copilului,
excelent interpretată de Cristina Casian. Funcționara sa învață mecanic
paragrafe de lege despre protecția copilului și ca un robot își execută slujba.
Cristina Casian în amănunt expresiv prezintă un astfel de personaj specific
realității. Actrița sugerează însă, și fărâma de undă umană a funcționarei
nedumerite în final, de starea fetiței. Cei cinci actori colaborează strălucit
cu intențiile regiei și dovedesc din nou, că sunt talente de marcă ale tinerei
generații.
“Are nevoie de multă atenție” este un
spectacol impresionant prin tematică și modul original al tratării scenice,
chiar dacă textul în prima parte, insistă prea mult pe latura narativă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu